România faţă în faţă cu noua cursă a înarmărilor

Economia globală a pierdut dividendul păcii, pe care îl câştigase după încetarea războiului rece, odată cu prăbuşirea sistemului mondial socialist.

Atacarea Ucrainei de către Rusia, conflictele armate în desfăşurare (în Orientul Mijlociu şi Africa), precum şi tensiunile crescânde cu posibilitatea de evoluţie în conflicte armate (Asia) au declanşat o nouă cursă a înarmărilor, cu o creşterea semnificativă a cheltuielilor militare. Astfel, în anul 2024, cheltuielile militare globale au însumat 2.460 miliarde dolari (potrivit publicaţiei Institutului Internaţional pentru Studii Strategice "Echilibrul militar 2025"), comparativ cu 798 miliarde dolari în anul 2000 şi 1981 miliarde dolari în anul 2020.

De data aceasta, noua cursă a înarmărilor va fi mult mai costisitoare, din două cauze principale: progresul tehnologiei, inclusiv folosirea inteligenţei artificiale, impun o înlocuire mult mai rapidă a echipamentelor militare, ca urmare a uzurei morale; cursa înarmărilor se va intensifica şi în spaţiul extraterestru.

Necazul cu orice cursă a înarmărilor este că, odată pornită, creşte în intensitate, iar domolirea şi limitarea ei este imprevizibilă, deoarece necesită restabilirea încrederii şi cooperării între principalele puteri ale lumii. La autopropulsarea cursei înarmărilor vor contribui şi producătorii de armament. Este bine să ne reamintim o carte esenţială despre întreţinerea cursei înarmărilor: "Armele lui Krupp", de William Manchester, apărută în anul 1968. Krupp vindea unei ţări aflate în conflict blindajul care rezista la orice obuz, iar celeilalte ţări obuzul care străpungea orice blindaj. Mai aproape de zilele noastre, SUA a anunţat că doreşte să construiască un scut de apărare antirachetă (Iron Dome pentru America), iar Rusia afirmă că deţine racheta (hipersonică) care nu poate fi oprită de niciun sistem anti-rachetă.

Uniunea Europeană a ajuns la concluzia că a neglijat vreme îndelungată întărirea securităţii militare a Europei şi a capacităţii proprii de producere a echipamentelor militare, bazându-se pe existenţa NATO şi pe contribuţia decisivă a SUA la descurajarea unor acte de agresiune militară. În anul 2024, SUA au avut cheltuieli militare de 968 miliarde dolari, în timp ce statele membre din Uniunea Europeană - de numai 353 miliarde dolari (1,9% din PIB). Principalele state membre au înregistrat cheltuieli, în miliarde de dolari, mult mai mici decât SUA: Germania - 86, Franţa - 64, Italia - 35,2 , Polonia - 28,4. În afara Uniunii Europene, Marea Britanie a cheltuit 81 miliarde dolari.

În consecinţă, pe 4 martie 2025, preşedinta Comisiei Europene a transmis o scrisoare şefilor de state membre cu propuneri pentru un nou plan - The ReArm Europe -, prin care statele membre sunt ajutate să crească cheltuielile cu capacităţile de apărare, urgent, dar şi pe o perioadă mai largă de timp, în decursul acestui deceniu.

Ce prevede acest plan ?

În primul rând, se propune ca statele membre să capete mai multă flexibilitate pentru investiţii în apărare, dacă dispun de "spaţiu fiscal". În acest scop, se propune activarea clauzei naţionale de salvgardare (exceptare) din Pactul de Stabilitate şi Creştere. Această exceptare ar permite statelor membre să crească cheltuielile de apărare, mărind deficitele bugetare, fără a se declanşa procedura de deficit excesiv. Potrivit calculelor Comisiei Europene, dacă statele membre ar creşte cheltuielile de apărare cu 1,5% din PIB, atunci ar rezulta o majorare a acestor cheltuieli cu circa 650 miliarde euro, într-o perioadă de patru ani. Astfel, Uniunea Europeană ar ajunge la 3,5% din PIB pentru apărare.

În al doilea rând, se va crea un nou instrument prin care să fie oferită statelor membre posibilitatea de a împrumuta, în condiţii avantajoase de dobândă, 150 miliarde euro pentru investiţii în apărare. Se intenţionează să se asigure cooperarea statelor membre în realizarea acestor investiţii.

În al treilea rând, se oferă posibilitatea statelor membre, dacă doresc, să redirecţioneze o parte din fondurile de coeziune pentru cheltuieli militare.

În al patrulea rând, se prevăd şi alte măsuri pentru mobilizarea capitalului privat să participe la efortul de cercetare şi învestiţii în industria de apărare. De exemplu, se va elimina interdicţia pentru Banca Europeană de Investiţii de a acorda credite industriei de apărare.

Întrucât acest plan a fost agreat de Consiliul European în şedinţa sa din 5 martie 2025, este important să vedem în ce măsură România ar putea fructifica avantajele oferite pentru întărirea capacităţii de apărare a ţării. Ca întotdeauna, când e vorba de mai multe cheltuieli, în România entuziasmul este mare.

În ultimii ani, România şi-a mărit constant efortul pentru securitatea militară, susţinut şi de decizia politică de a creşte alocarea de resurse pentru apărare la circa 2,5% din PIB. Astfel, dacă în anul 2024 Ministerul Apărării a avut alocări de 38,8 de miliarde de lei, în anul 2025 aceste alocări ajung la 42,7 miliarde lei - 2,24% din PIB -, cu posibilitatea de a se ajunge chiar la 2,5%, în funcţie de derularea programului de înzestrare a armatei cu tehnică de luptă. Prin urmare, România îndeplineşte cerinţa minimă de a aloca cel puţin 2% din PIB pentru apărare.

România nu va putea beneficia de prima măsură a planului ReArm Europa, cu privire la activarea clauzei de exceptare de la Pactul de Stabilitate şi Creştere, în ipoteza suplimentării cheltuielilor militare. România se află deja în procedura de deficit excesiv, încă din martie 2020. Prin bugetul pe anul 2025, România s-a angajat să reducă deficitul bugetar de la 8,65% din PIB în anul 2024, la 7% în anul 2025, conform şi angajamentului faţă de Uniunea Europeană, luat prin Planul bugetar structural naţional 2025-2031. Prin urmare, România nu numai că nu are niciun "spaţiu fiscal" disponibil, dar trebuie să depună eforturi serioase şi să ducă până la capăt reformele la care s-a angajat pentru încadrarea în deficitul de 7% şi absorbţia deplină a fondurilor europene prevăzute prin PNRR şi prin programul financiar european multianual 2021-2027. România poate angaja suplimentar cheltuielile militare în anul 2025 şi în următorii, doar dacă măreşte ritmul de creştere economică şi înfăptuieşte o reformă fiscală pe măsură, care să conducă la crearea de spaţiu fiscal.

De altfel, dacă vrem să definim două obiective pentru nerealizarea cărora guvernul actual şi orice alt guvern ar trebui să-şi asume responsabilitatea prin demisie, acestea sunt neatingerea ţintei de deficit bugetar pentru fiecare an din Planul bugetar structural naţional 2025-2031 şi ratarea absorbţiei fondurilor europene.

România poate avea probleme serioase de echilibru şi dacă doreşte să angajeze unele împrumuturi pentru investiţii în apărare, din suma totală de 150 miliarde euro pentru toate statele membre. Orice împrumut suplimentar pentru investiţii în apărare nu numai că măreşte deficitul bugetar, dar se adaugă şi la datoria publică a României, ceea ce ar conduce la o posibilă înrăutăţire a credibilităţii României pe pieţele financiare internaţionale de capital şi la creşterea costurilor împrumuturilor pentru finanţarea deficitelor bugetare şi refinanţarea datoriei publice ajunse la scadenţă.

Guvernul României poate lua, însă, în discuţie reorientarea unor fonduri din programul de coeziune 2021-2027 pentru investiţii în industria de apărare.

Planul ReArm Europa conţine şi o recomandare utilă şi României: de a folosi mai bine fondurile pentru apărare. Şi aici consider că România ar trebui să studieze cu multă atenţie modul în care Ucraina foloseşte echipamentele militare în războiul care durează de peste trei ani. Nu neapărat cele mai scumpe echipamente militare sunt şi cele mai eficiente; de exemplu, Ucraina a alungat flota rusească din faţa porturilor sale nu cu submarine care costă un miliard de dolari bucata, ci cu drone maritime care costă mult mai puţin. Ucraina nu numai că produce drone de concepţie proprie, dar le şi testează direct pe câmpul de luptă şi le perfecţionează cu o ritmicitate surprinzător de rapidă. De aceea, o cooperare a României cu Ucraina în producţia dronelor de luptă ar fi extrem de utilă.