PLASAMENTE ALTERNATIVE Primăvara vechilor colecţionari

În caz că s-a uitat, să ne amintim că filosofia de piaţă a casei de licitaţii de artă Artmark este o licitaţie cu nume de anotimp pe sezon. Sunt patru, dar nu numai, ci în principal. De la început s-au organizat licitaţii şi pe alte teme - Mărţişor, Regale, Maeştri, Orientalism, istorice, umanitare, alb-negru etc. - unele dintre ele căpătând tradiţie. Cele patru sezoniere sunt, însă, cele mai importante, pline de bani şi de substanţă.

Anunţată din timp şi intens, licitaţia Artmark de primăvară a fost la nivelul aşteptărilor, al estimărilor superioare şi chiar mai mult decât atât. Vedeta inevitabilă a fost doamna bretonă din America a lui Grigorescu, estimată la 60-90 de mii de euro şi vândută cu 140 de mii. Cu mult timp în urmă a aparţinut celui mai mare numismat ro-mân, celebrul Constantin C. Orghidan, care a dat numele său unei camee, a cincea ca mărime din lume, piesă aflată în colecţia sa care se află în posesia eternă a Academiei Române. În anii '20 ai secolului trecut, celebrul colecţionar român i-a făcut cadou această pictură ambasadorului american la Bucureşti, William Smith Culbertson. A publicat, la 39 de ani, în 1925, chiar anul când prelua misiunea la Bucureşti, un studiu consistent despre lumea după Primul Război Mondial, în care făcea o pledoarie de-a dreptul economică şi politologică pentru acorduri internaţionale cât mai ample şi pentru porţi deschise în relaţiile internaţionale. A mai fost ambasador doar în Chile, imediat după misiunea de la Bucureşti, iar după al Doilea Război Mondial şi-a continuat activitatea propunând, în plină confruntare rece şi containement, principiile liberalizării.

Tot de afară, dar mai de aproape, de la Pecs, în Ungaria, vine şi o fată cu mandolină de Aman. A ajuns acolo cam imediat după al Doilea Război Mondial, fiind dăruită, şi a rămas acolo toţi aceşti ani, după care a venit să se vândă la Bucureşti. A fost estimată la 90-160 de mii şi a fost vândută cu 95 de mii. Este una dintre bunele picturi cu subiect oriental idealizat ale maestrului de la începuturile picturii româneşti de şevalet.

Cele două exemple anterioare ne permit să constatăm că licitaţiile din România, mai ales cele de la Artmark, au căpătat rezonanţă internaţională şi, ca în cazul oamenilor, au devenit locul unde pot fi apreciate şi valorificate. Este puţin probabil ca Nicolae Grigorescu să fie apreciat şi cumpărat la aceste preţuri în afara ţării, un exemplu izolat fiind un car cu boi dat cu 100 de mii de dolari, cu ani în urmă, despre care, desigur, am scris pe larg, la momentul respectiv. În ultimii ani au apărut la licitaţii mai multe lucrări de artă cu semnături româneşti aduse din străinătate, unde au stat, ştiute sau neştiute, în colecţii sau diferite galerii. Preţurile ce putea fi obţinute acolo erau mult mai mici decât ce se realizează acasă, unde autorii sunt cunoscuţi şi apreciaţi. Este un fenomen evident care reliefează caracterul local, ca să nu zic provincial, şi insular al pieţei româneşti dar, în limite rezonabile, este chiar normal. Şi în afară, acest principiu se aplică doar la marile nume, iar dacă se dau şi nume mai mici, necunoscute la noi, la ei se vând mai degrabă pentru că este piaţa mai largă şi absoarbe mai mult. În acest context îmi apare ca fiind cel puţin nedreaptă soarta unui lot de 10 uleiuri pe placaj de Margareta Sterian, din care s-a vândut o singură piesă, cu 900 de euro. Chiar dacă dimensiunile erau diferite, estimarea a fost identică: 900-1.500 de euro.

Dar colecţii mari avem şi aici, în România, multe fiind retrocedate, după ce au stat bine în muzeele de stat. Altele au supravieţuit confiscărilor ilegale sau pe baza legii din 1974, ce se pregăteşte de o absurdă resuscitare chiar în aceste zile. Acuarela "Albăstrele" de Luchian a figurat în mai multe colecţii vestite, precum cea a familiei Schapira, dar şi a unui pictor precum G.N.G. Vânătoru. Miercuri, micul petec de hârtie înnobilată a fost vândut cu 60 de mii de euro, estimarea maximă. Exact aceeaşi estimare, 40-60 de mii de euro, a avut oferta imediat următoare, flori în ulei, dar nu la conservă, de Tonitza, la dimensiuni aproape duble pe ambele coordonate, deci cu o suprafaţă de aproape 4 ori mai mare. A fost vândută cu 45 de mii de euro. Dacă despre trecutul de colecţie al "Cârciumăreselor", florile despre care tocmai am scris, nu ni se spune nimic, despre "Odaia copiilor" ştim că vine din colecţia doctorului Ioan Chisăliţă. Superbă este fotografia cu o tânără alb-negru nu mai puţin superbă, zâmbind pe scara monumentală a casei colecţionarului din Sibiu, cu numita pictură în spate. La licitaţia Artmark din această primăvară a fost vândută, pictura lui Tonitza, cu 28 de mii de euro, în intervalul de estimare de 25-35 de mii. Exact anterior se ratase adjudecarea unui nud cu portocale, deşi arta culinară este la modă şi în atenţia publică. Pictura cu acest nume apărută în licitaţie este realizată de Gheorghe Ionescu-Sin, unde Sin vine de la Sinaia natală, şi nu de la Păcatul englezesc, fie el şi culinar.

De un succes evident în licitaţie a beneficiat Ţuculescu: "Interior la Mangalia", din colecţia doctorului Dumitru Pascu, adjudecat pentru 70 de mii de euro, "Farmecul albastru", din colecţia Avramescu, cu 50 de mii, şi "Margine de sat", mai de început, din colecţia Maria Ţuculescu, cu 20 de mii.

O poveste interesantă are o "Veneţie" de Dărăscu. Provine din colecţia Alfred Rösner şi este reprodusă, cu poza în oglindă, în studiile lui Gheorghe Mitran. Studiul publicat într-un număr din publicaţia Muzeului braşovean de istorie "Cumidava" ne dă un amplu inventar al colecţiei, dar ne şi relatează că pasionatul colecţionar s-a născut la Braşov, la 5 august 1898, tatăl său fiind anticar austriac. A terminat "Honterus", face armata în timpul Primului Război Mondial, sub steagul muribundului imperiu bicefal, scapă, face studii la Berlin şi se întoarce, inginer, la Braşov, unde preia afacerea familiei cu lucruri frumoase şi vechi. Se specializează în mobilă şi deschide un magazin în Bucureşti, primind şi titlul de furnizor al Casei Regale. Pictura din 1927 a fost vândută, la licitaţia Artmark, cu 17 mii de euro.

Un salt excepţional a înregistrat o pictură de un vechi artist german, dar cu multe subiecte româneşti. Emil Volkers a trăit între 1831 şi 1905, când s-a născut şi a murit, în Germania, dar prin 1867 era în România, la Carol l. A pictat cai, hiperrealist, dar şi multe alte imagini de document în care apar nu numai cai. Lucrările lui apar destul de des în vânzările din străinătate, la preţuri diferite, şi nu puţine sunt subiectele româneşti, scrise chiar sub forma veche, de Rumanian. La Artmark, a fost propusă o cavalcadă cu întuneric studiat, foarte dinamică, cu lupi alergând după un atelaj cu trei cai frumoşi şi de culori diferite. În sanie sunt tot trei, dar oameni, unul trăgând de aproape într-un lup care cade în cap, ca în filmele americane de secol XX. Deşi pictura este amplă, pânza nu e prea mare. A fost estimată la 2,5-3,5 mii de euro dar s-a dat cu 10 mii.