Ce mai vând românii

La Hong Kong, în licitaţia "20th/21st Century Art Evening Sale" din data de 30 noiembrie de acolo, s-a vândut " Degenerate Art", o pictură de Adrian Ghenie, cu 56,850 milioane de HKD, adică dolari Hong Kong, ceea ce înseamnă 7,1 milioane de euro sau 7,5 milioane de dolari americani. După nume, artistul pare a fi român.

Glumim, desigur, este chiar Adrian Ghenie, tânărul şi impetuosul pictor român care ne uimeşte, de ceva ani, cu vânzări de milioane la mari case internaţionale şi la licitaţiile pe care acestea le organizează peste tot în lume. Hong Kong a devenit locul preferat pentru vânzările recente ale picturilor lui Adrian Ghenie. Vânzarea s-a produs la sediul din Hong Kong al casei Christie's, dar în mai s-a dat tot o pictură numită "Degenerate Art", la o licitaţie Sotheby's, în New York. Am zis luna mai? A fost o licitaţie din seria campaniei de primăvară, "The Now Evenig Auction", adică de contemporane de acum. Preţul a fost mare, foarte mare, cel mai mare, adică 9,2 milioane de dolari americani. Tot atunci, "The Trip", tot de Ghenie, cea cu Picasso, a primit 4,5 milioane de dolari.

188 de picturi şi sculpturi a propus Artmark la licitaţia din iarna asta, însă niciuna de Adrian Ghenie, de această dată. Dar au fost oferte pentru toată lumea, pentru toate gusturile bune, pentru toate veniturile, pe persoană sau pe firmă. Fără tentaţia unui clasament, să începem cu o adjudecare de 90 de mii de euro, semnată Luchian. Este o pânză semicirculară, Art Nouveau, un simbol al toamnei dintr-un ciclu de, evident, patru alegorii sezoniere comandate de Victor Antonescu în 1901, pentru casa sa din Bucureşti, aflată pe bulevardul Colţei. Fost ministru de externe în guvernele lui Tătărăscu, Victor Antonescu a construit pe moşia lui din Vităneşti-Teleorman, la doi paşi de Alexandria, o copie a capelei Stella Maris a reginei Maria, cea de la Balcic.

De la început amintim de pictura Samuel Mutzner adjudecată cu 60 de mii de euro, pornind de la o evaluare ce nu depăşea 45 de mii. Samuel Mutzner a fost un artist român călător, care a petrecut ani întregi pe mai multe continente. În 1912 a ajuns în Japonia, de unde ne-au parvenit mai multe lucrări. Cea adjudecată recent la Artmark arată o scenă de primăvară cu cireşi înfloriţi exploziv, într-un templu shintoist din Kyoto, Kitano Tenmangă pe numele său. Tot 60 de mii de euro s-au licitat pentru un "Rege nebun", din 1980, de Corneliu Baba.

Din colecţia Ioanei Ţuculescu, fiica pictorului, s-a vândut, cu 26 de mii de euro, o lucrare în ulei pe hârtie lipită pe carton, intitulată "Lansare în roşu". Două picturi de Sabin Bălaşa au primit 16 mii de euro, fiecare. Prima este din 1987 şi are personajele lui onirice, iar a doua, din 1984, este tot de vis, dar mai terestru, deşi este acvatic, cu nud şi barcă cu flori. Din 1974 este "Adam şi Eva", cu mai puţin albastru, care este doar anunţat, a primit 17 mii de euro.

Dacă un desen de George Löwendal, pictorul cu titlul de baron de veche sorginte pan-europeană, a plecat la 900 de euro, un studiu pentru Mitrea Cocor, din aceeaşi fibră a graficii adevărate, a luat 1,8 mii de euro. Mai din zilele noastre, un desen de Georges Mazilu, în guaşă şi tuş, a primit acelaşi preţ, 1,8 mii de euro.

De fapt, lucrări de artistul român din Occident Georges Mazilu au plecat la preţuri mai mari: "Femme en robe venitienne", portret în culori acrilice pe pânză, s-a dat cu 4,750 de mii de euro, "L'artiste et le modPle", superbă vedere din interiorul unui atelier de pictură, cu o atmosferă aparte, a fost licitată la 7 mii de euro.

"Chivuţă cu mărgele roşii", de Nicolae Vermont, din colecţia Isidor Birnberg, scriitor şi jurist, a fost adjudecată cu 6,5 mii de euro. Dar o altă "Chivuţă" de acelaşi autor, din 1926, a primit 8,5 mii de euro. În perioada pre-internetică, de fapt cam pre-computerică, care corespunde cu comunismul de la noi, m-am întrebat ce este aceea o chivuţă.

Mai întâi, văzând reprezentările, mă întrebam ce este aceea o odaliscă, dar, pe măsură ce am aflat de lupta de clasă, interesul cunoaşterii s-a concentrat pe chivuţe. Târziu am aflat că sunt acele femei, cică de origine romă, mai ales, care erau angajate să facă o curăţenie, mai ales de primăvară, în casă, şi să dea cu tradiţionalul var. Cel mai bine le vezi, ca într-o definiţie ilustrată, într-o pictură a lui Steriadi. Semnul distinctiv, caracteristic şi captivant, erau beţele foarte lungi care aveau la capăt o bidinea, o pensulă mare şi lată, tocmai bună de întins varul primăvăratic prin toate cotloanele caselor înalte de atunci. De la Caragiale, din păţania lui Lefter, aflăm mai multe despre chivuţe, inclusiv că se ocupau cu un mic comerţ şi troc, mai ales cu haine vechi, cu sau fără bilete de loterie uitate în ele. Cea mai interesantă, însă, este etimologia cuvântului ce numeşte această meserie, chivuţa. Este un diminutiv, pur şi simplu, de la Paraschiva, devenită Paraschivuţa, pe scurt Chivuţa. După ce ştim toate acestea, fata cu coşul cu flori din pictura lui Vermont, cea de a doua, de mai sus, pare a fi o florăreasă, mai degrabă decât o chivuţă, fiind şi prea tânără pentru o meserie atât de grea şi provocatoare.

Au apărut în ofertă mai multe lucrări semnate Octav Băncilă, unele s-au vândut, altele nu. Un "Portret de evreu" a fost adjudecat cu 8,5 mii de euro, iar pânza reprezentând un bătrân aşezat, sprijinit în baston, "Petiţionar evreu", după titlul din licitaţie, a primit 3,5 mii. Un "Coş cu cireşe" Octav Băncilă, coapte bine, a ajuns la 4,5 mii de euro.

Dacă ne-am lua după primele informaţii ce ne ies în cale, pictorul Nicolae Grant ar avea doar tată. Unul celebru şi important, este drept, Effigham Grant, un scoţian venit pe la noi cu serviciul, diplomatic, şi împământenit cu multă iubire. Sora lui, Mary Grant, s-a căsătorit cu revoluţionarul şi politicianul C. A. Rosetti, şi va fi modelul lui C. D. Rosenthal pentru "România revoluţionară". Desigur, pictorul Nicolae Grant avea şi o mamă, nu numai o mătuşă şi un tată, Grant amândoi. Mama era Zoe Racoviţă, fiica lui Alexandru Racoviţă şi a Anei, la rândul său, nepoată a lui Dinicu Golescu. Astfel se explică prezenţa lui Nicolae Grant la conacul Goleştilor de lângă Piteşti, unde funcţionează acum un complex şi intens muzeu. Aşa se explică şi prezenţa moşiei Goleştilor, cu conac şi peisaje, în pictura lui Nicolae Grant. La licitaţia de iarnă de la Artmark, " Verandă la Goleşti", ulei pe pânză, s-a dat cu 7 mii de euro, estimarea ei cea mai optimistă fiind de 2,5 mii de euro. Este un record pentru acest pictor deosebit. Altfel, numele Grant mai este de găsit în "Licitaţia de Whisky-uri Rare şi Vinuri de Colecţie", ce a precedat cu puţin licitaţia de iarnă.

De Crăciun, se cumpără şi băuturile de artă, nu numai picturile şi sculpturile, dar vor avea cam aceeaşi soartă. Adică vor fi păstrate pentru o eventuală licitare, la un preţ mai mare, de va creştere în valoare! Şi, la acest ceas, nu ne-a mai rămas decât tradiţionalul "Merry Christmas!"