China. Evoluţii şi recorduri discontinue (I)

China este o ţară uriaşă, cu o populaţie de 1,3 miliarde de oameni, care a avut o creştere anuală de cel puţin 10% timp de 30 de ani. Conform estimărilor, în anul 2025, economia Chinei va fi cel puţin la fel de mare ca cea a Statelor Unite, iar în anul 2050, economia Chinei va fi de două ori mai mare decât economia americană. Astfel, pentru prima dată în era modernă, cea mai mare economie a lumii nu va fi o ţară dezvoltată, ci una aflată în proces de dezvoltare. De asemenea, pentru prima dată, cea mai mare economie a lumii nu va fi din Vest. China nu aparţine Vestului şi este total diferită de Vest.

• Anul trecut, a scăzut expunerea uriaşă a Chinei pe datoria SUA

China, unul dintre cei mai mari creditori ai SUA, a avertizat, pe diverse căi, că o mult visată de unii intrare a SUA în incapacitate de plată ar putea avea un impact negativ asupra legăturilor politice şi economice deja încordate dintre cele două ţări.

La sfârşitul lunii octombrie 2016, expunerea uriaşă a Chinei pe datoria SUA a scăzut la 1.120 miliarde de dolari la sfârşitul lunii octombrie, cel mai scăzut nivel de peste şase ani, conform datelor Departamentului de Trezorerie al SUA, fiind detronată de Japonia care deţine 1.130 miliarde de dolari.

Falimentul Statelor Unite ar echivala cu un dezastru de proporţii greu de imaginat pentru economia mondială, în special pentru cea chineză, pentru că Beijing-ul s-ar găsi în incapacitatea, chiar şi de scurtă durată, de a valorifica titlurile de stat americane. Unii investitori şi-au permis chiar să glumească pe această temă, spunând că statul chinez îi interzice celui american să dea faliment.

Acum câţiva ani, mai mulţi congresmeni republicani considerau că un "default" tehnic ar fi un preţ care merită plătit pentru a face Casa Albă să accepte reduceri importante de cheltuieli în contextul negocierilor pentru creşterea plafonului de îndatorare. Trezoreria SUA a fost nevoită să apeleze la măsuri neconvenţionale, precum recurgerea la fondul de pensii, pentru a asigura funcţionarea statului, după ce a atins limita maximă de îndatorare fixată de legislativ.

• Forţa băncilor chineze

Clasamentul Forbes al celor mai mari companii din lume, publicat în aprilie 2015, pune în evidenţă faptul că primele 4 mari bănci din SUA (JP Morgan, Bank of America, Citigroup şi Wells Fargo) au active în valoare de 8,2 milarde dolari, faţă de activele în valoare de 11,0 miliarde dolari ale principalelor 4 mari bănci din China (Industrial and Commercia Bank of China, China Construction Bank, Agricultura Bank of China şi Bank of China).

Statele Unite domină în continuare lumea globală a businessului, însă China, deşi deţine jumătate din poziţiile ocupate cândva de companiile americane în clasamentul Forbes, a adăugat în acest clasament mai multe poziţii decât oricare altă ţară din lume.

În ceea ce priveşte sectorul bancar, în 2004, băncile din SUA deţineau active mai mari cu 200% decât băncile chineze şi obţineau, în comparaţie cu acestea, un profit net mai mare cu 339%. În 2014, imaginea celei mai mari economii a lumii - SUA - oferea o perspectivă mai puţin dorită în comparaţie cu China - activele băncilor americane nu mai reprezentau decât 71,6% din total, iar profitul net era de doar 50,8% din total.

• Consumul de cărbune

În 2001, China exporta 90 milioane de tone cărbune. În 2009, acelaşi stat importa circa 86 milioane de tone. O schimbare gigantică, în mai puţin de un deceniu, potrivit lui Chris Mayer, L'Arabie Saoudite du charbon, în "La Chronique Agora".

Deja cel mai mare connsumator, China va reprezenta, în acest deceniu, două treimi din creşterea consumului de cărbune la nivel mondial. Potrivit WoodMac, jumătate din capacitatea de producţie de energie a Chinei, ce se dezvoltă între 2012 şi 2020 va fi pe bază de cărbune.

În următorii ani, China ar putea avea nevoie de 1 miliard de tone suplimentar, în fiecare an. Cu toate acestea, zăcămintele actuale de cărbune din subsolul Chinei îi ajung acesteia pentru mai multe secole, în ritmul de extragere actual.

În schimb, China nu posedă rezerve de gaz natural. Hidroelectricitatea este posibilă, dar dificilă, energia nucleară este, de asemenea, o prioritate clară, în pofida pericolelor pe care le presupune. Utilizarea cărbunelui în industria energetică a Chinei s-a triplat în cursul ultimilor 10 ani, cu o rată medie anuală de creştere de 11%. Agenţia Internaţională a Energiei estimează că India şi China vor acoperi 80% din creşterea cererii de cărbune din următoarele două decenii.

• Cel mai mare cumpărător de ţiţei

China este cel mai mare consumator de energie din lume, petrolul fiind cel mai tranzacţionat produs. Statul chinez este cel mai mare consumator de mărfuri precum cărbune, minereu de fier şi majoritatea metalelor, cu implicaţii majore pentru pieţe, care continuă să migreze dinspre vest spre est.

În aprilie 2015, China a devenit cel mai mare importator de petrol la nivel mondial, devansând pentru prima oară Statele Unite, iar achiziţiile de petrol s-au menţinut la un nivel ridicat în pofida ritmului mai lent de creştere al economiei chineze. Creşterea importurilor reprezintă o surpriză, având în vedere încetinirea economiei chineze. În încercarea de stimulare a creşterii, preţurile scăzute ale ţiţeiului şi seria de reduceri ale dobânzilor din China, reprezintă factori care susţin cererea. Importurile de petrol ale Chinei au atins în aprilie 2015 un nivel record de aproape 7,4 milioane de barili pe zi, peste nivelul de 7,2 milioane de barili pe zi înregistrat de importurile Statelor Unite, potrivit informaţiilor publicate de presa autohtonă.

Scăderea cu 60% a preţurilor petrolului începând din a doua jumătate a anului 2014 a încurajat China să-şi crească stocurile. În ultimul deceniu, producătorii de petrol din întreaga lume şi-au schimbat în mod fundamental rutele comerciale, în condiţiile în care importurile SUA au scăzut de la peste 10 milioane de barili pe zi, în urmă cu 10 ani, la circa 7 milioane de barili pe zi în 2015, în timp ce importurile de ţiţei ale Chinei au crescut de şapte ori.

Transformarea Chinei în cel mai mare cumpărător mondial de petrol influenţează şi comerţul cu acest produs. Piaţa ţiţeiului era dominată de companii occidentale majore, precum ExxonMobil, Royal Dutch Shell, Chevron sau BP, dar traderii chinezi au devenit tot mai activi. Astfel, companii ca Unipec sau China Oil, diviziile comerciale ale grupurilor Sinopec şi PetroChina, au intrat pe pieţele petrolului la un nivel fără precedent de ridicat.

• Avatarurile yuanului

După ce a beneficiat de pe urma crizei financiare mondiale, autorităţile chineze au ajuns la concluzia că modelul de creştere din ultimii ani şi-a atins limitele şi au aplicat măsura deprecierii semnificative a yuanului faţă de dolarul american, cea mai importantă din ultimii 20 de ani.

Din 2005 până la maximul ultimilor 10 ani, înregistrat la începutul anului 2014, yuanul s-a apreciat faţă de dolarul american cu 27%. În această perioadă, cea mai mare economie din Asia a crescut cu rate anuale apropiate de 10%, iar excedentul comercial faţă de SUA a atins cote record.

În vara lui 2015, pentru a creşte competivitatea exporturilor, autorităţile chineze au decis să devalorizeze yuanul, luând prin surprindere pieţele.

Prin deprecierea yuanului, China dorea să-şi păstreze avantajul competitiv faţă de SUA şi Europa, dar şi faţă de economiile din regiune, la fel de dependente de exporturi.

În opinia FMI, "China a înregistrat progrese considerabile în ultimii ani pentru reducerea dezechilibrului conturilor sale externe", mult excedentare. Excedentul contului curent, de exemplu, a scăzut puternic, de la 10% din PIB în 2007 la 3% în 2011, şi la 2%, în octombrie 2016.

În 2015, FMI a anunţat că moneda Chinei nu mai este subevaluată, yuanul având astfel şanse să devină moneda de rezervă la FMI, potrivit Bloomberg şi Reuters.

La finalul anului 2015, FMI a decis includerea yuanului în coşul drepturilor spreciale de tragere (DST), de la 1 octombrie 2016, devenind a treia monedă în acest coş, cu o pondere de 10,92%.

Autorităţile de la Beijing încearcă să crească utilizarea yuanului în schimburile internaţionale, pentru a reflecta statutul Chinei de a două economie mondială.

China s-a angajat să atenueze controlul strâns asupra valorii yuanului şi să-şi deschidă sistemul financiar.

• Încetinirea economiei chineze

Încetinirea creşterii economiei chineze s-a profilat odată cu apariţia crizei dintre anii 2008-2014, fapt care a demonstrat încă o dată, dacă mai era cazul, cât de interdependente sunt economiile ţărilor Terrei. Banca Poporului din China (PBOC) - Banca Centrală a Chinei - a decis la începutul lunii iunie 2012 să reducă dobânda de bază cu 0,25 puncte, aceasta fiind prima decizie de reducere a costului creditului adoptată după luna decembrie 2008, în încercarea de a opri încetinirea economiei.

Investiţiile de capital fix în zonele urbane din China au început să scadă, puţin câte puţin, probabil ca urmare a reducerii lor de la nivel central. Aceste investiţii sunt responsabile pentru aproape jumătate din Produsul Intern Brut al Chinei şi profită de pe urma măsurilor guvernamentale de susţinere a activităţii economice, în special prin construcţia de infrastructuri.

Vânzările cu amănuntul, principalul indicator al consumului gospodăriilor, au început şi ele să scadă uşor. Vânzările cu amănuntul permit analiştilor să măsoare succesul eforturilor guvernamentale de a reorienta cea de-a doua economie a lumii spre consumul intern, în condiţiile în care economia chineză a ultimilor 30 de ani depinde în mare parte de investiţii şi de exporturi.

• Contractele cu Rusia

În cadrul unui forum ruso-chinez, desfăşurat la Moscova acum câţiva ani, reprezentanţii celor două ţări au semnat 27 de acorduri, în valoare totală de peste 15 miliarde de dolari. Cele mai importante dintre aceste contracte vizează investiţii derulate în Siberia şi în Orientul Îndepărtat. În vederea dezvoltării tuturor acestor investiţii, Rusia şi China au creat un fond comun de investiţii în valoare de 4 miliarde de dolari.

Părţile implicate în proiect, "Fondul de Investiţii Directe al Rusiei" şi "China Investment Corporation" (CIC), au contribuit fiecare cu câte 1 miliard de dolari, restul venind de la alţi investitori. Privitor la aceste contracte, Kirill Dmitriev, directorul general al Fondului rusesc a explicat: "Fondurile chinezeşti dispun de un important volum de resurse relativ ieftine, precum şi de o proprie şi unică expertiză".

În Rusia a crescut numărul proiectelor angajate în Siberia şi în Orientul Mijlociu, ceea ce a stimulat atenţia chinezilor, care caută parteneri valoroase şi care să aibă susţinerea statului.

În 2009, compania chineză "Norinco" a fost de acord să preia de la "UC Rusal" 1,68 milioane tone de metal pe an până în 2016.

Tot în 2011, "UC Rusal" a cumpărat 33% din acţiunile "Shenzhen North Investments" - sucursala comercială a "Norinco". Noua structură, care a primit numele de North United Aluminium, a început să funcţioneze din aprilie 2012.

La începutul lunii septembrie 2015, cu prilejul unei noi vizite în China, efectuate de Vladimir Putin, cu ocazia comemorării a 70 de ani de la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Rusia şi China au semnat peste 20 de contracte în domeniul energetic, în valoare de zeci de miliarde de dolari, deşi cele două ţări continuă să aibă divergenţe asupra multor aspecte, precum livrarea gazelor, arată o analiză Stratfor.

Preşedintele rus, Vladimir Putin, a declarat pe 1 septembrie 2015 că Rusia şi China fac progrese consistente către o alianţă strategică ce va juca un rol important în economia mondială. Investiţiile directe ale Chinei în Rusia s-au triplat în 2014 la 1,27 miliarde dolari. În opinia specialiştilor de la Stratfor, China a devenit al doilea mare investitor străin în Rusia, după Franţa. Banca Centrală a Rusiei susţine că din China au venit finanţări de 13,6 miliarde dolari către populaţia rusă şi companii. Moscova şi Beijing au anunţat că schimburile comerciale dintre cele două ţări au ajuns la 95,3 miliarde de dolari în 2014 şi vor ajunge la 200 miliarde dolari în 2020.

Analiştii Stratfor au semnalat că, deşi China şi Rusia au semnat contracte de investiţii mari, puţini bani chinezeşti au mers către aceste proiecte. Stratfor susţine că nu este neobişnuit pentru China să semneze contracte importante şi să dureze mulţi ani până să le pună în aplicare.

• Fond de 10 miliarde de euro pentru investiţii în Europa Centrală şi de Est

În noiembrie anul trecut, China a înfiinţat un fond de 10 miliarde de euro pentru investiţii în Europa Centrală şi de Est, potrivit băncii chineze ICBC, citată de News.ro. Fondul China-Central Eastern Europe este administrat de Sino-CEE Financial Holdings, o companie înfiinţată de banca anul trecut.

Fondul are ca obiectiv atragerea a 50 de miliarde de euro pentru finanţarea unor proiecte în domenii precum infrastructură, producţie high-tech şi bunuri de consum, potrivit băncii.

Investiţiile ar putea fi extinse în restul Europei şi alte regiuni, dacă vor fi relevante pentru China-Central şi cooperarea Europei Centrale.

Fondul va fi susţinut de guvernul chinez, dar va funcţiona după principii de afaceri şi în funcţie de piaţă.

Europa Centrală şi de Est face parte din proiectul chinez Drumul Mătăsii, prin care autorităţile de la Beijing vor să între pe noi pieţe de export, pe fondul încetinirii economiei interne, potrivit Hotnews.

Companiile chineze au investit deja peste 5 miliarde de dolari în Europa Centrală şi de Est, a declarat, în 2015, Gao Yam, secretar de stat în Ministerul chinez al Comerţului.

Strategia Chinei de creştere a investiţiilor în estul Europei are loc într-un moment în care în Germania au apărut tot mai multe apeluri pentru restricţionarea investiţiilor chineze în unele sectoare.

China Life Insurance şi Fosun Group sunt implicate la rândul lor în administrarea fondului de investiţii.

• Scădere record pentru rezervele valutare

Rezervele valutare ale Chinei, cele mai mari din lume, au înregistrat, în perioada iulie-septembrie 2015, cel mai mare declin trimestrial din istorie, în condiţiile în care banca centrală de la Beijing şi-a accelerat intervenţiile menite să stabilizeze yuanul şi să calmeze pieţele după devalorizarea neaşteptată a monedei ţării.

În luna septembrie 2015, rezervele valutare ale Chinei au scăzut cu 43,3 miliarde de dolari, la 3.514 miliarde dolari, conform băncii centrale de la Beijing. În trimestrul al treilea 2015, declinul a fost de circa 180 de miliarde de dolari. Scăderea rezervelor Chinei a fost anticipată de analişti.

În octombrie 2016, rezervele Chinei au scăzut la 3,12 trilioane de dolari, cel mai redus nivel din 2011.

China ar putea devansa SUA pentru a deveni cea mai mare piaţă bancară din lume până în 2023, semn că băncile occidentale trebuie să se îndrepte spre est, potrivit Reuters.

Conform raportului intitulat "Banking in 2050", publicat de firma de consultanţă PricewaterhouseCoopers (PwC), activele bancare globale ar urma să crească de patru ori până la aproximativ 300.000 de miliarde de dolari până în 2050. Piaţa bancară din India ar putea să o devanseze pe cea din Japonia până în 2035, în timp ce piaţa bancară din Brazilia ar putea să le devanseze pe cele din Germania sau Marea Britanie până în 2045.

• Prima femeie astronaut a Chinei

Pe 15 iunie 2012, China a trimis în spaţiu prima femeie astronaut din istoria acestei ţări, odată cu lansarea de succes a vehiculului spaţial Shenzhou IX, care s-a conectat cu primul modul dintr-o viitoare staţie spaţială chineză, aflat deja pe orbita terestră. Această misiune spaţială ambiţioasă a fost una din cele mai dificile din istoria cuceririi spaţiului cosmic de către China. Printre cei trei astronauţi (denumiţi de către chinezi, taikonauţi) aflaţi la bordul vehiculului Shenzhou IX se află şi Liu Yang, prima femeie chineză care a ajuns în spaţiul cosmic.

Racheta lansatoare, Long March 2F, care a transportat vehiculul Shenzhou IX, a decolat aşa cum era prevăzut, la ora 10.37 GMT, de la baza spaţială Jiuquan din deşertul Gobi, aflat în partea de nord-vest a Chinei. Racheta a decolat fără probleme, la scurt timp după aprinderea motoarelor, în condiţii meteorologice considerate excelente de către autorităţile chineze. Liu Yang, prima chinezoaică ajunsă în spaţiu, devine astfel o veritabilă eroină naţională pentru cei peste 1,25 miliarde de compatrioţi. Pregătirea acestei femei în vârstă de 33 de ani, de profesie pilot pe un avion de vânătoare, a fost ţinută în mare secret, după ce rezultatele ei excelente la testele efectuate i-au permis să fie selecţionată, în martie 2011, printre candidaţii pentru misiunea spaţială Shenzhou IX. Abia cu o zi înainte de lansare, presa oficială a confirmat informaţia potrivit căreia Liu Yang face parte din echipajul alcătuit pentru această misiune.

Cei trei astronauţi chinezi, filmaţi în timp ce se aflau în cabina capsulei lor, păreau foarte calmi cu puţin timp înainte de decolarea care a avut loc sub privirile preşedintelui Adunării Naţionale Populare, Wu BangGuo. "China şi întregul popor chinez aşteaptă întoarcerea voastră triumfală", a declarat liderul chinez, considerat în mod oficial drept al doilea demnitar din ierarhia regimului comunist din această ţară. La aproximativ 10 minute după ce a părăsit solul, capsula Shenzhou IX s-a separat fără probleme de racheta purtătoare, pentru a intra pe orbită. Apoi, vehiculul spaţial chinez şi-a deschis cele două panouri solare.

Întreaga operaţiune a fost calificată drept "un succes total" de către generalul Chang Wanquan, directorul programului chinez pentru misiuni spaţiale cu echipaj uman la bord. Armata păstrează un control total în China în ceea ce priveşte misiunile spaţiale. Misiunea Shenzhou IX ("Vehiculul divin") a avut o durată de 13 zile şi a cuprins o conectare, realizată manual, la modulul Tiangong-1 ("Palatul celest"), aflat deja pe orbită. Operaţiunea se înscrie într-un vast program spaţial ce va permite Chinei să se înzestreze cu o staţie spaţială permanentă, care va deveni funcţională în jurul anului 2020. Această misiune are "o di-mensiune strategică importantă", a subliniat Wu BangGuo, în condiţiile în care China înregistrează progrese mari în cursa ei de reducere a deca-lajului tehnologic faţă de Rusia şi Statele Unite ale Ame-ricii, reproducând experi-mentele şi misiunile reuşite de aceste două ţări în anii 1960.

Capsula Shenzhou este un vehicul spaţial inspirat de tehnologiile folosite la fabricarea capsulelor sovietice Soyuz. Ex-preşedintele chinez Hu Jintao i-a felicitat la rândul său pe coordonatorii acestui proiect şi a spus că stăpânirea acestor tehnologii de conectare pe orbită a două module spaţiale este "crucială" pentru realizarea unei staţii orbitale chineze, ce va fi creată după modelul Staţiei Spaţiale Internaţionale (ISS), un proiect spaţial multinaţional la care China nu a fost admisă să participe.

China a devenit astfel a treia ţară din lume, după Statele Unite şi Rusia (fosta URSS), care a trimis în spaţiu o femeie astronaut, cu ajutorul unei tehnologii proprii. China a realizat primul ei zbor spaţial cu echipaj uman la bord, în octombrie 2003, iar "taikonautul" de atunci, Yang Liwei, autorul acestei reuşite, a devenit o adevărată vedetă în ţara lui. Shenzhou IX a decolat la exact 49 de ani după ce rusoaica Valentina Tereşkova, prima femeie cosmonaut din istorie, a efectuat zborul ei din 1963, în perioada 16-19 iunie, în urma căruia această fostă muncitoare din industria textilă a primit distincţia de "Eroină a Uniunii Sovietice".

(va urma)