"Am observat moartea graduală şi lentă a străzilor vechi ale Bucureştiului, care sunt atât de frumoase"

Reporter: Excelenţă, care este opinia dumneavoastră despre arhitectura Bucureştiului, având în vedere că, în cariera dumneavoastră, v-aţi ocupat de planificarea urbană şi politici pentru locuinţe?

Kisaburo ISHII: Am remarcat că în Bucureşti există un fel de confuzie arhitecturală: găsim aici clădiri vechi şi frumoase, clădiri noi, clădiri în ruină. Am observat, de asemenea, acest sentiment se extinde şi la ceea ce priveşte planificarea urbană, mai ales la planificarea spaţiului, planificarea individuală, controlul clădirilor individuale şi problemele de conservare a clădirilor istorice. Lipsa reabilitării faţadelor este fatală pentru Bucureşti, oraş atât de frumos, care vrea să se promoveze turistic.

Kisaburo ISHII: Aceasta este impresia mea după un an în Bucureşti. Bineînţeles, vorbesc aici în calitate de specialist în domeniu, care are un ochi critic şi observă elemente care ar putea fi înnbunătăţite. Pe partea pozitivă însă, cred că unele îmbunătăţiri vizibile au avut loc de când am venit aici şi sper ca astfel de îmbunătăţiri să continue, într-un ritm mai alert.

Reporter: Ce lipseşte Bucureştiului pentru a fi oraşul perfect?

Kisaburo ISHII: Aşa cum am spus-o deja, în Bucureşti lipseşte vederea de ansamblu pentru planificarea urbană, care ar îmbunătăţi nu doar planificarea fizică, ci şi reabilitarea faţadelor, controlul traficului şi infrastructura transportului etc. Aceasta este o planificare cuprinzătoare şi dinamică.

Reporter: Bucureştiul este capitala cu cel mai mare risc seismic din Europa, având multe clădiri cu probleme de construcţie, mai ales în Centrul Vechi. În cazul unui cutremur, ne-am confrunta cu un dezastru locativ, dar şi uman. Ce sfătuiţi autorităţile din România să facă pentru a preîntâmpina acest dezastru?

Kisaburo ISHII: Important este faptul că Bucureştiul este capitala României, care reprezintă centrul sistemului ţării. Dacă se întâmplă ceva în Bucureşti, sunt afectate mai multe oraşe şi chiar ţări învecinate precum Bulgaria sau Moldova. În Japonia, cel mai dezastruos cutremur recent a fost cel de la Fukushima şi atunci nu doar Fukushima, ci întreaga zonă a fost afectată serios de cutremur. Dar nu a paralizat economia Japoniei, pentru că nu era Capitala. În urma cutremurelor care au zguduit Japonia de-a lungul anilor, cetăţenilor le e teamă şi conştientizează nevoia de a se pregăti în caz de seism, mă refer aici inclusiv la prevenţie.

Japonia are o structură legală fundamentală în caz de catastrofe (Disaster Countermeasures Basic Law), dar şi un sistem de măsuri după dezastre (Disaster Relief Act, etc.), care se referă la remedii şi măsuri de reconstrucţie după producerea cutremurului. Pe baza cadrului legal, o municipalitate trebuie, în primul rând, să realizeze un plan de evacuare, un plan de intervenţie pentru echipajele medicale şi, de asemenea, un plan de prevenţie şi unul de ranforsare a clădirii.

Dar nu numai autorităţile trebuie să fie pregătite în caz de dezastru, ci şi familiile individuale, care trebuie să aibă un plan individual de supravieţuire. De exemplu, această ambasadă are 30 de oameni - 10 japonezi şi 20 de români. Iar aici, la ambasadă, avem stocuri de apă şi alimente pentru mai multe zile. Acelaşi lucru se întâmplă la reşedinţa mea. Trebuie să supravieţuim singuri, fără nici un ajutor din partea autorităţilor. Cred că planul individual de supravieţuire al fiecărei familii este foarte important, în caz de dezastru.

Reporter: Dar oamenii ar trebui să fie educaţi în aces sens.

Kisaburo ISHII: Desigur. Dar România are educaţie în şcoală pentru prevenţie în caz de cutremur?

Când eram în Japonia, m-am ocupat de acest tip de educaţie în administrarea de locuinţe. Adulţii sunt prea ocupaţi să facă bani, să meargă la birou şi nu au timp de discuţii despre prevenirea dezastrelor. Şi atunci copiii pot fi puşi la şcoală să examineze structura caselor, mă refer la numărul de stâlpi şi amplasarea zidurilor. Acestea pot fi uşor analizate de către elevi, pentru a determina dacă o casă este fragilă sau nu. Iar copiii vor discuta despre toate aceste lucruri cu părinţii. Acesta este un mijloc folosit de guvernul Japoniei pentru prevenirea dezastrelor provocate de cutremure.

Foarte importante sunt, de asemenea, exerciţiile de pregatire a populaţiei pentru cutremur. În fiecare an, pe 1 septembrie, ziua când a avut loc marele cutremur Kanto (n.r. Cutremurul din Kanto, căruia i s-a spus astfel după numele câmpiei Kanto, ce se întinde între Tokyo şi Yokohama, s-a declanşat exact cu un minut după ora 12, în ziua de sâmbătă, 1 septembrie 1923 şi a avut o magnitudine între 7,9 şi 8,3 pe scara Richter), când au murit circa 160.000 de oameni, în toată ţara, de la primul ministru până la ultimul cetăţean, toţi japonezii participă la un fel exerciţiu naţional, ocazie cu care se verifică locurile de evacuare, depozitele de apă, alimente, logistica etc. Când se apropie data de 1 septembrie, toată presa are ediţii speciale cu privire la dezastre, câteodată critică administraţia, dar dau şi exemple bune alese dintre administraţii şi cetăţeni.

E foarte eficient să promovezi prevenirea dezastrelor, să realizezi astfel de exerciţii, nu doar să le ilustrezi, ci să le prezinţi, să influenţezi mentalitatea oamenilor ca să se pregătească. Acestea sunt recomandările mele.

Reporter: Deşi magazinele de la parter s-au închis, oamenii continuă să locuiască la etajele superioare.

Kisaburo ISHII: Eu locuiesc aproape de Piaţa Romană. Uneori mă plimb pe Calea Victoriei, şi am văzut multe magazine care au fost obligate să se închidă din cauza clădirilor cu risc seismic.

Este incredibil, într-adevăr, dar nu ştiu care este gradul de pericol al acelor clădiri. Desigur că ar fi bine ca acestea să fie reconstruite de la zero, dar, în unele cazuri, acest lucru este imposibil.

Dacă, în cazul unui cutremur, clădirea are crăpături, dar locatarii au supravieţuit, acest nivel de avarie este acceptabil, fiind nevoie de ranforsarea structurii de rezistenţă a clădirii. Administraţia, în Japonia, a luat diverse măsuri pentru a promova ranforsarea şi reconstrcuţia, în condiţiile în care oamenii nu sunt întotdeauna atât de bogaţi încât să le reabiliteze singuri. Desigur că magazinele se pot muta în mall-uri sau în suburbii.

Ce am văzut aici, în Bucureşti, este moartea graduală şi lentă a străzilor vechi din centru oraşului, care sunt atât de frumoase. Politica de planificare urbană nu priveşte doar siguranţa, ci şi vitalitatea oraşului, două aspecte care trebuie asigurate în paralel.

Reporter: Care sunt cele mai importante proiecte ale Agentiei Japoneze de Cooperare Internaţională (JICA) în România?

Kisaburo ISHII: Printre proiectele finalizate, cel mai mare este Termocentrala de la Turceni (n.r. care asigură, cu o putere instalată de 2.310 MW, circa 10% din consumul anual de electricitate al României), sprijinul total acordat de JICA fiind de 250 de milioane de dolari.

Următorul proiect ca valoare este reabilitarea liniei de cale ferată Bucureşti - Constanţa, cu 223 milioane de dolari.

Acestea sunt proiecte care au fost finalizate, însă mai este un singur proiect finanţat de JICA în derulare, sau mai degrabă care nu a început încă - magistrala de metrou M6 care va lega Gara de Nord de aeroportul internaţional Henri Coandă. La cererea preşedintelui României de atunci, domnul Preşedinte Traian Băsescu, în anul 2010 Guvernul Japoniei s-a angajat să ofere României un împrumut de tip ODA (Official Development Assistance), de aproximativ 370 milioane de euro pentru acest proiect. Acesta este ultimul proiect care a putut beneficia de acest tip de împrumut (ODA) din partea Guvernului Japoniei pentru că România a aderat deja la Uniunea Europeană în anul 2007. (Notă: Acest tip de împrumut ODA este oferit ţărilor în curs de dezvoltare. Prin aderarea la UE România este considerată deja ţară dezvoltată şi nu mai face obiectul acestor tipuri de împrumut.)

Reporter: Ce ne puteţi spune despre colaborarea dintre Banca Japoneză pentru Cooperare Internaţională (JBIC) şi Eximbank?

Kisaburo ISHII: Există un memorandum de înţelegere între JBIC şi Eximbank. Este un document foarte general, încheiat în 2007, dar care nu s-a concretizat în niciun fel.

JBIC este o bancă a guvernului japonez, activă în domeniul exportului de tehnologie avansată. JBIC desfăşoară operaţiuni de finanţare şi garantare cu scopul de a promova exporturile din Japonia, importurile şi activităţile economice ale Japoniei în străinătate. Funcţia principală a băncii este de a susţine stabilitatea economică şi socială a Japoniei, dar şi a ţărilor în curs de dezvoltare din lume. La fel ca Eximbank, JBIC operează pe principiul de a nu concura cu instituţiile financiare private, ci de a oferi servicii complementare celor existente pe piaţa financiară.

JBIC funcţionează precum o bancă comercială, la fel ca Mitsubishi sau Mizuho, având condiţii de creditare favorabile, din punct de vedere al dobânzii, perioadei de graţie etc, dar, în acelaşi timp, aceasta trebuie să contribuie şi la exportul tehnologiei japoneze. De exemplu, acum că Japonia promovează centralele cu cărbuni de foarte înaltă eficienţă JBIC este interesată în finanţarea unor proiecte de acest gen, deoarece se poate exporta tehnologia japoneză în domeniu. Aş fi fericit să aud că şi România ar fi interesată de o colaborare cu JBIC. Din câte am auzit, la momentul de faţă, multe proiecte publice de mare amploare în România sunt co-finanţate de instituţii internaţionale, cum ar fi Banca Mondială, BERD, BEI, etc.

Reporter: Care oraş din România consideraţi că este cel mai bine poziţionat din punct de vedere al planificării urbane?

Kisaburo ISHII: Nu am vizitat foarte multe oraşe din România ca să pot să-mi dau cu părerea. Dar cred că Braşov şi Sibiu sunt bine conservate, acesta din urmă probabil pentru că a fost desemnat Capitală Culturală Europeană. Există anumite zone în Sibiu, de exemplu centrul oraşului, unde accesul autovehiculelor este restricţionat şi traficul este foarte fluid. De asemenea, odată ce părăseşti centrul vechi al oraşului, zonele rezidenţiale şi industriale s-au dezvoltat puternic.

Reporter: Ce părere aveţi despre relaţia economică dintre Japonia şi România?

Kisaburo ISHII: Din punct de vedere al comerţului, relaţia dintre Japonia şi România este destul de redusă ca dimensiuni şi nu cred că, în viitorul apropiat, se va dezvolta prea mult.

România nu are prea multe lucruri de importat din Japonia, iar, de asemenea, din partea noastră, nu avem nici noi multe de importat de aici. Principalele produse pe care le cumpărăm din România sunt cheresteaua, mobila şi, uneori, îmbrăcămintea, dar nu ne putem aştepta la volume mari, dat fiind produsele ieftine din China şi din alte ţări.

Principalele investiţii nipone în România au fost realizate în industria auto (componente/piese de schimb şi componente electrice, anvelope), rulmenţi, produse electronice, aparate de fotografiat, ş.a.m.d. Pot să vă spun că sunt aproximativ 160 de companii japoneze înregistrate în România. Dntre acestea 25 sunt companii mari, manufacturiere care deţin 48 de fabrici aici şi care încadrează circa 38.000 de oameni. Am observat că, în ultima vreme, au venit aici şi companii din domeniul înaltei tehnologii, cum ar fi cele de software.

România este atractivă pentru investitorii japonezi în special prin nivelul de educaţie foarte ridicat, cunoştinţele IT şi prin faptul că în zonele multietnice românii vorbesc multe limbi străine, în special în zona de vest a ţării.

Cred că, în această perioadă, investiţiile directe din Japonia în România sunt aproximativ similare cu cele venite din China sau Coreea de Sud. De fapt, cred că sunt mult mai mari, deoarece, în majoritatea cazurilor, investiţia nu vine direct din Japonia, ci din subsidiarele germane, olandeze sau italiene ale companiilor japoneze.

De exemplu, compania NTT Data, care este o subsidiară a companiei japoneze înregistrată în Germania, a angajat 600 de programatori în Cluj. Acea investiţie este considerată germană, când, de fapt, este japoneză. Dacă vom calcula şi acest gen de investiţii, atunci investiţiile japoneze sunt mult mai mari decât se crede.

Reporter: Aveţi cunoştinţă de alte companii japoneze care vor să investească în România?

Kisaburo ISHII: Până acum forţa de muncă ieftină a fost într-adevăr o atracţie pentru aceste firme, dar în ultimul timp forţa de muncă a început să crească în România. În anumite zone nu doar investitorii japonezi ci şi alţi investitori străini suferă de lipsa forţei de muncă, în special de muncitori calificaţi. Companiile insistă foarte mult asupra necesităţii de educaţie tehnică în România.

Dar România are însă multe atuuri, după cum am mai spus, cunoştinţele de limbi străine, forţa de munca educate, precum şi cunoştinţele solide în IT ale cetăţenilor.

În plus, România este o ţară relativ stabilă, cu o performanţă economică bună. Anul trecut România a înregistrat cea mai mare creştere economică din UE. Sunt convins că mulţi investitori străini, inclusive japonezi, au motive să considere România o destinaţie bună pentru investiţii. De exemplu, este posibil ca firme japoneze stabilite în Turcia să prefere acum România, având în vedere situaţia de acolo.

Reporter: De ce nu vin băncile japoneze în România?

Kisaburo ISHII: Pe moment, investiţiile din România sunt finanţate suficient de sucursalele din Austria sau alte ţări europene , care acoperă majoritatea necesarului de finanţare.

Ar fi costisitor să deschizi o sucursală a unie bănci japoneze în Bucureşti la ora actuală. Baza lor de clienţi de aici nu ar justifica astfel de costuri. În acest moment, nu cred că băncile japoneze ar fi interesate să deschidă o sucursală în România.

Dar, în cazul unui proiect mare de investiţii, dacă companii japoneze implicate în acel proiect ar avea nevoie de un împrumut de la o instituţie financiară, atunci ar fi mai uşor să se finanţeze de la o banca japoneză faţă de una europeană, deoarece, în Japonia, ar avea o comunicare de afaceri directă şi în Japonia ar cunoaşte mai bine antecedentele şi stadiile iniţiale ale deschiderii unei întreprinderi. Bancile cer de obicei o mulţime de garanţii, dar, în cazul unei bănci japoneze, dacă o companie are o relaţie bună de afaceri cu bănci în Japonia, atunci acesta nu ar mai cere astfel de garanţii.

Este posibil ca situaţia să se schimbe din cauza Brexitului, unele firme financiare japoneze iau în calcul să-şi mute o parte din operaţiunile din Londra pe continent.

Reporter: Ce ne puteţi spune despre cooperarea nucleară dintre România şi Japonia?

Kisaburo ISHII: Mă tem că, pentru moment, este dificilă. Sigur că există multe societăţi japoneze în domeniul nuclear. Dar tehnologiile acelor companii sunt susţinute de marile companii de utilitaţi, gen Tokyo Electric, care era cea mai mare companie din Japonia. După catastrofa Fukushima, aceste firme au suferit pierderi importante şi nu cred că, pentru moment, pot să penetreze o piaţă nouă. Se concentrează pe contractele existente în alte ţări.

Reporter: Care sunt cele mai mari investiţii japoneze în România?

Kisaburo ISHII: De exemplu, Sumitomo Electric Wiring System (SEWS) este o companie specializată în producerea de cablaje electrice din Japonia. În România, Sumitomo Electric Wiring System Europe şi-a început investiţiile în anul 2000, o dată cu dezvoltarea fabricii de cablaje de la Deva din judeţul Hunedoara. Ulterior şi-au dezvoltat producţia şi în alte locaţii.

Yazaki este unul dintre cei mai importanţi furnizori mondiali pentru industria auto, iar principalele sale produse sunt cablaje de automobile, aparatură şi componente pentru industria auto. În România, Yazaki a dechis prima fabrică în Ploieşti, în anul 2003.Compania mai are unităţi de producţie în Caracal, Arad, Urlati (Prahova), Brăila.

Takata, producător de volane, airbaguri şi centuri de siguranţă pentru automobile este de asemenea, prezent în România în Sibiu şi Arad. Există şi alte mari companii japoneze manufacturiere în România cum ar fi Calsonic Kansei, Koyo, etc.

Anul trecut, grupul japonez Nidec a finalizat procesul de preluare a ANA Imep Piteşti, fabrica de motoare deţinută anterior de familia Copos.

Tot anul trecut, compania japoneză Asahi Group Holdings a cumpărat activele SABMiller din Europa de Est, inclusiv Ursus în România.

Reporter: Sunt românii interesaţi în cultură japoneză? Există o şcoală japoneză în România?

Kisaburo ISHII: În fiecare an, în jur de 2000 de oameni se înscriu la cursuri ca să înveţe japoneză în facultăţi sau în unele licee. Expunerea culturii japoneze este din ce în ce mai mare în fiecare an şi eu fac tot posibilul pentru a o promova. Să vă dau câteva exemple de evenimente culturale care vor fi desfăşurate anul acesta cu sprijinul Ambasadei:

-Pe 30 martie vom avea un spectacol susţinut la Teatrul Naţional de un prestigios grup japonez de dans contemporan care se numeşte NOISM. Vor interpreta o variantă originală a baletului La Bayadere.

- Pe 5 şi 6 aprilie NOISM va fi în Sibiu, la Teatrul Naţional Radu Stanca pentru a interpreta The Match Seller's Tale & Passacaglia.

- Între 20 aprilie şi 5 iunie va avea loc la Muzeul Satului din Bucureşti o expoziţie de meşteşuguri japoneze din regiunea Tohoku.

- Între 3 mai şi 15 iunie la Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti va avea loc o expoziţie de pictură semnată Noriko Yanagisawa, o faimoasă artistă japoneză născută în anul 1940 care a primit numeroase premii internaţionale de-a lungul timpului

- Luna noiembrie este Luna Japoniei. De obicei organizăm diverse evenimente culturale atunci cum ar fi seri de filme şi animaţie, concerte, concursuri de karaoke, diverse ateliere, etc.

Sunt de asemenea foarte încântat să văd că bucătăria japoneză este apreciată în România. Sunt aproape 20 de restaurante japoneze în Bucureşti şi numărul lor este în creştere.

Reporter: Care este situaţia economică şi politică în Japonia în prezent?

Kisaburo ISHII: Deşi creşterea economică din Japonia nu a fost impresionantă în ultimii ani, din câte am constatat eu trăind în Japonia, situaţia economică este foarte bună. De exemplu, dacă studiem rata şomajului, în România este 6%, iar în Japonia este 3%.

Reporter: După alegerea lui Trump, credeţi că situaţia se va schimba în ce priveşte exporturile?

Kisaburo ISHII: Prim-ministrul japonez Shinzo Abe a avut deja o întâlnire de două zile cu Dl. Donald Trump. Cred că preşedintele american a înţeles situaţia din Japonia în ceea ce priveşte cheltuielile Japoniei cu bazele americane de acolo. Şi Japonia are deja o mare povară cu forţele armate proprii, pe care le numim Self Defense Forces (SDF) .

În ceea ce priveşte comerţul şi investiţiile, Japonia a făcut deja investiţii enorme în SUA, creând un mare număr de locuri de muncă. Vicepreşedintele Mike Pence ştie sigur lucrul asta, de pe vremea când era guvernator în Indiana, regiune unde mai multe societăţi auto japoneze au făcut investiţii substanţiale - Toyota, Honda. Cred că, pe moment, chiar dacă SUA a ieşit din TPP, putem avea o relaţie bună.

Reporter: Vă mulţumesc!