ANALIZĂ PRIVIND PIEŢELE ACŢIUNILOR DIN SUA: Istoria arată că o preşedinţie republicană nu garantează boom-ul burselor

Actualul preşedinte american Donald Trump consideră că el este motivul pentru care bursele din SUA au o evoluţie de succes, dar, spun analiştii, la o analiză mai atentă, este posibil ca această declaraţie să nu fie valabilă.

Potrivit cmcmarkets.com, chiar dacă pieţele americane sunt pe un trend ascendent, Wall Street-ul a fost afectat, anul acesta, în timpul mandatului lui Trump - al 45-lea preşedinte al SUA, de cel mai puternic declin din istorie.

Sursa menţionează că recentele câştiguri de pe pieţele americane ar putea fi totuşi un plus pentru republicanul Trump, dar întrebarea care apare este dacă acestea pot fi susţinute şi dacă, după alegerile programate în 3 noiembrie, bursele vor răspunde mai bine unui nou mandat al lui Trump sau unui mandat al rivalului său în lupta pentru Casa Albă, democratul Joe Biden.

Actualul preşedinte consideră că nu există vreo îndoială cu privire la efectul negativ de pe pieţe dacă victoria în alegeri va fi a democraţilor. "Dacă Biden câştigă, atunci piaţa se va prăbuşi", a spus Trump pentru Fox Business în luna în august, adăugând: "Biden va duce această ţară într-o criză economică majoră, precum cea din 1929".

Biden, în schimb, pare dornic să transforme "virtutea financiară" a preşedintelui Trump într-un viciu, avertizând: "În timpul acestei crize generate de pandemia de Covid-19, Donald Trump s-a concentrat aproape în totalitate pe piaţa bursieră, pe indicii Dow şi Nasdaq. Nu pe voi. Nu pe familiile voastre".

Sursa citată scrie că o victorie a lui Biden nu ar fi neapărat rea pentru bursa americană, mai ales că abordarea constantă a democratului, respectiv o agendă de politică externă mai conciliantă ar putea avea "un efect calmant" asupra pieţelor.

"Cred că pieţele şi economia ar merge mult mai bine dacă am avea o conducere stabilă la Washington", este de părere Jack Lew, fost secretar al Trezoreriei SUA, citat de CNBC.

Programul tipic democrat al lui Biden, care include planuri de creştere a impozitului pe profit de la 21% la 28% şi a impozitului pe câştigurile de capital de la 23,8% la 39,6%, respectiv majorarea impozitelor pe câştigurile de peste 400.000 de dolari, a generat temeri în "America corporativă". În mod similar, extinderea propusă de Biden a Legii privind îngrijirea accesibilă în sănătate (Affordable Care Act), care a fost introdusă de Barack Obama în 2010, ar reduce costurile medicamentelor şi ar avea un impact negativ asupra preţurilor acţiunilor din sectorul farmaceutic.

Pe de altă parte, însă, extinderea Affordable Care Act ar însemna mai multe planuri de sănătate, ceea ce ar stimula asigurătorii. În plus, angajamentul lui Biden faţă de energia regenerabilă şi infrastructura aferentă va susţine acţiunile companiilor din această zonă.

Dar, scrie sursa, dacă va câştiga Trump, aceste acţiuni vor suferi din cauza politicilor sale. În schimb, sectorul petrolier va avea o evoluţie mai bună în condiţiile în care liderul de la Casa Albă a rupt acordurile SUA privind schimbările climatice, a facilitat reglementarea companiilor petroliere şi a aprobat forarea într-un refugiu arctic pentru animale sălbatice.

Conform sursei, poate părea firesc să presupunem că piaţa de capital din SUA ar prospera mai mult sub o administraţie republicană, dar istoria arată că acest lucru nu este întotdeauna valabil. Cmcmarkets.com scrie că, în ultima jumătate de secol, politicile din mandatele preşedinţilor democraţi au generat randamente anuale medii mai mari: 14,3%, faţă de 10,8% în cazul rivalilor lor de dreapta, potrivit unei analize realizate de Natixis Investment Managers şi Financial Times. Şi MarketWatch notează că fiecare preşedinte republican din ultimii 100 de ani s-a confruntat cu o recesiune în primul lor mandat.

Sursa adaugă că în SUA, Congresul, nu preşedintele, stabileşte cotele de impozitare, adoptă cheltuielile bugetare şi legile care reglementează economia. "Având în vedere toate acestea, o persoană din Casa Albă poate avea cu adevărat atât de mult impact asupra pieţei bursiere din SUA?", se întreabă sursa menţionată, adăugând: "Da şi nu. După cum arată exemplele de preşedinţi anteriori, randamentele pieţei pot fi influenţate în egală măsură de politica prezidenţială, de comportamentul său sau, în unele cazuri, de circumstanţe asupra cărora nici cea mai puternică persoană din America nu are absolut niciun control".

• Mandatului lui Richard Nixon a adus un declin de 20,4% indicelui bursier S&P 500

Republicanul Nixon, care a avut un mandat în fruntea SUA din 20 ianuarie 1969 până în 9 august 1974, a fost, fără îndoială, arhitectul propriei căderi, în urma Scandalului Watergate, conform sursei. Aceasta menţionează că Nixon, al 37-lea preşedinte american, ar putea argumenta în mod rezonabil că evenimentele care au precedat evoluţia lamentabilă a pieţei de valori în timpul mandatului său nu au fost din vina lui. Sursa aminteşte de cheltuielile predecesorului său Lyndon Johnson pentru Marea Societate (program care aborda sărăcia, educaţia, îngrijirea medicală, discriminarea rasială) şi Războiul din Vietnam, de la sfârşitul anilor 1960, care au stimulat creşterea economică, dar au alimentat inflaţia la 4,7% în 1968. Acest lucru a dus la creşterea importurilor şi la un deficit imens al balanţei de plăţi, scrie sursa, menţionând că, totuşi, încercările lui Nixon de a reduce inflaţia prin măsuri monetare restrictive au crescut rata şomajului. El a decis să introducă "şocul Nixon" - o serie de măsuri care includeau îngheţarea salariilor şi preţurilor timp de 90 de zile, suprataxe la import şi, cel mai controversat, suspendarea sistemului de schimb financiar internaţional Bretton Woods, care a îngheţat convertibilitatea dolarului american în aur.

Nixon, care îşi orientase politica fiscală cu scopul să fie reales, a câştigat un nou mandat în 1972, moment în care S&P 500 a atins vârful acelei epoci (în 8 noiembrie 1972). Însă, eliminarea convertibilităţii dolarului american în aur a determinat alte naţiuni să crească preţul metalului, reducând valoarea dolarului, ceea ce a scumpit importurile şi a creat o inflaţie mai mare în SUA.

Şomajul din Statele Unite a continuat să crească până la 5,2% în 1972, notează sursa, adăugând că, pe măsură ce scandalul Watergate a luat amploare, încrederea în administraţia americană s-a prăbuşit. A urmat o recesiune în 1973 şi în condiţiile în care indicele S&P 500 a scăzut cu 20% faţă de nivelul la care preşedintele a venit la putere, Nixon a demisionat.

• Avans de 117% al S&P 500 în mandatul lui Ronald Reagan

Republicanul Ronald Reagan a fost în fruntea SUA din 20 ianuarie 1981 până în 20 ianuarie 1989, interval în care indicele bursier S&P 500 a câştigat 117%, potrivit sursei citate.

Când fostul actor Ronald Reagan a devenit preşedinte, şomajul din SUA era de 8,5%, iar inflaţia - de 8,9%. Economia americană a fost afectată de stagflaţie (n.r. fenomen economic care se manifestă prin coexistenţa stagnării economiei, inflaţiei şi şomajului) după trei ani de preşedinţie a lui Gerald Ford, iar la şase luni de la primul mandat al lui Reagan, a intrat în recesiune. Dar, scrie sursa, fostul actor luase deja taurul de coarne. Astfel, la doar trei săptămâni de la învestire, Reagan a eliminat controlul preţurilor petrolului extras pe plan intern şi a redus impozitul pe profiturile excepţionale din domeniu, înainte să prezinte Legea privind redresarea economică, care a redus rata de impozitare de la 70% la 50% şi a diminuat impozitul pe profit.

Reagan a promis că această mişcare, în paralel cu majorările ratei dobânzii stabilite de fostul preşedinte al Fed (banca centrală), Paul Volcker, vor "oferi stimulente pentru a investi şi a clădi afaceri", potrivit Fundaţiei Reagan. În ceea ce priveşte pieţele, planul Reaganomics - care a inclus şi dereglementarea pieţei şi cheltuielile uriaşe pentru apărare în încercarea SUA de a câştiga Războiul Rece - au adus o evoluţie de succes.

Sursa scrie că S&P 500 a urcat cu 25% în primele şase luni ale anului 1987 şi - în ciuda prăbuşirii din acel an - indicele de referinţă a urcat cu 117% la sfârşitul preşedinţiei sale, comparativ cu momentul învestirii.

Potrivit sursei, criticii susţin că măsurile Reaganomics au fost motivul pentru care SUA s-au îndatorat pentru prima dată după Primul Război Mondial, dar de fapt acestea au pregătit calea pentru una dintre cele mai susţinute perioade de prosperitate din istoria ţării.

• Preşedinţia lui Bill Clinton a urcat S&P 500 cu 209,7%

Democratul Bill Clinton, al 42-lea preşedinte american, care a condus Statele Unite între 20 ianuarie 1993 şi 20 ianuarie 2001, a fost considerat "omul potrivit la locul potrivit" atunci când şi-a preluat funcţia. La vremea respectivă, America îşi revenea după Marea Recesiune, iar Clinton a semnat noul Acord de liber schimb pentru America de Nord, după cel al predecesorului său George Bush senior, amintşte sursa, menţionând că, în următorii opt ani, pe perioada mandatului lui Clinton, s-a produs boom-ul internetului, care a alimentat expansiunea economică ulterioră. Alan Greenspan, fostul preşedinte al Fed, a redus ratele dobânzilor, ceea ce a determinat un boom al investiţiilor. În plus, majorările de taxe pentru cei mai bogaţi americani, deşi nepopulare, au readus siguranţă pe pieţele volatile ale de obligaţiunilor.

Nici procesul de destituire a lui Clinton nu a putut opri creşterea pieţei, scrie sursa, menţionând că între momentul începerii procedurilor în acest sens, în 8 octombrie 1998 şi cel al achitării sale, în 12 februarie 1999, S&P 500 a crescut cu 28%.

• Plus de peste 180% pentru S&P 500 în mandatul lui Barack Obama

Democratul lui Barack Obama a ocupat fotoliul de la Casa Albă din 20 ianuarie 2009 până în 20 ianuarie 2017, timp în care S&P 500 a urcat cu 182%, conform sursei. Politicile economice ale lui Barack Obama ar fi putut genera opusul planului Reaganomics, dar primul preşedinte afro-american al SUA se poate mândri cu o rentabilitate chiar mai bună a pieţei bursiere.

Obama a venit la putere când piaţa americană era decimată de prăbuşirea financiară din 2008. Primii săi ani au fost dominaţi de politici de stimulare economică, care au inclus investiţii de 831 de miliarde de dolari pentru redresare, bail-out-ul din 2009 al industriei auto americane - aproape prăbuşite - şi legea Jumpstart Our Business Startups (JOBS), care încuraja finanţarea micilor afaceri prin relaxarea normelor pieţei de capital.

Obama a majorat impozitele, a plafonat cheltuielile militare şi a promulgat Legea privind protecţia pacienţilor şi îngrijirea accesibilă, Obamacare. La fel ca în cazul politicilor lui Reagan, Wall Street-ul a crescut.

La momentul la care Obama a fost învestit, indicele Dow Jones a scăzut cu 3,9% - cel mai mare declin dintr-o zi de inaugurare a unei preşedinţii consemnat după 1896, potrivit Investopedia. După ce a atins punctul cel mai de jos, în martie 2009, piaţa SUA a intrat într-una dintre cele mai lungi creşteri din istoria sa.

• S&P 500 a crescut cu 47% de la învestirea lui Donald Trump

Republicanul Donald Trump şi-a preluat funcţia în 20 ianuarie 2017, fiind în prezent, preşedintele SUA. De la momentul respectiv până în 29 septembrie, S&P 500 a consemnat un avans de 47%, chiar dacă pieţele americane au înregistrat, anul acesta, un declin istoric.

În mandatul lui Trump, fost om de afaceri, impozitul pe profit a fost redus cu peste 40%, a fost micşorat impozitul pe venit, şomajul a coborât la cel mai mic nivel din ultima jumătate de secol, iar Fed a diminuat de trei ori rata dobânzii, stimulând creşterea cheltuielilor consumatorilor. În contextul dat, bursele americane au urcat puternic.

În condiţiile în care, în 2020 a izbucnit pandemia de Covid-19, dobânda cheie a fost redusă de Fed la zero, iar administraţia americană a stablit stimulentele fiscale fără precedent, care au dus preţurile acţiunilor la niveluri maxime. S&P 500 a crescut cu 46,85% în cei patru ani de mandat ai lui Trump (până la 29 septembrie).

În opinia analiştilor, acţiunile din industria americană vor creşte în continuare dacă politicile tradiţionaliste şi izolaţioniste ale lui Trump, introduse în acest prim mandat, vor prinde rădăcini într-un al doilea mandat. Este, de asemenea, probabil că acţiunile din tehnologie vor continua să crească, conform sursei.

Cu toate acestea, pe termen scurt, nici potenţiala victorie a lui Trump, nici a rivalului său Joe Biden nu generează atâtea temeri cât creează un eventual rezultat dezordonat şi contestat al alegerilor, atrag atenţia specialiştii, în contextul în care Trump a sugerat deja că frauda prin vot poştal îl va împiedica să recunoască rezultatul alegerilor, iar susţinătorii lui Biden cred că democratul are un avantaj major în sondajele de opinie şi nu va pierde scrutinul, dacă va fi unul corect.