English
După invazia Ucrainei, pentru mine şi pentru mulţi alţi investitori în piaţa de capital, cea mai importantă întrebare a devenit "Când urmează să fie invadat Taiwanul?". Posibilitatea unei acţiuni militare a Chinei în Taiwan n-ar trebui exclusă, având în vedere că Republica Populară Chineză nu recunoaşte suveranitatea Republicii China (denumirea oficială a Taiwanului). Rusia a invadat un stat a cărui suveranitate o recunoaştea. De ce China n-ar invada un teritoriu pe care îl consideră doar o provincie rebelă?
O invazie chineză asupra Taiwanului ar avea efecte devastatoare pentru economia mondială, cu repercusiuni greu de imaginat în comparaţie cu cele din ultimele săptămâni. Taiwanul are un Produs Intern Brut (PIB) de 668 miliarde dolari (de peste patru ori mai mare decât cel al Ucrainei), iar China are un PIB de 15,6 trilioane de dolari (de peste zece ori mai mare decât cel al Rusiei).
În aceste condiţii, un conflict armat deschis între China şi Taiwan ar putea arunca întreaga lume într-o depresiune economică, nemaivăzută de la al Doilea Război Mondial.
Consider că o invazie a Taiwanului este foarte improbabilă în următorii ani, iar în cele ce urmează îmi voi explica raţionamentul. Evident că mă pot înşela, aşa cum m-am înşelat când am scris despre crezul meu că Vladimir Putin nu urmărea să invadeze Ucraina. Nu am luat în calcul faptul că Putin ar putea acţiona iraţional. Am crezut că ruşii nu vor invada Ucraina şi după trei săptămâni de invazie, ruşii continuă să insiste că eu am avut dreptate şi că ei de fapt n-au invadat Ucraina. Dar mie îmi este clar că m-am înşelat, pentru că nu trăiesc în lumea paralelă a propagandei ruse.
Revenind la o posibilă invazie a Taiwanului, pentru o analiză corectă este nevoie să privim comparativ Rusia şi China. Ambele ţări sunt dictaturi, dar metodele de control ale populaţiei sunt foarte diferite. În China nu este permis nimănui să critice regimul şi nu există alegeri sau presă liberă. Chiar dacă se numeşte republică, China este o dictatură asumată. În schimb, Rusia pretinde că este democraţie, dar în realitate este o dictatură deghizată. Alegerile din Rusia sunt profund viciate, iar presa liberă, deşi teoretic există, este suprimată, în diferite forme din ce în ce mai brutale. Apoi, regimul Chinez urmăreşte o măreţie naţională reală, în timp ce Putin urmăreşte menţinerea la putere a unei găşti de incompetenţi, cu orice preţ. Rusia lui Putin este un stat profund corupt care se mulţumeşte cu modelul sovietic de măreţie fără fond. Complet indiferent de evoluţia şi dezvoltarea Rusiei, Putin a creat un sistem corupt pentru a-şi întări şi conserva propriile privilegii. Nu acelaşi lucru se poate spune despre Xi Jinping, iar cifrele pot sta mărturie în acest sens.
Însă adevărata diferenţă între Rusia şi China e cu totul alta şi are rădăcini istorice. De-a lungul timpului, marea majoritate a conducătorilor ruşi au preferat expansiunea teritorială în locul emancipării socio-culturale şi dezvoltării economice. Vladimir Putin n-a fost niciodată dispus sau capabil să facă vreo reformă care să îmbunătăţească viaţa ruşilor. Deşi se laudă cu tot felul de împliniri închipuite, în realitate Putin n-a realizat nimic social sau economic şi a transformat Rusia într-un petro-stat, complet dependent de exportul de materii prime. În acest stat, în realitate cât se poate de eşuat, Putin le-a oferit ruşilor o mândrie primitivă prin anexarea, transparentă sau de facto, a unor teritorii precum Crimeea, Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud şi Donbas.
China este cu totul altceva: are ambiţii mari cât se poate de realiste, iar chinezii iau măsuri concrete pentru a-şi atinge obiectivele. De pildă, nivelul corupţiei în China a scăzut semnificativ în ultimii 40 ani. Conform Transparency International, de când Xi Jinping şi-a început campania oficială împotriva corupţiei, la sfârşitul anului 2013, China a urcat de la poziţia 36 la 45. Este un progres important în ceea ce priveşte combaterea corupţiei. În comparaţie, în ultimii zece ani România a stagnat. Chiar dacă este membră a Uniunii Europene de 15 ani, România este considerată o ţară la fel de coruptă precum China. Cât despre Rusia lui Putin, aceasta ocupă poziţia a 29-a în cadrul indicelui corupţiei, între Mali şi Mauritania.
Apoi, China nu a manifestat niciodată cu adevărat tendinţe expansioniste. Adevăratele câştiguri teritoriale ale Chinei au avut loc în perioadele în care ea însăşi a fost cucerită de triburile din nord, mongolii şi manciurii (reprezentând dinastiile Yuan şi Qing). Dar ambiţia Chinei actuale pare să fie mult mai mare decât anexarea unui teritoriu relativ mic, precum Taiwanul. China vrea să cucerească toată lumea - să devină cea mai puternică şi modernă ţară a lumii, aşa cum a mai fost. Conform distinsului economist britanic Angus Maddison (1926-2010), înainte de revoluţia industrială, China reprezenta circa 40% din BIP-ul lumii, fiind de departe cea mai mare economie. Informaţia provine dintr-un studiu publicat de OCDE în 2001.
Deşi cea mai bogată ţară a lumii, China a fost de două ori cucerită de nişte triburi considerate barbare. Dar poziţia economică fruntaşă şi-a pierdut-o doar după ce a rămas în urma vest-europenilor, care au luat avânt după revoluţia industrială începută în secolul al 18-lea. După acest episod, chinezii au avut parte de ceea ce ei au numit "secolul umilinţei", care, conform interpretării oficiale a regimului comunist, s-a încheiat în 1949. În realitate însă, China a avut o poziţie extrem de umilă pe scena mondială cel puţin până la sfârşitul secolului al 20-lea. Acum însă, China urmăreşte să ajungă din nou cea mai bogată ţară a lumii şi implicit cea mai puternică ţară. Mi se pare un ţel foarte realist, care necesită doar răbdare.
Cu ce poate să ajute invadarea Taiwanului atingerea acestui scop măreţ? Cred că o astfel de acţiune ar putea crea probleme serioase pentru China (iar Rusia este un exemplu negativ), într-o perioadă în care ţara s-ar mai putea dezvolta economic pentru mulţi ani, cu o viteză destul de mare. În China, PIB-ul pe cap de locuitor este încă mult sub potenţial. Dacă liderii chinezi îşi continuă planul de dezvoltare pentru încă 15-20 ani, ar avea o poziţie mult mai puternică în raport cu Taiwanul, dar şi în raport cu restul lumii.
De ce să-şi pericliteze acum potenţialul de dezvoltare cu un război costisitor? De ce s-ar încurca chinezii într-o invazie sângeroasă a Taiwanului, o insulă cu o populaţie de 23 milioane de locuitori, când urmează să cucerească lumea întreagă fără să tragă niciun glonţ? Chinezii, cu sau fără Xi Jinping, au toate şansele să ajungă cea mai mare putere a lumii. Desigur, nu acelaşi lucru se poate spune despre Rusia, cu sau fără Putin.
Dar, din păcate, adevărul este că liderii nedemocratici, ca şi cei democratici de altfel, mai fac şi lucruri iraţionale, aşa cum a făcut Putin când a decis să "nu invadeze" Ucraina, ci să iniţieze o "operaţiune specială". Este o operaţiune în care mor zilnic sute de tineri ruşi exact ca într-un război, război care, conform propagandei ruse, nu există!
Să sperăm că liderii Chinezi vor fi mai raţionali.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. China nu are tendinte expansioniste
(mesaj trimis de anonim în data de 15.03.2022, 04:26)
"China nu a manifestat niciodată cu adevărat tendinţe expansioniste."
Cum putem atunci explica anexarea Tibetului si mult mai recenta si continua expansiune a Chinei in South China Sea (vezi aerodromuri si baze militare in insule contestate, gen Spratly)?
In opinia autorului acestea nu sunt exemple clare de invazie / expansiune teritoriala.
Asa cum ati afirmat in articol, sunt sigur ca dl. Lavrov v-ar da in continuare dreptate: ca si Rusia, China nu a atacat / invadat / dovedit tendinte expansioniste.
Toti lupta pentru pacea mondiala inarmandu-se.
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 15.03.2022, 08:19)
Tibetul făcea parte din China până la prăbușirea dinastiei Qing, și după aceea n-a fost recunoscut ca stat independent, de China sau de țări occidentale (aproape de nimeni).
1.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 15.03.2022, 08:46)
Foarte bun articolul, dar excelent este si comentariul. Eu sunt un mare admirator al strategului genial Deng Xiaoping, probabil cel mai mare om politic pe timp de pace al secolului XX. Omul asta modest, si despre care nu se mai vorbeste in ziua de azi, a scos din saracie lucie sute de milioane de oameni si a pus bazele Chinei moderne pe care o vedem in ziua de azi.
Lumea nu se teme de China pentru ca a devenit o superputere economica. Exista destul loc pe lumea asta de crestere economica si de competitie civilizata. Desigur, China are si ea punctele ei vulnerabile, cum ar fi datoriile masive ale populatiei si imprumuturile uriase ale bancilor in domeniul constructiilor.
Lumea se teme de China din cauza geopoliticii agresive a presedintului pe viata, Xi. Pentru lumea libera, geopolitica imprevizibila a presedintelui Xi a devenit de mult un semnal de alarma. Consecinte economice majore pentru China inca nu au existat, dar ele urmeaza sa vina. Investitiile straine in China vor scadea si aproape toate tarile vor introduce tarife din ce in ce mai mari la importurile din China.
Legat de Ucraina, eu nu cred ca Putin ar fi avut curaj sa declaseze razboiul fara sa-l informeze pe presedintele Xi. Ar fi fost un gest de impolitete extrem fata de cel mai important aliat al sau.
Probabil ca planul pe hartie al lui Putin a parut fezabil, Ucraina incercuita si atacata din toate partile ar fi rezistat doar cateva zile. Reactia occidentului urma sa fie bleaga, mai ales a Germaniei care intr-un mod absolut idiot si-a crescut enorm dependenta economica de gazul putinist. Sincer, pentru mine este de neinteles cum a fost posibil ca o tara industrializata sa-si expuna intr-un asemenea mod economia la capriciile si evolutia mentala a unui singur om. Dar in sfarsit, lasam istoria sa-i judece pentru prostia lor si deocamdata plangem pentru drama umanitara din Ucraina. In acest timp UE va continua insa ani de zile sa cumpere ”business as usual” gazele si petrolul lui Putin si sa finanteze razboiul impotriva Ucrainei.
Spus cinic, pentru China, atacarea Ucrainei a parut sa fie o chestie win-win. Pe de o parte Rusia ar fi iesit slabita din acest razboi inutil si imoral iar pe de alta parte occidentul ar fi iesit slabit si el, mai ales ca venim dupa criza Covid.
S-a intamplat insa un lucru extraordinar, occidentul a reactionat extrem de unit, de dur si de rapid pentru ca gestul lui Putin a pus intr-un pericol de moarte intreaga lume civilizata si modul nostru de viata. Cum si ce se va intampla mai departe ramane sa vedem, dar eu nu cred ca presedintelui Xi ii mai arde acum sa atace Taiwanul. Este foarte posibil sa vedem China trecand de la o politica agresiva fata de Taiwan la o politica de seductie si de apropiere eonomica cu bataie pe termen lung, pe zeci de ani. Este de fapt singura politica fezabila, razboiul , se demonstreaza acum, inseamna doar distrugere si rezultate politice total imprevizibile. Si daca Putin cucereste, doamne fereste, Ucraina, el nu are niciun fel de solutii economice de reconstructie nici a Ucrainei si nici a Rusiei.
1.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 15.03.2022, 11:14)
Madadi compara Rusia cu China pentru a concluziona despre o eventuala invadare a Taiwanului?!?!
Sa fim seriosi!
Daca vrea analiza, sa compare China (si aliatii ei, Rusia, Cuba si Coreea N.) cu SUA si aliatii ei (UE, Canada, Australia, Israelul, Coreea S. Japonia etc.).
1. Razboiul din Ucraina a slabit Rusia, nu SUA.
2. Razboiul din Ucraina a aratat Chinei unde se situeaza din punct de vedere militar (cu armament cumparat sau copiat de la rusi, adica mai prost decat al rusilor).
3. Compara PIBurile insumate ale SUA + UE + Japonia + Coreea S. + Canada + Israel + Australia + .. cu PIBurile Chinei + Rusia + Coreea N. + inca cateva minuscule. Diferenta e uriasa.
Occidentul detine suprematia militara, economica, tehnologica si financiara.
Acum, ca China s-a lamurit si in privinta puterii ei militare , nu isi permite nici cat inainte de razboi, sa provoace un conflict militar.
Contrar aparentelor, China nu are multe mutari favorabile la dispozitie.
1.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.2)
(mesaj trimis de anonim în data de 15.03.2022, 11:26)
O veste buna azi, China incepe sa se pozitioneze tot mai clar de partea lumii civilizate, acolo unde-i este locul.
Ministrul de externe Wang Yi a declarat azi că ţara sa „nu este parte” a războiului din Ucraina după invazia rusă. Guvernul chinez „nu vrea sancţiuni care să afecteze China”, a declarat el într-o discuţie telefonica cu omologul său spaniol Jose Manuel Albares.
2. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 15.03.2022, 07:51)
S-ar putea sa nu ai nici de data asta dreptate si chinezii sa fie si ei irationali.
Am vazut ca vor sa-l ajute pe Putin cu arme. Si-o vor lua si ei big time.
Oricum in ucraina, China si Nato se cam lupta prin interpusi. O sa vina si bataia adevarata
2.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de anonim în data de 15.03.2022, 07:52)
O sa-si mai ia China inca un secol al umilintei, cat de curand!
2.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de anonim în data de 15.03.2022, 13:39)
Cu ce sa intre China intr-o bataie adevarata? Cu armamenr copiat?
Cu cine sa intre China intr-o bataie adevarata? Cu un partener paralizat in Ucraina?
China are de facut o alegere si nu ii va fi usor, desi situatia este suficient de clara chiar si pentru ea.
3. Rational vs irational
(mesaj trimis de Radu Mischie în data de 15.03.2022, 09:51)
Factorii rationali predomina si in cazul Chinei. Poate mai mult decat in cazul Rusiei.
Mai mult, in prezent, dupa esecul Blitzkrieg-ului rusesc si strangerea randurilor de catre Occident, exista si mai multe motive pentru care China sa nu porneasca intr-o asemenea aventura. Probabil, daca reusea Blitzkrieg-ul, China ar fi fost tentata si ea sa se aventureze.
Nu in cele din urma, se pare ca sistemul chinez nu e chiar un one-man show precum Rusia (spun "se pare", ca nu cunosc in profunzime, doar am citit cate ceva in sensul asta in ultima vreme). Daca e asa, probabilitatea sa existe si oameni rationali, care eventual sa si blocheze o asemenea decizie exista (spre deosebire de Rusia, unde e complet exclusa).
Dar chinezii pot gandi altfel: SUA si NATO sunt deja ocupate cu Rusia. Se luptau deja cu inflatia si va trebui sa se lupte si cu consecintele economice ale sanctiunilor asupra Rusiei. Nu-si mai permit sa duca o lupta si pe frontul Taiwanului si cu siguranta nu pot impune Chinei aceleasi sanctiuni ca si Rusiei. Si, de aici, China ar putea juca o carte a invadarii Taiwanului. Si nu sunt sigur ca aici ar fi o decizie bazata pe irational.
3.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de anonim în data de 15.03.2022, 13:04)
SUA nu este atat de ocupata cu Rusia,UE este ocupata cu Rusia.SUA e cu un ochi la malai si cu unul la faina,mai degraba la malai,la China.In momentul de fata,SUA i- a dat UE sah mat.Daca Trump ar fi fost reales,China s-ar fi aflat acum in pozitia asta ingrata dar nu chiar ca UE si Rusia Oricum,China e China,nu se compara,SUA ar trebui sa se gandeasca de zece ori inainte de a mai baga batul prin gard!