Canicula, pericol major pentru bolnavii de cancer

Canicula care a pus stăpânire pe întreagul continent european reprezintă un pericol chiar şi pentru persoanele fără probleme de sănătate. Medicii avertizează că pentru pacienţii oncologici riscurile sunt însă mult mai mari. Deshidratare, epuizarea termică şi insolaţia sunt cele mai frecvente probleme care pot apărea în cazul acestora, explică Andreea Daniela Caloian, medic specialist oncologie şi hematologie în cadrul Ovidius Clinical Hospital. Cea mai mare provocare pentru majoritatea pacienţilor cu cancer este, de obicei, să rămână hidrataţi din cauză că atât boala în sine, cât şi efectele secundare ale tratamentului cum ar fi greaţa, inapetenţa, alterarea gustului, diareea pot face ca pacienţii să nu mănânce sau să bea aşa cum ar face în mod normal. Rezultatul acestor situaţii este adesea acelaşi: deshidratarea. Iar dacă reglarea temperaturii corpului nu este, în general, o problemă pentru majoritatea pacienţilor cu cancer, umiditatea ridicată face mai greu pentru organism să se răcească prin transpiraţie, aşa că ar trebui evitate locurile foarte fierbinţi. Astfel, chiar dacă din punct de vedere psihologic exerciţiile uşoare sau plimbările pot fi sănătoase pentru pacienţii cu cancer, în zilele caniculare este mai bine ca pacienţii să rămână în interior, unde este aer condiţionat. Semnele precoce ale deshidratării pot include dureri de cap şi greaţă, precum şi slăbiciune, ameţeli, constipaţie şi oboseală, iar durerile de cap şi greaţa pot fi simptome ale epuizării termice şi ale insolaţiei. Andreea Daniela Caloian a explicat: "Efectele secundare ale tratamentului cancerului pot provoca deshidratare, astfel încât medicii fac tot ce pot pentru a preveni acest lucru, de aceea, unul dintre primele lucruri pe care medicul îl întreabă de obicei pacienţii este cât de multe lichide au băut. Anumite tipuri de chimioterapie sau radioterapia pot face pacienţii cu cancer mai sensibili la lumina soarelui. Dar riscul depinde de tipul de cancer şi de tratamentele urmate. Unii oameni presupun că, dacă radioterapia este aplicată la nivelul pieptului pentru cancerul de sân, atunci îşi pot expune picioarele sau braţele la soare, lucru care nu este adevărat. În timp ce terapiile sistemice, cum ar fi chimioterapia, pot afecta întregul corp, efectele secundare ale radiaţiilor sunt de obicei limitate la o parte specifică". Astfel, oricine petrece timp în aer liber ar trebui să utilizeze o protecţie solară cu cel puţin SPF 30, să poarte o pălărie cu boruri largi şi ochelari de soare cu protecţie UVA şi UVB, precum şi îmbrăcăminte de protecţie UV, cum ar fi tricouri de înot cu mâneci lungi. Purtarea unei pălării este deosebit de importantă pentru persoanele care şi-au pierdut părul sau primesc radioterapie pentru cancerele capului şi gâtului. Mai presus de toate, pacienţii trebuie sa stea la umbră sau sa rămână în interior la orele la care razele soarelui sunt cele mai puternice. Pentru pacienţii oncologici este cu atât mai greu să se răcorească în zilele caniculare cu cât piscinele sau apele naturale nu sunt o opţiune în timpul tratamentului, a mai spus Andreea Daniela Caloian: "Dacă piscina nu este întreţinută corespunzător, ar putea fi o sursă de infecţie. Uneori, pacienţii aflaţi în curs de radioterapie pot fi mai sensibili la substanţele chimice utilizate în apa din piscină, cum ar fi clorul, dar ar putea fi în regulă dacă partea corpului tratată nu este expusa apei din piscină, de exemplu, în cazul unui pacient cu un cancer de cap şi gât, acesta poate face baie în apa de piscină care vine doar până la piept. În general, nu este recomandat nici înotul în ape naturale, din cauza riscului de infecţie. Persoanele imuno-compromise, ar trebui să evite iazurile şi lacurile, în special dacă au o leziune la nivelul pielii, deoarece bacteriile sau alte microorganisme prosperă în ape liniştite şi calde". Chiar şi călătoriile trebuiesc foarte bine planificate de către pacienţii cu cancer. Medicul poate recomanda cel mai bun moment pentru o vacanţă, de exemplu între curele de chimioterapie, şi poate oferi sfaturi despre ceea ce au nevoie în timpul călătoriei. Cu o bună planificare, pacienţii pot evita adesea problemele.