CEDO decide redeschiderea dosarului Mineriadei în România

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a decis astăzi că România este obligată să continue investigaţiile în dosarul Mineriada, subliniind obligaţia statului de a face dreptate victimelor crimelor împotriva umanităţii, indiferent de timpul scurs de la săvârşirea acestora, transmit sursele de presă.

Marea Cameră a Curţii Europene a Drepturilor Omului a făcut azi public verdictul în cauza Mocanu şi alţii împotriva României, constatând încălcarea de către România a articolelor 2, 3 şi 6, după ce reclamanţii Anca Mocanu, Marin Stoica şi Asociaţia 21 Decembrie 1989 s-au plâns de ineficienţa cercetărilor interne cu privire la evenimentele din 13-15 iunie 1990.

Deşi dosarul uneşte trei cazuri, decizia de azi îi face dreptate şi lui Marin Stoica, după ce Curtea se pronunţase deja în 2012 în favoarea celorlalţi doi petenţi.

Cetăţeanul român Marin Stoica, astăzi în vârstă de 65 de ani, a fost bătut şi băgat în comă în ziua de 13 iunie 1990, în sediul TVR. Omul se îndrepta spre serviciu când a fost luat de pe stradă, privat de libertate mai multe ore şi bătut crunt. S-a trezit a doua zi la spital, unde cineva l-a sfătuit să dispară ca să nu fie arestat alături de alţi protestatari. De frică a fugit atunci şi nu a mai ieşit trei luni de zile din casă. Frica nu l-a părăsit, însă, nici ulterior, ba chiar bătaia a avut asupra psihicului său efecte devastatoare, aşa încât omul a depus plângere penală abia zece ani mai târziu, în 2001, când în sfârşit cercetările în acest dosar au început să avanseze.

Cu toate astea procurorul Voinea, care s-a ocupat de dosarul "Mineriada", i-a luat cazul în consideraţie, alături de celelalte peste o mie de victime, în favoarea lui existând suficiente probe care demonstrează bătaia şi efectele ei. După opt ani de anchete, declaraţii, expertize IML, cazul Mineriadei, inclusiv în ceea ce-l privea pe Marin Stoica, a fost soluţionat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu neînceperea urmăririi penale.

La CEDO dosarul Stoica a fost conexat cu alte două ale Mineriadei, respectiv al doamnei Mocanu, al cărei soţ a fost omorât, şi al Asociaţiei 21 Decembrie 1989, al cărei sediu fusese devastat de mineri, cauza fiind denumită "Mocanu şi alţii contra României". Reclamanţii s-au plâns de lipsa unei anchete eficiente, imparţiale şi aprofundate pentru identificarea şi pedepsirea celor responsabili pentru repriarea violentă a demonstraţiilor din 13 şi 14 iunie 1990. Plângerea domnului Stoica se bazează pe articolul 3 (interzicerea tratamentelor inumane sau degradante) din Convenţia europeană a drepturilor omului.

În 2012 CEDO le-a dat câştig de cauză doamnei Mocanu şi Asociaţiei 21 Decembrie 1989, în timp ce Stoica a pierdut pe motiv că s-ar fi plâns prea târziu în ţară. Avocata Diana-Olivia Hatneanu, care l-a reprezentat pe Marin Stoica, a solicitat retrimiterea cauzei în faţa Marei Camere, solicitare ce a fost acceptată, o audiere publică având loc pe 2 octombrie 2013. Din momentul cererii de retrimitere, cauza Stoica a fost sprijinită de APADOR-CH.

După decizia de azi a Marii Camere, care este definitivă, România va fi obligată să continue investigaţiile în dosarul Mineriadei. Cu privire la decesele survenite în timpul evenimentelor, această obligaţie decurgea oricum din faptul că astfel de infracţiuni sunt astăzi imprescriptibile ca urmare a altei cauze CEDO, respectiv < < dosarul Revoluţiei > > (Asociaţia 21 Decembrie 1989 v. România). Acum, trebuie întreprinse cercetări eficiente, apte să ducă la tragerea la răspundere a celor vinovaţi şi la aflarea adevărului de către întreaga societate, cu privire la ansamblul evenimentelor din iunie 1990, indiferent că este vorba despre decese sau persoane care au fost supuse unor violenţe şi privări de libertate. Prescripţia nu este o < < soluţie > > atunci când vorbim de grave încălcări ale drepturilor omului.

Potrivit deciziei CEDO de miercuri, "toate dovezile din acest caz indică existenţa elementelor constitutile ale unei crime împotriva umanităţii, comise de oficiali ai statului român, inclusiv membri ai Guvernului şi militari cu grade importante".

"Este în sarcina statului respectiv să îşi îndeplinească obligaţia internaţională şi să îi aducă în faţa justiţiei pe cei responsabili pentu atacul extins şi sistematic asupra populaţiei române civile, în special pe cei care au comis aceste crime în exerciţiul autorităţii lor civile sau militare. Mai mult, pentru a implementa în întregime decizia Marii Camere, statul ar trebui şi să stabilească un mecanism oficial eficient de compensaţii pentru cei care au căzut victime violărilor drepturilor omului şi familiile lor în timpul perioadei de tranziţie, dat fiind numărul mare de cazuri în curs de soluţionare la Curte şi a numărului considerabil al altor victime ale aceloraşi evenimente", notează CEDO.

Curtea mai apreciază că "timpul nu exonerează nici statul român, nici pe făptaşii individuali de răspundere".