China. Evoluţii şi recorduri discontinue (II)

• Marele Zid în pericol

Peste 30% din Marele Zid Chinezesc a dispărut de-a lungul timpului, deoarece au fost furate cărămizi pentru construcţia de case, arată un studiu oficial, citat de Agence France Presse şi Agerpres. Aproximativ 2.000 de kilometri din Marele Zid au dispărut şi aproa-pe 1.200 de kilometri sunt în stare proastă, a declarat administraţia de stat însărcinată cu patrimoniul, care a făcut studiul pe un segment lung de 9.000 de kilometri din cei circa 21.000 de kilometri cât totalizează această construcţie. De asemenea, afluxul mulţimilor de turişti contribuie la degradarea monumentului, a declarat agenţia guvernamentală.

"Locuitorii din apropierea Marelui Zid sunt obişnuiţi să folosească cărămizi din alcătuirea acestuia pentru a-şi construi casele, iar secţiuni ale zidului au fost distruse din cauza expansiunii urbane şi a construcţiei de drumuri", susţine Cheng Dalin, expert al Comisiei pentru studierea Marelui Zid.

Marele Zid este un ansamblu de porţiuni construite în diferite perioade istorice, începând din secolul al III-lea înainte de naşterea lui Hristos şi până în zilele noastre. Dacă se iau în considerare părţile dispărute şi cele formate din relieful natural, lungimea sa totală este de aproximativ 21.000 de kilometri. Cele mai cunoscute monumente din China au suferit multe prejudicii, fiind lăsate pe un plan secund de construcţia de drumuri, fabrici şi căi ferate. Cele mai multe întâmplări de acest fel au avut loc în special în timpul Revoluţiei Culturale dintre anii 1966-1976.

• Investiţiile în Europa

UE şi China au împlinit, în 2015, 40 de ani de relaţii diplomatice, iar gigantul asiatic a lansat o adevărată ofensivă diplomatică pentru a încheia cu UE un tratat bilateral de investiţii.

Think-tank-ul European Council on Foreign Relations (ECFR) a realizat o analiză asupra acestei oportunităţi. China s-a opus multă vreme unui astfel de acord de investiţii, dar perspectiva încheierii TTIP cu SUA a determinat Beijingul să propună Europei un acord de liber schimb.

Investiţiile companiilor publice din China au fost realizate în următoarele domenii europene: transporturi, energie şi utilităţi, în timp ce companiile private au devenit vizibile în imobiliare, pe care le folosesc ca pe o modalitate de intrare în statele UE. Iar statele europene au intrat în competiţie pentru investiţiile Beijingului. China se teme de prelungirea măsurilor antidumping după 2017, când ar trebui să fie oficial considerată de Europa o "economie de piaţă" şi are tot interesul de a păstra deschisă uşa pieţei europene.

În perioada crizei economice din Europa dintre 2008-2014, investiţiile Chinei au fost realizate în ţări europene de la periferie şi, în special, în infrastructura acestora. Un exemplu elocvent este achiziţionarea de către compania chineză de stat COSCO a unui terminal în portul Pireu. Compania a devenit ulterior acţionar minoritar al întregului port şi a triplat traficul în terminal.

În luna august a amului trecut, COSCO a preluat o participatie de 51% în Pireu, cel mai mare port al Greciei, Pireu, tranzacţie de 312,5 milioane de dolari, potrivit Reuters. În următorii cinci ani, se preconizează că firma COSCO va achiziţiona încă 16%, pentru 88 milioane de euro, după ce va finaliza investiţii de 300 milioane de euro în Pireu. În iulie anul trecut, grupul chinez a anunţat că va investi până la 500 milioane de euro pentru a moderniza portul elen.

Investitorii chinezi sunt prezenţi acum în majoritatea sectoarelor economiei greceşti, de la infrastructură la turism. În iunie 2014, Grecia şi China au încheiat un contract de construire de nave în valoare de 3,2 miliarde de dolari, bani care provin de la Banca de Dezvoltare din China.

În sudul Europei, investitorii chinezi au început să deţină tot mai multe acţiuni în companii mari. În iulie 2014, Compania de stat Chineză pentru Infrastructură Electrică a investit în infrastructura energetică, în reţelele din Italia şi a achiziţionat 35% din CDP Reti. O altă companie chineză a investit 2 miliarde de dolari în ENI şi Enel şi a achiziţionat acţiuni în companiile Fiat Chrysler, Telecom Italia şi Prysmian Group în valoare de 670 milioane de euro.

După 2014, a început o altă etapă a "asaltului chinez" asupra Europei. Investitorii chinezi s-au îndepărtat acum de periferie şi au început să cumpere infrastructură în restul Europei. Investiţiile în centrul şi estul Europei au crescut.

Premierul chinez a anunţat, la finalul anului 2014, că a fost înfiinţat un fond de investiţii de 3 miliarde de dolari pentru a încuraja companiile chineze şi instituţiile financiare să participe în parteneriatele din domeniul public-privat şi în procesele de privatizare din Europa Centrală şi de Est. Sunt cunoscute proiectele anunţate la reuniunea ţărilor din regiune, la care au participat şi reprezentanţii României, alături de alte 15 ţări: construirea unei căi ferate Belgrad-Budapesta, ca parte a proiectului Noului Drum al Mătăsii;

investiţiile chineze în industria nucleară din România, în cea chimică din Ungaria şi în porturile din Croaţia şi Bulgaria; Slovenia, în procesul de privatizare a infrastructurii, caută investitori chinezi pentru porturile şi aeroporturile ţării. China Southern Airlines şi-a anunţat interesul pentru achiziţionarea a 75% din aeroportul din Ljublijana, în timp ce alte companii sunt interesate de 60% din portul Koper de la Mediterana;

Marea Britanie este ţara în care, până în 2025, China va investi în infrastructură 105 miliarde de lire sterline, în domenii precum energie, proprietăţi şi transport;

chiar şi Franţa s-a deschis investiţiilor chineze, un consorţiu din China, de pildă, deţine 49,9% din aeroportul din Toulouse;

în domeniul proprietăţilor, pentru a obţine "viza de aur", companiile chineze trebuie să achiziţioneze proprietăţi de o anumită valoare: o jumătate de milion de euro în Portugalia şi Spania, un sfert de milion în Grecia şi Ungaria.

Acum câţiva ani, când preşedintele Xi Jinping a fost în vizită la Bruxelles, a subliniat scopul Beijingului de a încheia un acord de liber schimb cu autorităţile europene. China era pregătită să negocieze şi un acord de investiţii, însă nu voia ca acesta să includă şi accesul la piaţă. Între China şi UE au avut loc de atunci mai multe runde de negocieri.

• Fondul Suveran al Chinei (CIC)

Pe 11 decembrie 2008, Companiile de asigurări Axa, MetLife şi Prudential, precum şi Fondul Suveran de Investiţii al Chinei (China Investment Corp, CIC) se aflau în discuţii cu cel mai mare asigurător american şi unul dintre primii pe plan mondial - AIG pentru preluarea diviziei American Life Insurance Co (Alico) a grupului, evaluată la 10,8 miliarde de dolari, din care face parte şi AIG Life Romania. Surse din industria asigurărilor precizau că CIC dorea o participaţie minoritară, iar faptele nu au mai fost confirmate sau nu am avut noi acces la ele.

Pe 20 septembrie 2009, Fondul Suveran de Investiţii al Chinei a anunţat că a plătit 949 milioane dolari pentru o participaţie de 11% din KazMunaiGaz Exploration Production, o subsidiară a principalei companii deţinută de statul kazah, KazMunaiGaz. Preluarea a făcut parte dintr-un program de achiziţii al guvernului chinez în sectoarele petrolier, minier şi de alte resurse.

În 2013, Fondul suveran al Chinei, China Investment Corporation (CIC), a negociat achiziţia unei participaţii de până la 10% la producătorul german de autovehicule de lux şi camioane Daimler, potrivit presei chineze. CIC a cumpărat un pachet de acţiuni de 10% la Daimler, la un cost de 4,5 miliarde de euro, calculat la actuala valoare de piaţă, potrivit principalului cotidian al partidului comunist chinez. Speculaţii privind o investiţie a CIC la Daimler existau încă de la sfârşitul anului 2011, când presa germană a scris că Daimler a angajat o bancă de investiţii pentru a lucra la o tranzacţie. Directorul general al Daimler, Dieter Zetsche, declara cu acest prilej că producătorul auto consideră bineveniţi investitori pe termen lung, inclusiv din China.

CIC administrează active din străinătate în valoare de circa 150 de miliarde de dolari. Până acum, Fondul s-a limitat la investiţii minoritare în companii străine, pentru a nu stârni temeri privind eventualele motivaţii politice ale unor preluări.

În 2015, CIC avea active de 813 miliarde de dolari şi un capital de 724 miliarde de dolari.

În prima jumătate a anului 2015, CIC a achiziţionat proprietăţi din Franţa şi Belgia, evaluate la aproximativ 1,3 miliarde de euro, de la un fond administrat de CBRE Global Investors. Tranzacţiile includ două centre comerciale de lângă Anvers, Belgia, cât şi malluri, un parc de retail şi alte magazine din Franţa.

În octombrie 2016, CIC a realizat o investiţie semnificativă pe piaţa rezidenţială din Germania. Într-un comunicat de presă, grupul german de imobiliare BGP a informat că a fost vândut unor vehicule de investiţii consiliate de Morgan Stanley Real Estate Investing (MSREF) pentru o valoare de peste 1,1 miliarde de euro, incluzând datoriile. Cu toate acestea, potrivit unor surse din apropierea tranzacţiei, citate de Agerpres, majoritatea fondurilor implicate în această tranzacţie au venit de la China Investment Corp.

În acest an, companiile chineze au făcut mai multe achiziţii în Germania, printre care s-a numărat şi preluarea producătorului de roboţi industriali Kuka pentru 4,5 miliarde de dolari. Preluarea BGP reprezintă însă prima investiţie majoră chineză pe piaţa rezidenţială din Germania.

Apartamentele deţinute de BGP sunt amplasate în special în Berlin şi landul Renania de Nord-Westphalia şi reprezintă unul din cele mai mari portofolii private de apartamente din Germania scoase la vânzare.

• Experienţa unor miliardari

Regiunea Marea Chină este locul de provenienţă a 90 dintre cei 99 de noi miliardari ai lumii, intraţi pe această listă în anul 2015, informează DPA, citată de Agerpres. Dintre cei 2.188 de miliardari ai lumii înregistraţi în 2015, 99 de miliardari sunt intraţi recent pe această listă, nota publicaţia "South China Morning Post" citând "Hurun Global Rich List". Regiunea Marea Chină acoperă China continentală, Hong Kong, Macao şi Taiwan.

Pe lista mondială a miliardarilor se aflau, în 2015, 568 miliardari chinezi, cu o avere totală netă de 1,4 trilioane de dolari.

Deşi miliardarii chinezi sunt mai numeroşi decât omologii lor americani, în fruntea listei, în 2015, continua să se afle americanul Bill Gates, co-fondatorul Microsoft, cu o avere totală de 80 de miliarde de dolari.

În pofida încetinirii economiei chineze, numărul miliardarilor incluşi în topul general al celor mai bogaţi chinezi a avansat cu 680, până la 1.877 în 2015, cea mai puternică creştere anuală înregistrată vreodată. Cea mai mare parte a averii celor mai bogaţi este pe hârtie, provenind din vastele participaţii deţinute în companiile fondate de miliardari. Valoarea participaţiilor a fost caracterizată de o volatilitate uriaşă pe fondul oscilaţiilor înregistrate de piaţa chineză de acţiuni în partea a doua a anului 2015.

Li Hejun, cel mai bogat om din China, şi-a diminuat averea cu 15 miliarde de dolari în doar o jumătate de oră, după ce cotaţia acţiunilor companiei sale, Hanergy Thin Film Power Group, a scăzut aproape la jumătate, potrivit informaţiilor publicate în presa economică. Pan deţine 65% din Goldin Property şi peste 70% din Goldin Financial. Averea sa era estimată la 30 miliarde dolari, fiind considerat al doilea cel mai bogat om din Hong Kong şi din China.

Un şoc similar a suferit şi magnatul imobiliar din Hong Kong, Pan Sutong, care a pierdut peste 11 miliarde de dolari la jumătatea lunii mai 2015, după ce acţiunile a două dintre companiile sale au scăzut cu peste 40%.

• Pericolul bulei de credit speculativ

În 2014, China a înregistrat cel mai mic ritm de creştere economică din ultimii 25 de ani - 8% - iar creşterea burselor chineze părea să se fi încheiat la începutul lunii iulie 2015 - cu o scădere de circa 30% a valorii medii a acţiunilor. Concomitent, Banca Centrală chineză a micşorat rata dobânzii de referinţă la un minimum de 4,85%, imediat după căderea cursului acţiunilor la burse, la sfârşitul lunii iunie 2015, pentru a încuraja companiile să cumpere acţiuni folosindu-se de credite.

Creşterea Bursei din Shanghai cu 150% şi a celei din Shenzhen cu 200%, în perioada iunie 2014-iunie 2015, a fost un miracol financiar, care a uluit investitorii şi i-a determinat pe cei mai mulţi să cumpere şi mai mult, ignorând regula că nu se cumpără acţiuni când o bursă se află pe maxim.

În această situaţie nouă pentru China în ultimul sfert de secol, Guvernul de la Beijing a încercat să îndrepte economia spre consum intern şi mai puţin spre export şi investiţii. Apreciem că aceste măsuri se întemeiază pe o percepţie greşită.. Mass-media chineză, controlată de stat, a glorificat creşterea cumpărării de acţiuni de către micii investitori. Astfel, China are acum circa 100 milioane de investitori individuali, 80% dintre ei fiind aşa-numiţii "mum and dad investors". Cea mai mare cerere a acţiunilor chineze este susţinută de credite luate de mici investitori. Dimensiunea reală a fenomenului este demonstrată de faptul că, într-o singură săptămână din aprilie 2015 s-au deschis 4 milioane de conturi de brokeraj, 2/3 din noii investitori nefiind nici măcar absolvenţi de liceu.

Reducerea controlată de către statul chinez a ritmului de creştere a PIB-ului demonstrează că expansiunea economiei chineze a încetinit, iar totul indică apariţia, în sfârşit, şi în China, a unei masive bule financiare, bazată pe credite. Bula nu este imobiliară, ca aceea din SUA, de la finalul anului 2007, care a declanşat intrarea în cea mai puternică scădere economică, financiară şi monetară din istoria planetei noastre.

Efectele indirecte ale unei eventuale explozii a acestei "bule" sunt imprevizibile pentru bursele occidentale, dar şi pentru statul chinez care nu s-a confruntat cu aşa ceva în decursul istoriei sale multimilenare. Cele mai multe acţiuni au fost cumpărate cu bani împrumutaţi, iar asta va agrava impactul asupra micilor investitori, dar şi creditorii se confruntă cu un mare risc - acela de a nu-şi mai recupera niciodată banii împrumutaţi. Guvernul chinez a încurajat companiile să investească în oferte publice iniţiale pentru a menţine entuziasmul bursier, dar şi ca să atragă micii investitori. Potrivit analiştilor, bula financiară a atins maximul la jumătatea anului 2015 şi este menţinută mai ales de creditele individuale.

• Cel mai mare parc fotovoltaic din lume

Urmează a fi construit la marginea deşertului Gobi. Este cel mai îndrăzneţ proiect din sectorul energiei regenerabile, parcul urmând să acopere o suprafaţă de peste 2.500 de hectare. Oficialii de la Beijing văd această investiţie ca pe o necesitate, Guvernul chinez angajându-se printr-un memorandum internaţional să reducă în următorii ani emisiile de carbon provenite de la centralele electrice pe cărbune. Qinghai Solar-Thermal Power Group, constructorul giganticului parc fotovoltaic, susţine că acesta va putea alimenta cu energie electrică peste un milion de locuinţe, puterea sa fiind estimată la 200 de megawaţi: "Este un sistem care va putea înmagazina caldura solară timp de 15 ore, aceasta garantând stabilitatea şi funcţionarea sa în regim continuu", a explicat şeful companiei chineze, Wu Longyi.

Odată pusă în funcţiune, mega-centrala electrică din deşert va reduce consumul de cărbune al Chinei cu 4,26 milioane de tone/an, conform calculelor efectuate de specialişti. De asemenea, emisiile de dioxid de carbon şi sulf se vor reduce cu 896.000, respectiv 8.080 de tone anual. Pentru chinezi acesta este primul proiect comercial pe scară largă din domeniul energiei regenarabile, după cum recunoaşte Yu Mingzhen, director adjunct al comisiei de dezvoltare şi reformă din cadrul companiei de stat Qinghai. Un alt proiect care ar putea urma celui dezvoltat în deşertul Gobi este parcul fotovoltaic de 50 de megawaţi din apropierea orasului Datong, din provincia Shanxi.

Beijingul a dat startul investiţiilor în energie regenerabilă în urmă cu 10 ani, între 2005 şi 2014, crescând capacitatea de producţie în parcurile fotovoltaice de 400 de ori. Planurile Guvernului chinez includ creşterea capacităţii de producţie de energie din surse regenerabile până la 100 de gigawaţi în 2020.

• Noua politică demografică: doi copii pe familie

Din 2014, Partidul Comunist Chinez (PCC) a abandonat politica unui singur copil într-o familie, introdusă la sfârşitul anilor '70 ai secolului trecut, pentru dezamorsarea unei bombe demografice care risca să sufoce creşterea în a doua mare economie a lumii, în cadrul strategiei actuale de promovare a unui ritm de dezvoltare echilibrat. Astfel, Comitetul Central al PCC a aprobat planul de a permite tuturor cuplurilor din China să aibă doi copii.

Decizia, care era anticipată de analişti, a fost luată după ce eforturile anterioare de relaxare a regulii "un copil pe familie" nu au permis creşterea naşterilor cu 2 milioane de copii pe an. Măsurile fac parte din programul preşedintelui Xi Jinping de tranziţie a economiei la un ritm de creştere lent, dar mai echilibrat. Planul aferent perioadei 2016-2020 reprezintă cea mai bună şansă a lui Xi de a implementa reformele sociale şi economice prezentate la venirea sa la putere, în 2012. China încearcă să finalizeze tranziţia de la o economie în dezvoltare, dependentă de investiţii şi exporturi, la "o societate cu o prosperitate moderată" şi o economie susţinută de servicii, cheltuieli de consum şi inovaţii.

Politica "un singur copil", care limita numărul de copii la unul sau doi, în funcţie de etnie şi regiunea în care locuiesc părinţii, a fost un element major al eforturilor fostului lider chinez Deng Xiaoping de a moderniza economia. Când măsura a fost introdusă în 1976, autorităţile chineze considerau că un număr mai mare de trei copii pe familie reprezintă o frână pentru creşterea economică. Între timp, regula a fost relaxată, iar apelurile de eliminare a acesteia s-au înmulţit din cauza scăderii natalităţii, care a erodat forţa de muncă disponibilă.

Populaţia aptă de muncă din China a scăzut în 2014 pentru prima oară în ultimele două decenii, iar creşterea economică a încetinit, sugerând o situaţie asemănătoare cu cea din Japonia anilor '90 ai secolului trecut.

(va urma)