Circuitul tehnicienilor în natură

Un statistician al carierelor antrenorilor, care au legătură cu fotbalul nostru, s-ar putea declara bulversat după mişcările din ultimul an. Există o rotaţie a cadrelor obositoare pentru absolut toată lumea, de la cei direct vizaţi până la jucători, conducători, suporteri şi jurnalişti. Contractele sunt simple hârtii, menite să fie rupte la un moment dat, cu delicateţe sau cu nervi, iar despre un proiect pe termen lung nu mai poate fi vorba cu seriozitate. Cu două excepţii, Farul şi FCSB - la prima formaţie antrenorul este şi patron, la a doua patronul e şi antrenor - restul echipelor sunt într-o continuă cercetare a pieţei, existând şi cazuri de un absurd total, când se caută înlocuitor pentru tehnicianul instalat cu o zi în urmă. Lipsa de încredere şi de viziune în momentul alegerii unui om care să decidă tehnico-tactic devine o problemă majoră şi afectează activitatea cluburilor. Neagoe, Reghecampf, Papură, Grozavu, Pârvu, Stângă, Poenaru, Dună, Petrea, Ciubotariu, Drăgan, Dică, Constantino, Croitoru, Alexa, Patache, Mandorlini, Napoli, Mutu, Petev sunt printre antrenorii demişi sau care au demisionat în acest sezon (neîncheiat) al primei ligi, iar scaunele altora s-au tot clătinat în ultima perioadă. În eşaloanele al doilea şi treilea lucrurile stau şi mai rău, listele cu demişi fiind mai ample decât cele cu locatarii unui bloc serios. Pe la colţuri se vorbeşte deja că, pe lângă problema de mai sus, şcoala autohtonă de antrenori va primi o lovitură cumplită de credibilitate în cazul în care FCSB va cuceri titlul de campioană (are şanse foarte mari), recunoscut fiind faptul că la această echipă deciziile - de la alcătuirea echipei de start până la schimbări - aparţin finanţatorului, care nici fotbal nu a jucat şi nici nu are pregătire de specialitate.

O meserie, altfel foarte apreciată şi foarte bine plătită, este pe cale să cadă în derizoriu.