Claudiu Cazacu, XTB: "După SVB, prăbuşirea First Republic atrage din nou atenţia asupra vulnerabilităţilor din sectorul bancar"

First Republic a devenit al doilea cel mai mare eşec bancar după dimensiunea activelor din istoria SUA. Pe primul loc, cu 307 miliarde de dolari, a rămas Washington Mutual, din 2008. Deţinătoarea anterioară a "argintului", cu 167 de miliarde de dolari active, Silicon Valley Bank, a păstrat poziţia doar 5 săptămâni.

Potrivit lui Claudiu Cazacu, consultant de strategie la XTB România, First Republic avea pe 13 aprilie active de 229 miliarde de dolari şi 104 miliarde de dolari depozite, însă a pierdut înainte de preluarea de către JPMorgan alte 12 miliarde de dolari prin retrageri ale clienţilor. Banca avusese o capitalizare de peste 20 de miliarde de dolari la început de martie. Două luni mai târziu, valoarea bursieră s-a evaporat.

Banca păstrase o perioadă un aer elitist, atrăgând depozite ale celor cu venituri mult peste medie, oferind un nivel considerat "legendar" al serviciilor de suport pentru clienţi. Cu toate acestea, atunci când veştile despre bilanţurile afectate de dobânzile mai ridicate ale băncilor regionale precum Signature şi Silicon Valley au amplificat temerile, banii din depozite au început să fie retraşi. "S-a dovedit că imaginea favorabilă, construită cu grijă de-a lungul timpului prin servicii atente, orientate spre client, a cedat în faţa priorităţii de salvare a depozitelor. De fapt, chiar această undă de retrageri izvorâtă din nesiguranţă a pecetluit soarta First Republic", explică Claudiu Cazacu. Goana de retragere a depozitelor (aşa numita "bank run") a luat prin surprindere chiar Rezerva Federală, Powell recunoscând la conferinţa de miercuri că va fi nevoie de o ajustare a modului de operare pentru a putea răspunde unor episoade atât de rapide în derulare.

Felul în care e gestionată nepotrivirea între resursele atrase prin depozite pe termen mai scurt decât creditele oferite ţine de esenţa funcţionării sistemului bancar modern. În cazul băncilor în dificultate din SUA, problema a fost influxul rapid de capital din perioada pandemiei şi a anilor următori, care a fost investit în titluri de stat fără a ţine seama de riscul unei creşteri ample şi rapide a dobânzilor. Valul de inflaţie a forţat o urcare rapidă a costului creditului, în lupta Rezervei Federale cu preţurile, pornită mai târziu decât cereau unii analişti şi observatori.

Titlurile de stat au început să piardă din valoare odată cu creşterea dobânzilor, care s-a produs într-un ritm foarte ridicat comparativ cu istoria, fără a lăsa timp suficient de adaptare. Atunci când nevoia de capital sau dobânzi mai bune în alte părţi au determinat unele retrageri de depozite, pieţele au înţeles că, pentru a obţine lichiditate, ar trebui vândute titluri la preţuri mai mici, generând pierderi. Aşa s-a pornit şi alimentat ulterior valul de retrageri care a redesenat peisajul bancar din SUA.

Ce înseamnă această dinamică pentru sectorul bancar din SUA?

Alte nume sunt deja pe radarul investitorilor îngrijoraţi, sau al speculatorilor. PacWest şi Western Alliance au înregistrat scăderi cumulate, marţi şi miercuri, de 27,5%, respectiv 18,5%. Un fond de tip ETF al băncilor regionale, SPDR S&P Regional Banking are 96% din acţiuni împrumutate pentru a fi vândute în lipsă. În sesiunea post-tranzacţionare standard PacWest a coborât cu încă 52,5%, după ce a anunţat că e în căutarea unui cumpărător.

Care ar fi efectele în economia reală?

E de aşteptat ca activitatea de creditare să încetinească, frânând avansul PIB. Afectate ar putea fi în special economiile regionale deservite de băncile dispărute, şi segmente precum imobiliare de birouri şi comerciale, aflate deja sub presiune. În plus, unele startup-uri, în tehnologie şi alte domenii, care ar fi beneficiat de finanţare, având o relaţie stabilită deja cu bănci precum Silicon Valley Bank sau First Republic, ar avea dificultăţi, acum, în a obţine capital.

Un alt efect este cel de concentrare. Băncile mari, precum JPMorgan, devin şi mai dominante, întărindu-şi poziţia de "too big to fail" (prea mare pentru a eşua), ceea ce poate încuraja asumarea unor riscuri mai ridicate în viitor.

Economile din alte regiuni resimt parţial problemele sectorului bancar american.

În România, dar şi în întreaga regiune, efectele indirecte ale valului de căderi din sectorul bancar american se văd parţial într-o prudenţă sporită în pieţele de capital, şi în nivelul relativ mai ridicat al dobânzilor cerute pentru capitalul strâns de bănci prin obligaţiuni (de tip MREL - cerinţă minimă de fonduri proprii şi datorii eligibile sau alte instrumente de finanţare).

Totuşi, e de remarcat modul rapid şi hotărât prin care autorităţile au găsit soluţii pentru fiecare din instituţiile intrate în dificultate, foarte relevant este că deponenţii nu au înregistrat pierderi, chiar dacă acţionarii şi deţinătorii unor obligaţiunii au suferit pierderi mergând spre întregul capital investit. Astfel, au fost restrânse riscurile de contagiune. Europa a trecut, până acum, mult mai bine prin perioada de ajustare a dobânzilor, dar perioada următoare va testa apetitul investitorilor pentru acţiuni bancare, chiar şi pe bătrânul continent.

În ceea ce priveşte poziţia băncilor locale, poziţionarea lor este diferită şi nivelul de capital oferă o zonă tampon în privinţa rezistenţei la pierderi induse de dobânzile mai mari. Totuşi, aceasta nu înseamnă o izolare totală: cu întârziere, scumpirea creditului produce efecte în mediul economic, iar evenimentele de peste Ocean nu trec neobservate. În plus, deşi tendinţa de creştere a dobânzilor măreşte profitabilitatea atunci când marja dintre dobânda la credite şi cea la depozite se amplifică, pe de altă parte, aduce pierderi pe titlurile de stat deţinute în portofoliu.

Potrivit BNR, în cazul unui şoc de 2 puncte procentuale pentru titlurile în Euro şi 2,5 puncte pentru lei, pierderile ar varia între 0 şi 11% din capitalurile proprii şi ar atinge 4,7% în medie, raportat la fondurile proprii în septembrie 2022. Titlurile de stat ocupă aproape o cincime din portofoliile băncilor, fiind printre cele mai ridicate niveluri din UE. Dacă sunt înregistrate în bilanţ în moduri care nu impun marcarea la piaţă, nu intervin asupra profitului raportat, dar capitalul respectiv aduce, în unele cazuri, venituri sub dobânzile practicate în prezent la depozite. Aici, raportările viitoare pot aduce mai multă lumină şi pot forţa o evaluare mai realistă a costului perioadei în care dobânzile au crescut foarte repede.