D&B: ÎCCJ a dat o soluţie care va fi punct de reper pentru industria care achiziţionează servicii de reciclare

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat recent o soluţie de referinţă referitoare la tratamentul fiscal al serviciilor de transfer de responsabilitate pentru îndeplinirea obiectivelor de reciclare/valorificare a deşeurilor de ambalaje, conform unui comunicat de presă al D&B David şi Baias.

Potrivit sursei citate, ICCJ a admis recursul declarat de societatea asistată de o echipă de avocaţi din cadrul D&B David şi Baias şi a anulat actele de impunere emise de organele fiscale pentru impozit pe profit şi TVA în cuantum de aproximativ 13 milioane de lei.

"Soluţia ICCJ este de maximă relevanţă întrucât a vizat două dintre aspectele cele mai complexe şi des întâlnite în cadrul inspecţiilor fiscale din ultima perioadă. Speţa a fost una complexă, aducând în discuţie interpretarea atât a obligaţiilor ce rezultă din legislaţia de mediu (referitoare la îndeplinirea obiectivelor de reciclare/valorificare prin transfer de responsabilitate), cât şi a celor ce rezultă din legislaţia fiscală, iar soluţia ICCJ va fi un punct de reper extrem de important pentru contribuabilii care activează în industrii în care astfel de servicii sunt achiziţionate în mod constant", a declarat Ana Maria Iordache, Avocat Partener D&B David şi Baias.

Pe de o parte, în etapa procedurală a recursului, Înaltei Curţi i-a fost solicitat să analizeze natura juridică a contractelor încheiate de societate cu organizaţiile de implementare a răspunderii extinse a producătorului (OIREP), pe care organele fiscale şi prima instanţă de judecată le calificaseră drept contracte de reciclare şi nu contracte de transfer de responsabilitate, aşa cum societatea a susţinut că ar trebui calificate conform legislaţiei în vigoare în perioada analizată. Această chestiune a condus în primă instanţă la negarea deductibilităţii cheltuielilor efectuate şi la negarea dreptului de deducere a TVA aferentă, soluţie motivată de imposibilitatea dovedirii prestării efective a serviciilor de către OIREP (nelegal calificate ca servicii de reciclare).

Pe de altă parte, în ceea ce priveşte problematica preţurilor de transfer, speţa a adus în discuţie, în faţa Înaltei Curţi, legalitatea utilizării metodei multianuale, în detrimentului metodei an cu an, în situaţia în care datele financiare ale societăţilor comparabile nu au fost disponibile în fiecare an.

Metoda aleasă de societate a fost iniţial contestată, atât de organele fiscale, cât şi de prima instanţă, revenindu-i Înaltei Curţi sarcina de a analiza legalitatea acesteia şi de a anula obligaţiile fiscale suplimentare stabilite în mod nelegal de către ANAF.

Soluţia Înaltei Curţi este de bun augur şi din această privinţă, întrucât va prezenta elemente importante cu privire la modalitatea de interpretare a legislaţiei specifice în materia preţurilor de transfer, mai ales în contextul în care, la nivelul instanţelor de judecată din ţară, se cristalizează o practică neunitară în speţe similare. Deşi hotărârea nu are caracter obligatoriu, aceasta este în măsură să pună capăt unei îndelungate practici nelegale a organelor fiscale, mai ales în contextul în care speţe similare urmează să fie soluţionate de Înalta Curte în următoarea perioadă.

Echipa de avocaţi care a reprezentat societatea în acest caz este formată din Ana Maria Iordache, Avocat Partener D&B David si Baias, Andrei Iancu, Avocat Senior Coordonator şi Valentina Pinţă, Avocat Senior.