Despăgubiri de 6,7 miliarde dolari în dosarul Roşia Montană

Guvernul ar trebui să achite către compania canadiană Gabriel Resources despăgubiri în valoare de 6,7 miliarde dolari pentru împiedicarea derulării proiectului minier de la Roşia Montană, potrivit unui document emis de Ministerul Finanţelor, citat de Agerpres. Despăgubirile au fost acordate de către Curtea de Arbitraj Internaţional a Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiţii (ICSID), dar decizia motivată instanţei de arbitraj nu a fost până acum comunicată Ministerului Finanţelor şi "nici nu se cunoaşte momentul exact al comunicării", precizează sursa citată.

Cu toate acestea, Guvernul susţine că există căi de atac, la care ar putea apela, aceste mijloace procesuale fiind stabilite Convenţia pentru reglementarea diferendelor relative la investiţii între state şi persoane ale altor state, încheiată la Washington la 18 martie 1965, convenţie la care ţara noastră este parte.

În documentul citat se mai arată: "Acţiunea arbitrală internaţională a fost iniţiată în anul 2015 împotriva României de către doi investitori străini, respectiv Gabriel Resources Ltd. şi Gabriel Resources (Jersey), şi a fost întemeiată pe acordurile cu privire la promovarea şi garantarea reciprocă a investiţiilor încheiate de România cu Guvernul Canadei (ratificat prin Legea nr.356/2009) şi Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (ratificat prin Legea nr.109/1995). (...) Pe această cale, reclamanţii au solicitat tribunalului arbitral internaţional să constate că România a încălcat tratamentul just şi echitabil şi deplina protecţie şi securitate a investiţiei Gabriel Resources Ltd. şi Gabriel Resources (Jersey), drepturi protejate de cele două acorduri internaţionale de protecţie a investiţiilor. Valoarea totală actualizată a despăgubirilor solicitate a fost, la nivelul anului 2024, de aproximativ 6,7 miliarde USD".

Reprezentarea juridică a României în acest dosar a fost asigurată de consorţiul format din societăţile de avocatură Lalive Avocats (Elveţia) şi SCA Leaua, Damcali, Deaconu, Păunescu (România). Tribunalul arbitral a fost constituit din trei membri cu experienţă internaţională, respectiv un elveţian, un argentinian şi un australiano-elveţian.

Guvernul mai arată că, în cursul susţinerilor detaliate a acţiunii arbitrale, reclamanţii au afirmat că "acest diferend a fost determinat de modul de implementare a aşa-numitului Proiect minier aurifer de la Roşia Montană", şi au acuzat că autorităţile române au inclus "în mod necorespunzător şi apoi a menţinut o zonă a proiectului minier aurifer de la Roşia Montană pe o Listă a Monumentelor Istorice începând cu anul 2010".

Potrivit reclamanţilor, Comisia de specialitate constituită în cadrul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor nu a emis o recomandare cu privire la evaluarea impactului Proiectului minier aurifer de la Roşia Montană asupra mediului timp de aproximativ nouă ani (2006-2015), document care nu a fost emis nici până astăzi. Mai mult, ei au adus la cunoştinţa instanţei de arbitraj că în anul 2013, "Parlamentul a iniţiat o lege care nu era necesară şi, ulterior, a respins proiectul de lege care ar fi permis implementarea Proiectului minier aurifer de la Roşia Montană".

Faţă de afirmaţiile companiilor reclamante, Guvernul precizează că în apărările sale "a respins acuzaţiile reclamanţilor privind încălcarea acordurilor internaţionale (...) şi a prezentat tribunalului arbitral argumentaţia sa privind culpa proprie a reclamanţilor pentru faptul că nu au reuşit să obţină avizele prevăzute de legislaţia naţională pentru construirea facilităţilor necesare exploatării miniere din localitatea Roşia Montană şi pentru exploatarea minieră propriu-zisă".

Potrivit apărării formulată de Executiv în dosarul pe care l-a pierdut,

reclamanţii sunt "singurii responsabili" pentru starea în care se găsesc astăzi, deoarece "nu au reuşit să obţină nici măcar licenţa socială pentru exploatarea minieră".

În documentul citat se arată: "Sintagma licenţă socială este în mod uzual utilizată în industria minieră pentru a exprima suportul pe care companiile, care doresc să exploateze într-o anumită zonă, trebuie să îl obţină din partea comunităţilor locale şi a altor persoane interesate. Faptul că reclamanţii nu au obţinut licenţa socială şi că aceştia, prin intermediul societăţii române care deţine licenţa de exploatare, au eşuat în obţinerea avizelor necesare pentru implementarea proiectului minier nu poate constitui o culpă a României".

În ceea ce priveşte listareai zonei Roşia Montană în Patrimoniul Mondial UNESCO, pentru a apăra deciziile deja luate de unele autorităţi publice naţionale, avocaţii României au susţinut că "înscrierea la UNESCO nu aduce atingere dreptului investitorilor să solicite obţinerea permiselor necesare pentru realizarea proiectului minier". S-a invocat şi că "decizia de înscriere nu reprezintă o acţiune a României, ci a UNESCO".

Cu toate acestea, instanţa de arbitraj a dat dreptate reclamanţilor, astfel că statul român este obligat să le achite despăgubirile în valoare de 6,7 miliarde dolari.

Referitor la despăgubirile stabilite de instanţă pentru a fi plătite de statul român în cazul Roşia Montană, menţionăm că la începutul şedinţei de guvern din 1 februarie, premierul Marcel Ciolacu a declarat: "M-am obişnuit ca notele de plată să-mi vină ca şi prim-ministru pentru toate tâmpeniile făcute de către alţii. (...) Am rugat toţi colegii care deţin informaţii şi care au avizat sau nu au avizat acest proiect, toate aceste documente să fie strânse, toate documentele de la avocaţii pe care i-am avut în acest proces, astfel încât românii, cu toţii, să ştie adevărul. (...) Vă promit că toate documentele, toate abuzurile, toate deciziile politice şi administrative luate ca România să piardă acest proces am să vi le pun la dispoziţie şi românii să ştie foarte clar cine a greşit în această speţă".

Ultimii doi şefi de guvern care au avut legătură, într-un fel sau altul, cu acest dosar, sunt Victor Ponta şi Dacian Cioloş. În timp ce Victor Ponta a susţinut realizarea exploatării miniere, susţinere pentru care guvernul condus de el s-a confruntat cu ample proteste de stradă din partea societăţii civile, Dacian Cioloş a fost premierul care a demarat real demersul de înscriere a sitului minier în patrimoniul UNESCO.

Amintim că scandalul Roşia Montană a demarat în anul 1997, când autorităţile au acordat licenţa de concesiune pentru exploatarea minereurilor de aur şi argint din zonă companiei de stat Minvest Deva, pe o perioadă de 20 de ani. După patru luni, licenţa a fost transferată companiei cu capital majoritar privat Euro Gold Resources, care în 2000 şi-a schimbat numele în Roşia Montană Gold Corporation. Compania a fost înfiinţată special pentru exploatarea zăcământului de la Roşia Montană. Acţionarii firmei erau compania canadiană Gabriel Resources şi Minvest Deva. Compania din Canada a fost controlată de nume importante din business-ul mondial, precum John Paulson, Thomas Kaplan şi Beny Steinmetz, condamnat la 5 ani de închisoare în dosarul "Ferma Băneasa".

Potrivit reprezentanţilor Gabriel Resources, din zăcământul de la Roşia Montană se pot extrage 300 tone de aur şi 1.600 tone de argint. Valoarea acestora era estimată, în 2013, la peste 16 miliarde dolari.