Efectul de bumerang al taxei de solidaritate în agricultură

Măsurile de sprijin pentru fermieri avute în vedere de Guvern reprezintă un prim pas pentru a asigura supravieţuirea fermierilor, suspendarea rambursărilor şi acordarea de granturi, putând oferi, în anumite condiţii, soluţii rapide pentru menţinerea fermelor pe linia de plutire. Însă, supravieţuirea nu înseamnă stabilitate, iar pentru un echilibru durabil e nevoie de sprijin pentru întregul lanţ agricol, în care fiecare verigă joacă un rol critic, conform unui comunicat transmis redacţiei.

În timp ce măsurile de urgenţă se concentrează pe ajutorarea fermierilor, taxa de solidaritate aplicată furnizorilor şi distribuitorilor de inputuri agricole, riscă, în actualul context economic, să genereze un efect de bumerang care poate ameninţa întregul ecosistem. Conform OUG 31/2024, distribuitorii cu cifre de afaceri de peste 50 de milioane de euro trebuie să plătească o taxă de 1% din cifra de afaceri. Această taxă, cel mai probabil aplicată şi furnizorilor de inputuri agricole, poate duce la o creştere cumulativă de 2% a costurilor pentru fermieri, într-un moment în care fiecare leu contează pentru supravieţuirea lor, potrivit comunicatului.

Taxa suplimentară se reflectă direct în preţurile inputurilor - seminţe, produse fitosanitare, îngrăşăminte, motorină - pe care fermierii le achiziţionează. Aceştia, însă, nu au niciun spaţiu de manevră pentru a transfera aceste costuri suplimentare în preţurile finale ale produselor agricole, din cauza presiunilor pieţelor internaţionale de desfacere. Astfel, fermierii se regăsesc blocaţi între ciocan şi nicovală: pe de o parte, creşterea costurilor de producţie, pe de altă parte, preţurile impuse de pieţele internationale de marfuri agricole, pe care nu le pot controla.

Operatorii economici care asigură fermierilor inputurile agricole constituie "motorul tăcut" care menţine agricultura funcţională. Aceştia furnizează resursele critice necesare la începutul fiecărui ciclu agricol, facilitând accesul fermierilor la inputuri în valoare de peste 20 de miliarde de lei anual, sume care sunt recuperate, în cea mai mare parte, doar după recoltă când fermierii au venituri din vânzarea producţiei obţinute. Astăzi, majoritatea distribuitorilor de inputuri agricole sunt deja în dificultate, au pierderi şi probleme de cash flow. În plus, ca urmare a măsurilor propuse de suspendare la plată a facturilor restante de către fermierii afectaţi de secetă, distribuitorii trebuie să finanţeze simultan două cicluri agricole: ciclul trecut, din care nu-şi vor recupera o parte semnificativă a creanţelor până în 2025, şi noul ciclu pentru 2024-2025. Această presiune dublă poate fi devastatoare pentru lichiditatea ecosistemului, riscând să determine un blocaj financiar al agriculturii.

În această situaţie, derogarea de la plata taxei de solidaritate de 1% ar fi o măsură logică şi necesară, similară cu scutirea acordată distribuitorilor de energie care funcţionează într-un cadru reglementat. Rolul distribuitorilor de inputuri în ecosistemul agricol este la fel de semnificativ pentru funcţionarea întregii industrii, iar orice reducere a capacităţii lor de operare poate conduce la efecte în cascadă asupra producţiei agricole.

Taxa de 1%, aplicată companiilor care furnizează inputuri agricole, are un efect negativ în lanţ, iar prin efectul de majorare a costului inputurilor poate reduce eficienţa măsurilor guvernamentale destinate sprijinirii fermierilor. Astfel, se riscă o situaţie paradoxală în care sprijinul oferit fermierilor este contracarat de costuri suplimentare, împovărând şi mai mult un sector deja vulnerabil. Este vital să evităm acest efect bumerang, care riscă să anuleze bună parte din progresele făcute până acum, se menţionează în comunicat.

Derogarea de la taxa de solidaritate nu este singura soluţie necesară, dar ar fi un pas esenţial pentru a diminua presiunea asupra companiilor care distribuie inputuri direct către fermieri şi a asigura accesul continuu al fermierilor la inputuri vitale, fără de care producţia agricolă ar putea să sufere întreruperi majore. Este un moment în care agricultura are nevoie, mai mult ca oricând, de solidaritate şi de măsuri coerente, pentru a evita un blocaj critic şi a transforma supravieţuirea de moment în stabilitate pe termen lung.