FOTBAL ÎN LIVING Moartea pasiunii

Fotbalul poate fi extrem de urât când ajunge pe mâna, de fapt la picioarele, unor jucători modeşti. Partida Slovenia - Algeria 1-0, m-a convins că trebuie să mă apuc să alcătuiesc o listă neagră a echipelor pe care în viitor să evit să le mai cadorisesc cu atenţia mea. Până acum am 3 formaţii scrise cu cerneala gri a plictiselii în tabelul ruşinii, cele două de mai sus plus Grecia. În deja celebră limbă de lemn a junalismului sportiv sintagma "meci nerecomandat cardiacilor" este rostită după fiecare partidă ceva mai dramatică.După întâlnirea dintre sloveni şi algerieni putem spune că a fost o dispută pe care cei cu gânduri sinucigaşe trebuiau să o evite. Altfel, de plictiseală, respectivii ar fi deja istorie. Rezultatul final a fost decis de încă un portar care a reuşit se facă de râs la un şut modest: Faouzi Chaouchi. Teortic, Slovenia are în acest moment şanse mari la calificarea în optimi. Practic trebuie să sperăm că SUA şi Anglia vor câştiga fiecare partidele pe care le mai au în această grupă şi ne vor scăpa de chin. Că tot a venit vorba de chinuri, Serbia a reuşit să confirme încă odată că este o campioană în materie de oferit dezamăgiri. Strategul Radomir Antic a gândit un joc de pase labirintic, care a adormit pe toată lumea mai puţin pe ghanezi. Extrem de pragmatici, bine organizaţi, puternici fizic, africanii au reuşit să înfigă pumnalul în onoarea sârbilor pe final de meci. Din spiritul de luptă al vecinilor noştri a rămas doar discursul lui Cornel Dinu, în rest o echipă apatică, previzibilă în acţiuni, plictistoare luată în ansamblu. Din nefericire multe meciuri modeste, la această stare de fapt contribuind: presiunea rezultatelor, emoţiile, oboseala finalului de sezon şi mintea încâlcită a unora dintre antrenori. Trebuie precizat că până în acest moment reprezentantele Europei au dezamăgit în bună măsură din punct de vedere estetic şi nici măcar nu au rupt gura târgului în ceea ce priveşte rezultatele. Aici nu se încadrează Germania, cu o mentalitate din altă lume, un team care reuşeşte să câştige chiar şi când joacă prost. Pentru moment Podolski&CO. o fac foarte bine având o evoluţie consistentă axată pe o ofensivă permanentă. Cert este că Australia, primul adversar al multiplei campioane mondiale, este o copie palidă a echipei din 2006, mult îmbătrânită atât fizic cât şi moral.

Cum încă nu am văzut la lucru Brazilia, Portugalia, Spania şi Italia, putem să mai păstrăm de două beri speranţe.