În fiecare săptămână, în "Buletinul procedurilor de insolvenţă" sunt publicate anunţuri legate de societăţi care administrează echipe de fotbal sau de handbal. Situaţia este dramatică, mai ales că majoritatea echipelor intrate în insolvenţă au ajuns foarte jos. Singura excepţie, dar care nu confirmă nicio regulă, este Universitatea Cluj, club care a reuşit să se menţină în prima ligă fotbalistică, dar care nu a scăpat de probleme. În rest, odată demarată această procedură, "căderea" nu a mai putut fi oprită. Rapid Bucureşti se confruntă cu probleme enorme, ajungând la demararea insolvenţei în Liga a 2-a, Gloria Bistriţa de asemenea, FC Argeş şi Poli Timişoara au dispărut, Farul Constanţa se zbate în mediocritate, UTA este pe marginea prăpastiei, Handbal Club Minaur Baia Mare e încolţită de creditori. Imaginea este una a apocalipsei sportului încăput pe mâna unor administratori incompetenţi, care au ştiut doar să acumuleze datorii imense, după care, cu nonşalanţă, au tras obloanele peste nişte branduri sportive clădite în zeci de ani cu foarte multă muncă în arenele sportive şi în afara lor. Planuri de redresare, tabele interminabile cu creanţe, bunuri - foarte puţine, care vor fi scoase la licitaţie, datorii către stat care nu vor mai fi plătite niciodată, cam asta rămâne în urma unor cluburi atinse de un profesionism găunos.
Handbal Club Minaur Baia Mare, echipă care a câştigat de două ori Cupa Federaţiei Internaţionale (1985 şi 1988), triplă semifinalistă a Cupei Cupelor, dublă campioană naţională, deţine o listă de creanţe la fel de stufoasă precum palmaresul (datorii: salariale, către bănci, către bugetul de stat).
Campioana Ligii 1 la fotbal din urmă cu două sezoane, Oţelul Galaţi, a intrat şi ea în insolvenţă în această vară. ANAF a anunţat o datorie a oţelarilor de 22.300.000 de lei, reprezentând taxe către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale şi penalităţi. La intrarea în procedura de insolvenţă SC FC Rapid SA, societatea care administrează clubul Rapid, avea de achitat datorii în valoare de 148.029.085 lei (aproximativ 34 milioane de euro), conform tabelului preliminar de creanţe admis de administratorul judiciar în dosarul de insolvenţă deschis la 7 decembrie 2012. La masa credală au fost înscrişi 163 de creditori care au solicitat creanţe în valoare de 210.838.992 lei (aproximativ 48 de milioane de euro), însă administratorul judiciar a admis doar 148 de milioane de lei. Diferenţa dintre sumele solicitate de potenţialii creditori şi cele admise în tabelul preliminar se explică prin faptul că fie nu există documente care să ateste datoriile, fie nu există suficiente date care să arate perioada pentru care se înregistrează creanţa respectivă. Ulterior, clubul şi-a schimbat acţionariatul, a ajuns în Liga a 2-a, datoriile către propriii angajaţi se acumulează, iar speranţele suporterilor ca echipa să revină în prim-planul fotbalistic sunt tot mai mici. Din marele proiect lansat la Timişoara de către Marian Iancu nu a mai rămas aproape nimic. Primăria Municipiului Timişoara a informat administratorul judiciar că "debitorul Club Universitar Politehnica Timişoara figurează cu următoarele bunuri mobile: un automobil Dacia Solenza şi un microbuz". Lista cu datorii este însă mult mai amplă. Din FC Argeş, clubul care a dat doi din cei mai mari jucători ai ultimilor 40 de ani, Nicolae Dobrin şi Adrian Mutu, nu a mai rămas decât numele, palmaresul şi nişte datorii care au alungat orice posibil investitor. Primăria Piteşti a creat o nouă echipă, care evoluează în eşalonul trei, şi speră ca la un moment dat să recupereze culorile, sigla şi istoria. Într-o situaţie foarte grea se află un alt club de tradiţie, UT Arad, unde investitorii apar şi dispar înainte ca suporterii să le reţină numele. Conform şefilor fotbalului, până la finalul actualei ediţii de campionat, alte 4-5 cluburi vor intra în insolvenţă, dar nimeni (LPF, FRF, MTS) nu pare dispus să oprească acest declin.