Mihai Bogza: Cred că pentru bănci, momentul greu a trecut

• (Interviu cu Mihai Bogza, preşedintele "Bancpost")

Reporter: Domnule preşedinte, cum caracterizaţi anul 2009 din pers-pectiva "Bancpost"?

Mihai Bogza: Anul 2009 a fost un an de care ne-am temut foarte tare, după ce am văzut valul de crize financiare întâi dincolo de ocean, în America, apoi trecând treptat oceanul şi aducând practic în situaţii de faliment bănci considerate foarte puternice din Vestul Europei, care au avut nevoie de sprijinul statului pentru a supravieţui. Deşi băncile din ţara noastră nu deţineau active toxice, perturbarea masivă a pieţelor internaţionale, precum şi slăbiciunile structurale ale economiei româneşti, mult îngroşate de unii analişti străini, ne-au făcut să ne temem că această criză financiară se va generaliza şi va afecta şi România. Din fericire, nu a fost aşa, în ţara noastră nu au avut loc falimente bancare şi nu am avut convulsii majore pe piaţa financiară. Au existat totuşi unele sincope produse în octombrie 2008 sau mai târziu, care, însă, nu au afectat stabilitatea sistemului bancar. Mă refer mai ales la atacurile speculative asupra leului, la saltul dobânzilor pe lei pe zona interbancară în principal, la majorarea dobânzilor la clienţi la depozite şi credite. Unele dintre aceste fenomene negative sunt deja istorie, altele s-au resorbit în timp. Ceea ce a rămas în continuare şi persistă şi astăzi e riscul de credit substanţial majorat, datorat intrării în criză a economiei reale. Acesta a afectat puternic profitabilitatea băncilor în anul trecut. Şi un alt lucru îngrijorător e faptul că în 2009 nu a fost finalizată reforma în sectorul public şi ca atare există posibilitatea ca un număr de credite acordate unor clienţi persoane fizice, eventual afectate de aceste măsuri de restructurare, să devină în continuare neperformante şi în 2010. Una pes-te alta însă, cred că sistemul bancar românesc a rezistat bine celui mai virulent an al crizei, şi chiar dacă şi anul acesta se anunţă în continuare dificil, cred că momentul cel mai greu a fost lăsat în urmă.

Pe de altă parte, nu pot să nu remarc faptul că anul 2010 a demarat cu câteva semnale promiţătoare, mai ales pe planul stabilizării macroeconomice şi al îmbunătăţirii sentimentelor investitorilor. În acest context aş sublinia, în primul rând, reluarea accesului statului român la pieţele financiare internaţionale.

Suntem cu atât mai bucuroşi cu cât şi noi, Bancpost, şi banca noas-tră mamă - Eurobank EFG, am contribuit din plin la acest succes. Am fost una din cele trei bănci lead-manager şi aparent ne-am făcut bine treaba. E aici şi un pod peste timp. Bancpost şi Eurobank EFG au fost manageri şi la ultima emisiune a statului român înainte de criză, cea din 2008. Ambele emisiuni au fost încununate de succes şi suntem mândri de acest lucru. Iar faptul că statul român are din nou acces la pieţele internaţionale înlătură o temere majoră pe care o aveam la începutul crizei în legătură cu modalitatea cum se va finanţa deficitul bugetar, care este încă mare în momentul de faţă. La începutul crizei s-au găsit nişte soluţii ad-hoc cu implicarea Băncii Naţionale şi a băncilor comerciale, apoi s-a convenit acordul cu FMI, acum s-a reluat accesul la pieţele internaţionale, deci această problemă pare a fi rezolvată.

Mihai Bogza: Un alt lucru pozitiv care s-a întâmplat l-a constituit ajustarea contului curent, tendinţă care continuă şi în luna ianuarie anul acesta, ceea ce ne dă, aş spune, siguranţa, nu doar speranţa, că atacuri speculative mizând pe deprecierea leului sunt de domeniul trecutului, mai ales că avem şi un volum mare al rezervelor valutare ale BNR. De aceea, nu văd cine ar mai putea să atace cu succes leul în momentul de faţă.

Pe de altă parte, dacă semnele pozitive pe plan macro sunt incontestabile, trebuie să fim conştienţi, în acelaşi timp, că aceste câştiguri sunt fragile şi că se vor menţine atâta vreme cât economia va rămâne în parametrii acordului cu Fondul Monetar Internaţional. Dacă nu, semnalul negativ va avea un efect de bumerang. A fost bine cât am stat în cadrul acordului, va fi cu atât mai rău dacă vom ieşi din acord, inclusiv pe planul stabilităţii leului.

Reporter: Avem un atac pe apreciere?

Mihai Bogza: Speculaţii pe apreciere sunt posibile, dar cum Banca Centrală a temperat tendinţa excesivă de depreciere a leului, sunt convins că o va face şi pentru a tempera o apreciere nerezonabilă - e o părere personală. Ceea ce pot spune este că pentru noi, băncile, mult mai periculos era un atac pe depreciere. De ce? Pentru că atunci clienţii noştri ar fi avut dificultăţi mari să plătească la un curs foarte mult depreciat. Dar din punct de vedere macroeconomic, probabil că şi o apreciere foarte substanţială a leului ar fi foarte periculoasă.

Reporter: Dacă pentru băncile locale nu ar fi un pericol, înseamnă că ar fi dispuse să facă un atac pe apreciere, nu?

Mihai Bogza: Sincer, mi se pare cu totul improbabil. Pe termen scurt, am putea fi avantajaţi de o apreciere, pentru că asta ar uşura situaţia clienţilor care deţin credite în valută. Dar dacă dai credite într-un moment în care cursul este foarte mult apreciat, rişti să ai un efect negativ dacă se depreciază. Altfel spus, criza aceasta ne-a învăţat să preferăm stabilitatea.

Reporter: Ce a însemnat criza pentru Bancpost?

Mihai Bogza: Un efect a fost acela că, în anul 2009, deşi am făcut eforturi pentru a acorda credite noi, care să conducă la o creştere a portofoliului de credite, nu am reuşit acest lucru. Adică au fost mai multe rambursări decât credite noi, chiar dacă nu am dorit asta. În 2010 ne propunem să avem o creştere a portofoliului de credite cu două cifre, adică peste 10%. Dar încă nu vedem o reluare a cererii de credite. E adevărat că şi noi oferim aceste credite în condiţii mai stricte decât în trecut. Ne uităm la un alt profil de clienţi acum şi ne uităm la un alt preţ pentru credite. Ceea ce am încercat să facem în 2009, am spus-o de la începutul anului, a fost să menţinem, să asigurăm stabilitatea şi soliditatea băncii.

Criza ne-a învăţat să gândim altfel, să fim mai prudenţi. Şi din acest motiv, în tot cursul anului 2009 am încercat să păstrăm un raport supraunitar între depozite şi credite. Am avut în vedere şi să menţinem solvabilitatea ridicată, chiar să o creştem.

Am majorat-o de la circa 9-10%, cât era la sfârşitul anului 2008, la aproape 19%, ceea ce ne creează şi o bază solidă de capital pentru a putea relua creşterea creditării în acest an, atunci când condiţiile o vor permite. Asta, deşi în anul trecut am încercat să împărţim costul crizei cu clienţii noştri, adică nu am trecut asupra clienţilor noştri integral costul crizei prin preţul produselor şi serviciilor oferite, ceea ce ne-a afectat profitabilitatea.

Iar în ce priveşte impactul intern al crizei, am încercat să folosim prilejul pentru a deveni mai eficienţi, printr-o ajustare a volumului costurilor la nivelul mai redus de activitate impus de recesiune. Am redus personalul care efectiv nu se justifica în condiţiile în care nu mai anticipam o creştere a volumului de business, ci o reducere a acestuia şi am luat şi alte măsuri pe linia reducerii cheltuielilor operaţionale. Nu am închis, totuşi, decât şapte agenţii în cursul anului trecut, pentru că dorim ca reluarea creşterii economice să ne prindă pregătiţi.

Dacă economia rămâne în continuare cu motoarele în regim de avarie, vom continua să raţionalizăm costurile. Dacă se reia creşterea economică, atunci suntem pregătiţi să răspundem cu promptitudine. Avem capital suficient, avem lichiditate suficientă, avem şi prezenţă în teritoriu.

Reporter: Ce efecte are asupra băncii situaţia economică din Grecia (având în vedere că face parte dintre ţările PIIGS?)

Mihai Bogza: România nu a fost în niciun fel până acum afectată de situaţia din Grecia. Nu mă aştept să fie nici în continuare. De altfel, situaţia din Grecia nu este de azi sau de ieri. E o situaţie care continuă de multă vreme. Acum a fost doar scoasă la lumină. Un exemplu concret este faptul că banca noastră mamă, care s-a angajat să îşi menţină un anumit nivel de expunere pe România, nu numai că nu şi-a redus-o, dar a şi majorat-o. Practic, a fost tot timpul peste nivelul convenit cu autorităţile române. A venit şi cu majorare de capital în cursul anului 2009, când criza se făcea deja simţită în Grecia. Şi mesajele pe care le primim noi de la banca mamă sunt tot timpul pozitive. Avem bugete ambiţioase în continuare, ni se cere să dezvoltăm afacerile, nu să le reducem şi ni se aminteşte mereu că România reprezintă o piaţă strategică pentru Grupul Eurobank EFG, adică suntem o piaţă mai mare decât Grecia, cel puţin ca număr de locuitori, dacă nu ca PIB, şi potenţialul de creştere pe termen lung este foarte mare.

Reporter: Investiţiile greceşti în România au mai scăzut...

Mihai Bogza: Bine, dar 2009 a fost un an în care toate investiţiile străine au scăzut în România. Recunosc că nu am văzut statistici privind investiţiile pe ţări de provenienţă, dar ştiu foarte bine că în 2009 mai multe bănci cu capital grecesc au primit majorări de capital. Banii aceştia sunt prezenţi în economia românească. Oricum, este un adevăr că în partea a doua a anului trecut, în special, apetitul investiţional a scăzut, dar acest lucru este adevărat deopotrivă pentru investitorii autohtoni şi cei străini, indiferent de ţară, ba chiar şi pentru statul român, care nu mai anunţă proiecte majore de infrastructură, de exemplu...

Reporter: Toată lumea vorbeşte de lansarea creditării...Cum comentaţi?

Mihai Bogza: Noi am pariat pe acest lucru, în prezent suntem chiar în mijlocul unei campanii pentru credite ipotecare. Creditul "Sigur acasă" e un produs atractiv în care ne punem mari speranţe, nu mai spun că şi clipul publicitar este unul foarte reuşit... Modul în care vor reacţiona clienţii ne va da o idee privind apetitul pentru credite noi. Dacă impactul campaniei se va dovedi favorabil, vom merge mai departe în plin, vom tura mai mult motoarele. Totuşi, aşa cum spuneam mai sus şi cum le spunem şi clienţilor noştri, creditele se vor acorda în condiţii mai prudente decât în urmă cu doi ani. Nu vrem să facem niciun rău clienţilor îndatorându-i dincolo de nivelul la care pot rambursa, nu vrem să ne facem un rău nici nouă. Dar faptul că încercăm, că testăm tot timpul piaţa şi o testăm masiv, cheltuind sume importante în campanii publicitare, spune multe despre intenţiile noastre de a da credite.

Acestea fiind spuse, pe alte segmente ale pieţei încă nu pot spune că am văzut un apetit semnificativ pentru credite noi, şi mă refer în principal la zona întreprinderilor mici şi a creditului de consum. Toată lumea se întreabă de unde va veni până la urmă relansarea economică, de la creşterea consumului bazată pe creditare sau de la creşterea exporturilor. Deocamdată vedem o creştere a exporturilor, ceea ce e un lucru bun, deşi e prea devreme să vorbim despre un trend. Iar pe creditare, noi urmărim piaţa, rămânem implicaţi şi încercăm să fim acolo când se va relua cererea.

Reporter: Comportamentul consumatorului s-a schimbat foarte mult...

Mihai Bogza: Da, clienţii băncilor se orientează mai mult către economisire. De altfel, probabil că nici nu ar fi bine ca reluarea creşterii să se producă pe consum final, adică populaţia să se îndatoreze excesiv pentru a cumpăra bunuri de consum. Probabil că ar fi ideal ca această creştere să se reia pe o filieră de consum productiv mai întâi, adică în investiţii, şi după aceea creşterea să meargă spre consumul final

Reporter: Veţi reeşalona în continuare creditele? Câte aţi reeşalonat până acum?

Mihai Bogza: Avem statistici în ceea ce priveşte numărul de credite reeşalonate, dar cred că ceea ce e important să spunem este că am reeşalonat creditele tuturor acelora care au avut o intenţie serioasă de a-şi plăti ratele, care au putut dovedi lucrul acesta, dar care, aflându-se într-o imposibilitate temporară de a o face, au solicitat sprijinul băncii.

Reeşalonarea înseamnă, în anumite cazuri, doar o prelungire a perioadei de creditare, în alte cazuri am acordat şi nişte avantaje temporare în ceea ce priveşte costul creditului. Nu ni le putem permite pe termen foarte lung, în condiţiile în care totuşi, pe fond, costurile noastre au crescut datorită nu doar costurilor resurselor, ci mai ales a costurilor asociate riscului de credit. Cred că nu poate spune cineva că ni s-a adresat cu o cerere realistă şi rezonabilă şi să fie refuzat de bancă, şi vom face în continuare aceasta până când perioada de criză va trece. Vrem să ne menţinem clienţii şi să îi ajutăm. Până la urmă, sunt clienţi pentru care am cheltuit bani pentru a-i atrage, am investit bani în publicitate, în relaţionare, deschiderea de sucursale, nu vrem să-i pierdem.

Reporter: A scăzut costul creditelor, având în vedere scăderea dobânzilor la depozite?

Mihai Bogza: Da şi nu, pentru că, aşa cum spuneam şi cu alte ocazii, trebuie să ne uităm la toate componentele costului creditului, ca să putem aprecia evoluţia preţului acestuia. În ceea ce priveşte costul resurselor, în momentul de faţă costul depozitelor, deşi în scădere, se menţine surprinzător de sus. De exmplu, la euro vedeţi dobânzi de 3,5- 4%, mult peste ceea ce se practică în ţările dezvoltate, iar la lei în continuare în piaţă se atrag depozite şi cu 9%, mult peste inflaţie. Probabil ar trebui ca dobânzile să mai scadă, dar nu de aici vine principala problemă.

Vedem clienţi corporativi cu care negociem astăzi şi mâine se declară în insolvenţă. Vedem alţi clienţi persoane fizice care vin azi şi plătesc, dar mâine intră în şomaj şi devin clienţi neperformanţi. Altfel spus, sunt foarte multe situaţii poate normale pentru perioade de criză, dar pe care trebuie să le includem în preţul creditului pentru că nu avem încotro. Din acest punct de vedere, o referire la costul creditului doar prin prisma costului resurselor este o referire corectă numai parţial, nu este completă.

Reporter: Când veţi publica rezultatele pe 2009?

Mihai Bogza: Vom avea adunarea generală a acţionarilor în prima decadă a lunii mai şi abia după aprobarea de către acţionari a situaţiilor financiare vom face publice aceste rezultate.

Reporter: Câte executări silite s-au făcut în ultimul an?

Mihai Bogza: La începutul crizei ne-am ferit să facem executări silite. Deşi am avut clienţi neperformanţi, am încercat să găsim formule amiabile de restructurare şi reeşalonare. Până la urmă, atunci când am văzut că în unele cazuri nu ajungem la nicio înţelegere, am pornit şi executări silite. În momentul de faţă avem în jur de 1000 de executări în anumite stadii, executări pe zona de active imobiliare, şi avem mult mai multe mii de popriri de conturi pentru diverşi clienţi. Din păcate, sistemul juridic s-a complicat foarte mult. Oricum, vom urmări fiecare leu sau euro pe care l-am acordat în credite până la ultima posibilitate oferită de lege. Până la urmă, avem o responsabilitate faţă de acţionari şi deponenţi, şi nu faţă de clienţii rău-intenţionaţi.

Reporter: Numărul acestor executări va creşte în 2010?

Mihai Bogza: Da, pentru că vor ajunge la executare acţiunile iniţiate în 2009.

Reporter: Veţi împrumuta statul?

Mihai Bogza: Dacă statul va dori să se împrumute, da. Am făcut-o anul trecut şi suntem gata să o facem şi în viitor. Pentru că în continuare avem o rezervă mare la BNR şi am fi bucuroşi dacă ne-ar elibera-o şi am putea să investim în titluri de stat. Apetitul pentru stat în perioada aceasta, când economia reală încă nu s-a dezgheţat, cu siguranţă rămâne, cred că e valabil pentru toate băncile. În această perioadă, practic, s-a corectat o anomalie. Până în urmă cu circa doi ani, în portofoliile băncilor se găseau foarte puţine titluri de stat. Acum, cu ocazia crizei, volumul acestora începe să se încadreze în limite mai fireşti.

Reporter: Se apreciază leul sub 4 unităţi/euro?

Mihai Bogza: Sincer, nu cred. Nu sunt în pielea Băncii Naţionale ca să ghicesc, dar mi s-a părut că ceea ce a încercat BNR-ul să facă a fost să menţină o anumită stabilitate a cursului. Mi se pare că e foarte bine aşa, pentru etapa actuală. Încă nu s-a terminat ajustarea contului curent, deşi acum e în nişte limite finanţabile, dar dacă s-ar aprecia prea mult cursul, am relua ciclul acela nefericit în care să se creeze din nou un dezechilibru în balanţa de plăţi, care să trebuiască corectat în mod abrupt peste câţiva ani, şi tot aşa. Nu cred că ne mai dorim asta.

Reporter: Va mulţumesc!