SOMELIERUL SERGIU NEDELEA: "Vinul are o incontestabilă valoare alimentară şi fiziologică"

Un stil de viaţă sănătos înseamnă, pe lângă mişcare şi echilibru în ceea ce facem, şi o alimentaţie sănătoasă. Iar alimentaţia nu înseamnă doar ceea ce mâncăm, ci şi ceea ce bem.

Atât vinul, cât şi berea sunt incluse în categoria alimentelor, deoarece ambele au o incontestabilă valoare alimentară şi fiziologică, ne-a explicat somelierul Sergiu Nedelea, cavaler al Vinului European. Specialistul ne-a spus că vinul, consumat responsabil, în cantităţi moderate şi, mai ales, în contextul asocierilor gastronomice, îndeplineşte cerinţele generale ale unui aliment: "Un litru de vin, cu o tărie alcoolică de 9-10% vol. alc., are un aport de circa 600-700 calorii, adică 25% din necesarul ziinic de calorii al organismului uman. Astfel, un litru de vin echivalează din punct de vedere al valorii sale calorice cu 0,9 litri de lapte, cu 300-350 de grame de pâine, cu 585 de grame de carne, cu 5 ouă, sau cu un kg de cartofi. Caloriile pe care le produce vinul provin aproape în totalitate din alcoolul etilic, în condiţiile în care 1 gram de alcool etilic produce circa 7 calorii".

Vinul trebuie consumat cu moderaţie, avertizează Sergiu Nedelea, care ne-a explicat că acest lucru ţine de greutatea fiecăruia, de sex (femeile şi bărbaţii având metabolism diferit), de vârstă şi, nu în ultimul rând, de educaţie.

Somelierul ne-a arătat: "Alcoolul din vin are o acţiune po-zitivă asupra metabolismului proteinelor, glucidelor şi lipidelor. Vinul are şi o influenţă dovedită asupra aparatului digestiv, circulator şi al sistemului nervos. Consumat cu moderaţie, el activează secreţiile salivare şi gastrice, accelerează circulaţia sângelui, stimulează activitatea creierului şi influenţează pozitiv me-tabolismul şi funcţionarea diferitelor organe.

În plus, vinul aduce un aport recunos-cut de resveratrol, care previne (atenţie, nu vindecă!) bolile cardiace şi de melatonină, care reface tonusul general".

Dacă vinul vechi ne seduce prin culoa-rea, aromele şi gusturile sale elevate, trebuie spus clar că şi vinul tânăr are farmecul său incontestabil, afirmă domnul Nedelea, adăugând că totul depinde de direcţia pe care oenologul o dă din start, din cramă, vinului: "Un vin gândit ca vin tânăr, bun pentru cosum în primii doi-trei ani de viaţă, nu se va putea învechi. Un vin destinat învechirii are un alt parcurs tehnologic, dar şi alte costuri de regie, care îi vor ridica preţul.

Ca atare, dacă aşa a fost gândit, orice vin se poate învechi - fie alb, fie roşu, mai puţin cel rose, conform lui Sergiu Nedelea. Domnia sa ne-a spus că tendinţa actuală a pieţei nu mai cere vinuri albe învechite: "Este un păcat pe care îl remarca şi Păstorel Teodoreanu încă din anii 30 ai secolului trecut".

Cât priveşte regulile de păstrare, ele sunt aceleaşi la vinurile tinere, ca şi la cele învechite: întuneric, lipsă de vibraţii şi zgomote, temperatură constantă de 8-10 grade C, umiditate de 75-80%.

Asocierea corectă a vinului cu mâncarea este o cerinţă fără de care nu putem asigura starea de bine atât de dorită, mai atrage atenţia Sergiu Nedelea, adăugând: "Regulile asocierilor sunt prea multe şi prea complicate pentru a le putea enumera aici. Oricum, ele nu se reduc la simpla clasificare vin alb-carne albă, vin roşu-carne roşie! Este o viziune mult prea simplistă şi adesea eronată".

Nicio masă modestă sau aleasă nu este de conceput fără vinuri adecvate, în armonie cu preparatele culinare. Un vin ales (recomandat) corect mă-reşte calităţile gus-tative ale diferitelor feluri de mâncare şi evidenţiază mai bine calităţile vinurilor, scrie specialistul pe paginile sale specializate. Potrivit acestuia, sezonul şi ocazia influen-ţează alegerea vinului, vara fiind recomandate vinurile albe şi fructoase, iar iarna vinurile roşii şi robuste sau albe puternice. De regulă, se realizează un acord între aromele preparatului culinar şi cele ale vinului, contrastul aromelor fiind de mai puţine persoane. De asemenea, sunt întâlnite adesea şi asocierile regionale, acestea fiind datorate afinităţilor şi obiceiurilor locale. Acestea sunt întâlnite atât în diferite ţări, cât şi în diverse regiuni, o mâncare tradiţională fiind asociată cu un vin specific.

Indiferent de categoria de calitate, vinurile pot fi albe, roze sau roşii, aceste licori fiind clasificate în vinuri de masă (consum curent), vinuri de calitate şi vinuri speciale.

Vinurile de masă sunt uşoare, anonime, fără a avea pretenţii de identitate de soi sau de podgorie, iar tăria alcoolică minimă este de 8,5% în volum. Vinurile de calitate se obţin din soiuri de struguri cu însuşiri tehnologice superioare, cultivate în areale viticole delimitate şi, în funcţie de nivelul lor calitativ determinat de arealul de producere, soi şi tehnologia de vinificaţie, pot fi: vinuri de calitate cu indicaţie geografică, denumite şi vinuri de calitate superioară (Vs); vinuri cu denumire de origine controlată (DOC).

Vinurile de calitate superioară (Vs) - au tăria alcoolică de minim 9,5% vol, cu menţiunea zonei geografice de producere, eventual şi denumirea soiului sau a sortimentului. Vinurile de caliate superioară cu denumire de origine controlată (DOC) au personalitatea locului de producere, soiului şi modului de cultură, iar denumirea de origine este constatată prin tradiţie. Conform sursei citate, tăria alcoolică minimă dobândită este de 11% vol.

O altă clasificare este dată de conţinutul în zaharuri. Din acest punct de vedere, vinurile pot fi seci - cu conţinut în zaharuri de pînă la 4 gr/l, demiseci - cu conţinut în zaharuri cuprins între 4.01 gr/l şi 12 gr/l, demidulci - cu conţinut în zaharuri cuprins între 12.01 gr/l şi 50 gr/l şi dulci - cu conţinut în zaharuri de peste 50 gr/l.