Viaţa, opera, vremurile, moartea, învierea şi nemurirea lui Guccifer

Marcel Lazăr Lehel, intrat în conştiinţa publică sub cognomenul Guccifer, a murit. De fapt, aşa se spune. Moartea lui prezumată e colportată ca certă, foarte interesant, de către Christian Times: "Romanian hacker with access to Clinton emails found dead in jail cell". E uimitor cum epidemia stilului tabloid a cuprins toată presă, de la publicaţiile economice la media creştină. "Dă click aici ca să vezi cît de jos a ajuns Dow Jones! N-o să-ţi vină să crezi cît e PIB-ul! Află ce celebritate îşi serbează ziua de naştere pe 25 decembrie! A înviat fără ca familia să apuce să-i facă un parastas ca lumea! Abraham a fost împiedicat în ultima clipă să-şi măcelărească copilul! Şoc şi groază: coafura l-a ucis pe Absalom! Cum să te tunzi ca să nu mori".

Guccifer e asociat din titlu cu performanţa de a fi spart căsuţa poştală a doamnei Hillary Clinton, ceea ce induce o relaţie cauzală între informaţia deţinută fraudulos şi moartea sa misterioasă. În plină campanie electorală...

Presa română, deontologic superioară presei creştine americane, afirmă unele dubii şi dă variante: "Guccifer a dispărut. Guccifer a murit din alte cauze. Guccifer trăieşte".

Marcel Lazăr Lehel a fost extrădat la cererea autorităţilor americane în data de 4 martie printr-o hotărîre a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţă care a admis contestaţia Parchetului de pe lîngă Curtea de Apel Timişoara, prin care aceasta a atacat decizia instanţei inferioare. Guccifer fusese arestat la Bucureşti în ianuarie 2014, fiind căutat internaţional. Hackerul era prezumat a fi săvîrşit numeroase fapte penale de natură informatică: violarea corespondenţei electronice ale familiilor Bush şi Clinton, spargerea căsuţelor poştale ale unui membru al Cabinetului SUA, ale unui ofiţer de Stat Major, ale unui consilier prezidenţial. În 2013, Guccifer a oferit presei fragmente din corespondenţa dintre Sidney Blumenthal, consilier, şi Hilary Clinton.

În România, Marcel Lehel ispăşea deja o pedeapsă de 7 ani închisoare, după o condamnare relativă la spargerea conturilor de corespondenţă ale directorului SRI, George Maior, şi după publicarea unor informaţii privitoare la o relaţie amoroasă între Corina Creţu şi Colin Powel, informaţii desprinse din misivele virtuale ale acestora.

Ce e cert e faptul că demersurile americane trebuie că au fost extrem de susţinute din moment ce un cetăţean român, în detenţie în România, condamnat de o instanţă românească, a putut fi extrădat înainte de efectuarea pedepsei în executare, într-o ţară străină, unde faptele sale presupuse erau doar cercetate.

Guccifer a şi afişat, spre nenorocirea sa, o calificare excepţională: serverul american a fost "like an open orchid", iar a-l sparge era "easy for me, easy for everybody". Această suficienţă a ofensat pe cei remuneraţi scump ca să păzească informaţia şi a sunat oarecum ca o ameninţare. Se impunea o demonstraţie de forţă!

Adevărul e că nu-i mare lucru să spargi căsuţa de e-mail a cuiva! În urmă cu vreo 15 ani, în cretacicul Internetului, jurnalist fiind, îmi băgăm adesea nasul unde nu-mi fierbea oala... La începutul anilor 2000, aveam conturi pe toate site-urile de relaţii-matrimoniale în vogă în România: noi2, amin2, relaţii.ro, etc. Chiar şi pe porcosul şi internaţionalul adultfriendfinder.com... Conturi de bărbat, conturi de femeie, fictive, convingătoare, realiste. De pe aceste conturi conversam cu bărbaţi şi femei în căutare de aventură. Bărbaţii nu trebuiau spionaţi. De îndată ce vedeau fotografiile mele minunate, începeau să turuie vrute şi nevrute şi să încerce să mă impresioneze.

Doamne, ce femeie eram! Îmi povesteau cît de important şi de avuţi erau, îmi trimiteau poze cu maşini şi vile identificabile, îmi împărtăşeau secrete profesionale. Era floare la ureche! Femeile erau mult mai discrete. Dar tehnic vulnerabile. Remarcam orele între care "iubitele" mele erau logate. 9-17 însemna slujba la Stat. 9.30 pînă seară tîrziu însemna corporaţie. Începeam să corespondăm în privat. Aveam adresa de mail, încercam parole, la 5 dimineaţa.

Cam în 20% din cazuri le nimeream. În alte 20% recuperam parolă cu întrebări ajutătoare la adresele de pe pc net sau rol.ro, cele mai idiot gîndite ca securitate. Dacă nu mergea nici aşa, trimiteam un mail cu poze, fetele erau nerăbdătoare! 4 poze şi un virus de scan, arhivă în arhivă, botezat .jpg. Numai o femeie poate da click după click după click după click... Virusul se răspîndea în reţea. Firme ca Vodafone sau HVB izolau virusul în zece minute şi declarau carantină în reţea. Companiile româneşti cred că au şi acum, după 15-16 ani, reţelele virusate. Instituţiile de Stat cred că nici măcar nu şi-au bătut capul.

Viruşii erau pe toate drumurile. Sînt şi acum. Eu am lucrat în informatică între 1985 şi 1989, pe Coral, Independent, microcalculatoare, RSX11M, CP/M, am operat baze de date, am scris programele, am făcut un pretenţios curs CEPECA în 1988 pentru operare mini-micro sisteme. După Revoluţie am abandonat, m-am apucat de gazetărie. Dar colegii mei care au rămas up to date s-au perfecţionat, au devenit experţi, maeştri, hackeri, crackeri prin toată lumea. Am un prieten care colecţionează viruşi!

Ce mare lucru să spionezi pe cineva?

De cînd cu legile astea de supraveghere în scopuri de siguranţă, toţi operatorii păstrează datele, îi obligă legea. Cît de greu e să cumperi informaţie care e stocată deja?

Prejudiciul de imagine adus sistemului de siguranţă e mai important decît informaţiile despre corespondenţa doamnei Clinton sau a doamnei Creţu.

Acum nu ştiu dacă Guccifer chiar e mort. Şeriful din Alexandria, VA, USA a dezminţit, de cînd m-am apucat eu de scris. Poate că e doar o ştire senzaţionalistă, în campanie. O intoxicare, o greşeală, o confuzie. Poate că Guccifer a fost asasinat de servicii. Poate că e dat mort ca să i se confecţioneze o nouă identitate pentru a putea lucra pentru numitele servicii. Poate că e dispărut. Parcă de Codruţ Marta ştim cu siguranţă ceva? Poate că hackerul s-a sinucis, sînt oameni care suportă greu detenţia. Poate s-a creat un zvon fals care să împiedice tocmai moartea sau dispariţia. Poate că se dezminte, dar el e mort. Poate e mort de mult. Sînt foarte multe posibilităţi.

Guccifer urma să fie anchetat din nou şi din nou. Va fi sau nu. Chiar contează?

Ionuţ, Colectiv, Elodia, Marta, Patriciu, Mădălina Manole...

Moartea e mai mult decît un excelent subiect de presă. E un vector de diversiune, o armă de manipulare colectivă, o emoţie tranzactionabilă. Nu prea contează dacă e reală sau nu.