VOCI Nu contează pragul, contează omul

Scandalul imens legat de furtul de la SIF1 Banat - Crişana şi de la SIF4 Muntenia i-a dat prilejul de a ieşi din nou la rampă domnului Ioan Cuzman, fost preşedinte aproape viager al SIF1 Banat-Crişana. După moartea prematură a lui Aristide Dragomir, domnul Cuzman a preluat şefia şi a ţinut-o aproape 20 de ani, până a pus-o singur în braţele lui Dragoş Bîlteanu.

În loc să se gândească de ce şi cine a permis să se întâmple delapidările despre care vorbeşte DIICOT, dânsul dă vina pe pragul de deţinere. Eu am fost dintotdeauna un adversar al pragului. În primul rând, trebuie să reamintesc faptul că legea de transformare a fostelor FPP-uri în SIF prevedea un prag de 1% pentru persoane fizice şi 5% pentru fomduri de investiţii şi bănci. Printr-o şmecherie ordinară, pentru a-şi eterniza domnia, toate cele cinci FPP-uri au adoptat o metodă comună, prin care s-au asigurat de viaţă lungă la butoane pentru conducere. Este vorba despre vestita împuternicire semnată la subscriere, prin care viitorul acţionar SIF împuternicea o persoană necunoscută şi nenominalizată să-l reprezinte la AGA de constituire, sau în unele cazuri, chiar pentru eternitate. În acest fel, s-a putut face schimbarea pragului impus de lege la 0,1%, prag care s-a schimbat numai prin lege, la 1% mai întâi, apoi la actualul 5 %. Pragurile nu au constituit un obstacol pentru realizarea controlului absolut al SIF-urilor. Ne amintim că presa consemna declaraţii de deţinere de circa 18% de către Dinel Staicu la SIF5 Oltenia, de 11-12% la SIF2 Moldova şi SIF4 la Cătălin Chelu, ca să nu mai amintim şi alte nume. Aceştia au devenit celebri şi pentru faptul că au ajuns şi preşedinţi. Cel mai sigur control s-a făcut însă prin Firmele din portofoliu.

SIF1 Banat -Crişana a avut şi încă mai are cel mai mare număr de societăţi în portofoliu, moştenire de la fostul FPP. Acestea erau sfătuite să cumpere acţiuni SIF1 şi obligate să voteze cum li se cere. La SIF4 Muntenia, cel mai mare acţionar colectiv era SAI Muntenia, apoi Grup Financiar Muntenia, prin acţionarii săi, foştii salariaţi ai FPP şi deveniţi salariaţi ai SAI. Aceştia primeau primă numai dacă dovedeau că au cumpărat acţiuni la SIF. De asemenea, primeau bani şi pentru împuternicirile de vot luate de la acţionari după ce aceştia îşi dădeau acordul telefonic. Ştiu precis asta, pentru că până în 1995 am fost director la FPP Muntenia şi am avut informaţia de la foştii subalterni cu care am rămas în relaţii apropiate. Cu alte cuvinte, sunt suficient de bine informat să pot afirma că pragul nu a constituit niciodată o problemă pentru CA şi preşedinţi să facă ,,ce vrea muşchii lor", cum se spune. Şi muşchii lor au vrut multe, după cum s-a văzut.

Marii investitori în acţiuni SIF au fost ţinuţi aproape de conducere, introduşi în CA, dacă au fost "de comitet", sau blocaţi sau excluşi, dacă dădeau dovadă de independenţă. Ajutorul neprecupeţit a venit mereu de la CNVM, prin aşa-zisa concertare. Domnul Cuzman ştie despre ce vorbesc. De aceea spun că nu pragul a fost sau este problema, ci calitatea oamenilor care au ajuns la butoane. Şi mă refer atât la capacitatea profesională, cât mai ales la calitatea morală. Căci dacă ne referim la hoţi, în afara celor care sparg uşa noaptea sau a tâlharilor la drumul mare, majoritatea hoţilor sunt bine pregătiţi. Trebuie să fim de acord că îţi trebuie ceva cunoştinţe să fraudezi prin piaţa de capital, să ştii să foloseşti off-shoruri etc. Apoi, era posibil ca un superman să controleze două SIF-uri dacă ASF nu autoriza cumpărarea SAI Muntenia de la salariaţi de către SIF1 Banat-Crişana? Sau marea nemernicie de a permite cumpărarea reciprocă de acţiuni de către SIF-uri? Se putea ca un SIF să nu distribuie doi ani dividende către acţionarii de bună-credinţă, pentru a se asigura bani care să fie folosiţi exclusiv în interesul personal al administratorilor sau al preşedintelui? În urmă cu patru ani, acţionarii SIF1 Banat-Crişana, supăraţi de faptul că le-a fost propus un dividend de numai 300 lei vechi, când toată lumea dădea mai mult, au trecut peste noua propunere de 600 lei vechi şi au venit în termen legal cu propunerea proprie de 1030 lei vechi. Atunci, l-am întrebat pe domnul Cuzman care dividend va ieşi la vot. Răspunsul a fost foatre clar: "Care acţionar este prost să voteze un dividend mai mic, domnule Iordache?" Şi a ieşit 1030 lei vechi pe acţiune. A venit domnul Bîlteanu şi a propus dividend 12 bani, 4 bani sau zero. Şi a ieşit la vot zero bani. Oare s-au deşteptat ori s-au prostit acţionarii sau votul a fost manipulat? Banii astfel disponibilizaţi au fost folosiţi pentru cumpărarea de obligaţiuni Romenergo, firma domnului preşedinte Bîlteanu. Ar mai fi multe de spus despre SIF-uri, dar pentru moment ajunge.