Datorită importanţei anumitor sateliţi pentru securitatea naţională, aşa cum detaliază Govind Bhutada de la Visual Capitalist, mai multe ţări au dezvoltat arme anti-sateliţi (ASAT) care pot fi folosite pentru a invalida sau distruge sateliţii de pe orbită, potrivit Zerohedge.
În timp ce unele arme ASAT folosesc mijloace nedistructive, cum ar fi atacurile cibernetice sau laserele pentru a deteriora sateliţii, tipurile distructive se bazează adesea pe coliziuni fizice de mare viteză pentru a sparge sateliţii, creând repercusiuni negative asupra mediului spaţial.
Potrivit cercetătorilor, când armele distructive ASAT se ciocnesc de sateliţi, pot crea de la mii până la milioane de bucăţi de resturi care pot orbita Pământul timp de decenii la viteze extrem de mari.
Potrivit Uniunii Oamenilor de Ştiiţă Îngrijoraţi, distrugerea unui singur satelit de 10 tone poate genera:
- De la 8 până la 14 milioane de bucăţi de resturi cu dimensiuni cuprinse între 1 mm şi 1 cm.
- 250.000 până la 750.000 de bucăţi de resturi între 1 cm şi 10 cm.
- 5.000 până la 15.000 de bucăţi de resturi mai mari de 10 cm.
Resturile de la testele distructive ASAT se adaugă celor 8.800 de tone metrice de resturi spaţiale care plutesc deja în spaţiu. Deoarece resturile spaţiale pot călători cu viteze de până la 29.000 km/h (aproximativ 8 km/s), chiar şi fragmentele de dimensiuni milimetrice sunt ameninţări masive pentru alte obiecte de pe orbită.
Staţia Spaţială Internaţională (ISS) a efectuat 29 de manevre de evitare a molozului din 1999, care presupun redirecţionarea pentru a evita potenţialele coliziuni cu bucăţi de moloz.