Manifestaţiile suveraniste de Ziua Unirii - cum ar putea ele să influenţeze alegerile?

Lupta pentru Cotroceni şi, într-o anumită măsură, pentru direcţiile politice în care România va evolua în următorii patru ani este departe de a se fi încheiat. Georgescu nu s-a predat şi nici nu a fost somat să se predea ca urmare a săvîrşirii grozăviilor pe care nişte oficiali ai statului i le-au pus în cîrcă şi pe baza cărora s-au luat hotărîrile care au anulat procedura alegerilor prezidenţiale, trecută deja de turul întîi. Acuzaţii pe vorbe, deocamdată, şi nicidecum pe fapte probate juridic. Încercarea "Polului Georgescu" de a întoarce deciziile Curţii Constituţionale şi ale BEC cu ajutorul justiţiei au eşuat şi ele. Ne aflăm din nou, deci, la punctul iniţial al competiţiei. Nu însă în aceeaşi configuraţie.

Astăzi, departe de a mai fi un nume oarecare pe o listă cu alţi 13 candidaţi, Georgescu a devenit, nici mai mult nici mai puţin, "Preşedintele Ales". Mă rog, pentru unii, nu tocmai puţini, dintre votanţii ţărişoarei noastre dragi. În felul acesta, a furat binişor startul, punînd între el şi oricare alt competitor o distanţă care în doar trei luni este cvasi imposibil de recuperat. Vreau să zic, pe căi şi cu mijloace electorale normale. Asta, dacă nu cumva împotriva lui Georgescu nu va reuşi cineva să mobilizeze "Paradoxul lui Zeno din Elea", astfel încît broasca ţestoasă - Antonescu - să ajungă la ţintă înaintea săgeţii - Georgescu. Iar dacă nu pe cel al lui Zeno, atunci alt paradox, mai mult sau mai puţin cunoscut, mai mult sau mai puţin paradox. Toate celelalte nume de pe lista competitorilor s-au estompat pînă la irelevanţă, pentru a face loc "Candidatului" în spatele căruia s-au aliniat partidele coaliţiei de guvernare, constituită după alegerile ţinute între cele două tururi ale "rundei ratate" de prezidenţiale. Un fel de "David, contra Goliat", doar că situaţia este atît de fluidă încît nu mai pare deloc clar cine e unul şi cine celălalt. Goliatul de azi, PSD-PNL-UDMR, ar putea foarte bine ca pînă în mai să intre la apă suficient de mult, astfel încît Georgescu şi partidele aliniate în spatele lui să capete profilul unui Goliat, iar rolurile să fie inversate. Mai mult, în niciuna dintre variante, "canonică sau răsturnată", David nu poate fi sigur de victorie! Nici Goliat! Ba chiar unul dintre ei ar putea fi lipsă la apel! Ipoteza excluderii pe căi juridic-birocratică a candidatului Georgescu la noua rundă a competiţiei prezidenţiale nu a fost încă total eliminată. Forţele politice din tabăra "suveranistă" fac public speculaţii cu privire la posibilii candidaţi de rezervă ai polului lor. Georgescu însuşi a lăsat să se întrevadă geana de îndoială care îl încearcă, încă, chiar şi pe el. Nici el nu a exclus eventualitatea eliminării sale de pe viitoarea listă a candidaţilor prezidenţiali.

Cea de a doua componentă complet diferită a configuraţiei politice este situaţia şi angrenarea partidelor politice. Cînd s-a plecat prima dată la drum, PSD-ul a contat pe inerţia lui "30%" pentru a-şi duce candidatul în turul doi unde, chiar fără să mărească prea tare turaţia, lumea ar fi fost obligată să voteze împotriva "candidatului toxic", Simion. Succes 100% garantat, fără nici un efort suplimentar: Ciolacu Prezident! Cînd "lebăda neagră" a scos din urne Georgescu locul unu, Lasconi doi, PSD-ului i-a căzut cerul în cap. Secenariul Ciolacu-Simion s-a dovedit o simplă închipuire a aşa zişilor "specialişti electorali" plătiţi cu bani grei! Acum PSD-ul ar trebui să îşi tureze motoarele la maxim pentru a produce nu doar 30%, ci cît mai mult peste. Problema este însă aceea că trebuie să o facă pentru un candidat pe care nici un psd-ist dintr-o mie nu l-ar vota de bună voie. Nici chiar obligat nu cred că procentul trece de unu la sută! Culmea, Antonescu nu este votat de bună voie nici măcar de actualul PNL şi de alegătorii săi. În aceste condiţii, şansele de succes ale candidatului Georgescu se duc binişor dincolo de ştacheta lui 65%. În aceste condiţii, pare mult mai realist să prevedem că atît PSD, cît şi PNL vor săpa cu rîvnă tuneluri "pe sub pămînt" pentru a ajunge la Georgescu şi a face nişte înţelegeri "benefice ambelor părţi", înainte de alegeri, înainte să se instaleze oficial la Cotroceni. Cu alte cuvinte, de fapt, Georgescu ar putea foarte bine să fie în situaţia de a alerga singur în cursa cu sosire la Cotroceni, din luna mai.

Bun, şi ce au a face manifestaţiile din 24 ianuarie? Au, pentru că în funcţie de "imaginea de la faţa locului" şi de cea "din satelit" cîteva dintre necunoscutele de azi ar putea să capete soluţii. Ba chiar soluţii definitive. Dacă mobilizarea populară în sprijinul "polului suveranist" se materializează la cota "sute de mii", dacă desenul geografic al acestor manifestaţii umple suficient de convingător întreaga hartă a României, atunci scoaterea lui Georgescu din joc pe căi "administrative" ar putea să cadă definitiv. Am putea avea, astfel, certitudinea că el se va afla pe liste, nu doar la turul întîi, ci şi la turul al doilea. Dacă aceste manifestaţii se transformă în platforme largi de susţinere a lui Georgescu, atunci partidele politice din arcul guvernării vor înclina cu siguranţă balanţa eforturilor din direcţia susţinerii electorale a lui Antonescu spre negocieri şi înţelegeri pe sub mînă cu Georgescu, înainte să înceapă, a doua oară, cursa pentru Cotroceni. PSD-ul ar avea cel mai mult de cîştigat de pe urma acestei linii de acţiune şi, mai mult ca sigur, actualii lideri ai partidului o vor urma fără nici o remuşcare sau părere de rău pentru viitoarea catastrofă electorală a lui Antonescu. Un succes masiv al mobilizării polului suveranist la 24 ianuarie ar fi, în acelaşi timp, un foarte bun argument împotriva celor care strîmbă din nas pe la Bruxelles în legătură cu un mandat prezidenţial Georgescu. "Box populi" n-ai ce-i face! Aşa e nu doar în România, ci şi în Ungaria, Slovacia, ba chiar şi prin Franţa, Germania şi Italia. Iar, dacă Georgescu chiar primeşte un sprijin politic real din direcţia Administraţiei Trump, pe care pînă acum nu l-a avut, atunci chiar că jocurile sunt făcute şi "rien ne va plus!"

Dimpotrivă, dacă mobilizarea pentru "marile manifestaţii" anunţate de polul suveranist, pentru 24 ianuarie, se fîsîie, atunci eliminarea lui Georgescu din viitoarea competiţie electorală rămîne pe agendă, ba chiar va deveni o prioritate. În plus, influenţa politică a Bucureştilor, la Washington şi la Bruxelles, atîta cîtă este, ar putea fi mobilizată în ceasul al doisprezecelea pentru obţinerea "firmanului" pentru un candidat "canonic" al sistemului, livrat în lesă, care va gestiona pentru încă patru ani puterea la Bucureşti, în favoarea marilor săi "sponsori politici".