English
Reporter: Care sunt principalele probleme ale domeniului şi ce soluţii consideraţi că există pentru remedierea acestora?
Alexandru Domşa: Industria de jocuri de noroc din România se confruntă cu mai multe provocări majore, care afectează atât operatorii economici din domeniu, cât şi jucătorii şi statul român. Aş grupa aceste probleme în trei mari categorii: (i) lipsa predictibilităţii legislative şi a coerenţei cadrului legislativ, (ii) implicarea insuficientă a autorităţii de resort şi (iii) percepţia publică negativă asupra acestui domeniu. În ceea ce priveşte lipsa predictibilităţii legislative şi a coerenţei cadrului legislativ aplicabil industriei, se impune să menţionăm că acesta este caracterizat de modificări frecvente şi de o tendinţă de suprareglementare, fără analize de impact corespunzătoare sau studii. Această incoerenţă legislativă afectează stabilitatea pieţei şi generează insecuritate atât pentru operatori, cât şi pentru jucători. Urmează implicarea insuficientă a autorităţii de resort (n.r: Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc), atât în supravegherea pieţei şi în control, cât şi în ceea ce priveşte protecţia intereselor jucătorilor, dar şi în funcţionarea pieţei. Deşi industria jocurilor de noroc este una dintre cele mai reglementate pieţe, autoritatea de supraveghere nu reuşeşte întotdeauna să asigure un echilibru între control, protecţia jucătorilor şi sustenabilitatea sectorului. În plus, reacţia lentă a autorităţilor în faţa noilor provocări, mai ales în sectorul online, a permis apariţia lacunelor în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea efectelor consumului excesiv de jocuri de noroc şi, totodată, proliferarea pieţei negre. Iar cea mai acută problemă, în opinia mea, este percepţia publică negativă asupra acestui domeniu. Spre deosebire de alte industrii, sectorul jocurilor de noroc este adesea perceput preponderent printr-un filtru emoţional, fiind asociat mai degrabă cu viciul decât cu divertismentul. Această percepţie este amplificată de lipsa informării, a educaţiei financiare, de abordările populiste, dar şi de vizibilitatea crescută a sectorului. Aici recunoaştem că industria a făcut anumite greşeli, pe care lucrăm să le remediem şi veţi vedea asta cât de curând. În alte state occidentale, jocurile de noroc sunt privite ca o formă legitimă de entertainment, în care fiecare participant trebuie să fie responsabil şi să îşi asume propriile alegeri. Şi pentru că m-aţi întrebat de soluţii, am să le abordez pe rând.
O soluţie pentru stabilitatea pieţei jocurilor de noroc este crearea unui cadru legislativ echilibrat, fundamentat pe studii şi analize riguroase. Reglementările trebuie să fie coerente şi eficiente, astfel încât să ofere operatorilor un mediu predictibil şi sustenabil. În acest sens, este nevoie de un mecanism de consultare permanentă între autorităţi, industrie şi experţi, pentru a evita modificările haotice şi pentru a preveni măsuri excesive care pot afecta negativ atât jucătorii, cât şi operatorii. O reglementare disproporţionată riscă să genereze efecte contrare. În loc să protejeze jucătorii, restricţiile excesive îi împing către operatorii ilegali, care nu respectă regulile şi care pot oferi condiţii aparent mai atractive, fără măsuri de protecţie, fără contribuţii la bugetul de stat şi fără responsabilitate socială. Acesta este un cerc periculos: jucătorii sunt expuşi unor riscuri majore, statul pierde venituri însemnate, iar industria reglementată este afectată pe nedrept. Fac o precizare importantă: FEDBET nu pledează pentru o piaţă nereglementată, ci pentru o reglementare echilibrată, fundamentată pe studii de impact şi măsuri bine gândite. Este esenţial să găsim un echilibru între control, protecţie şi sustenabilitatea economică, astfel încât să evităm efectele nedorite ale unei politici bazate mai degrabă pe percepţie şi emoţie decât pe realităţi economice şi sociale. Jocurile de noroc sunt un business perfect legal, un contributor la bugetul de stat ca oricare alt sector de activitate şi trebuie să vorbim şi despre această componentă atunci când ne referim la jocuri, nu doar despre adicţie. Cât despre adicţie, apreciez că acesta este un subiect extrem de delicat, un subiect care nu ar trebui abordat nici din perspectivă politică şi nici din perspectivă economică, ci strict din perspectivă tehnică, de către specialişti.
• "Trebuie îmbunătăţită viteza de reacţie a autorităţii de control"
De asemenea, este necesară o consolidare a capacităţii instituţionale a autorităţii de resort, astfel încât aceasta să poată asigura controlul şi supravegherea eficiente. Trebuie îmbunătăţită viteza de reacţie a autorităţii pentru că, dacă păstrează acelaşi ritm lent de până acum, chiar daca este binevoitoare, într-un final măsurile luate vor fi desuete. În plus, combaterea pieţei ilegale trebuie să fie o prioritate, având în vedere impactul negativ asupra consumatorilor, precum şi pierderile semnificative înregistrate de bugetul de stat, iar, în paralel, autorităţile trebuie să accelereze implementarea unor politici de prevenţie a problemelor asociate jocurilor de noroc, concentrându-se pe măsuri echilibrate de sănătate publică şi nu doar pe restricţii, care pot avea efecte contrare celor dorite. Este necesară şi sprijinirea operatorilor în faţa inflaţiei de propuneri legislative populiste şi nesistematizate, pentru că scopul final nu ar trebui să fie distrugerea unei industrii legale, ci dezvoltarea sustenabilă şi echilibrată a acesteia.
În fine, ultima soluţie, dar nu cea din urmă este schimbarea percepţiei publice, un demers de întreprins atât de către noi, ca industrie, cât şi de către autorităţi. Jocurile de noroc sunt, în esenţă, o formă de divertisment, nu un mijloc de îmbogăţire, iar acest mesaj trebuie transmis clar prin campanii de informare şi educaţie.
Industria trebuie să fie mai transparentă în ceea ce priveşte conformitatea şi iniţiativele de responsabilitate socială. În această privinţă, nu putem nega faptul că industria ar fi putut fi mai activă în a explica publicului impactul său real asupra economiei şi societăţii. Este important ca atât consumatorii, cât şi societatea, în general, să înţeleagă că jocurile de noroc nu reprezintă un mijloc de îmbogăţire, ci o formă de divertisment. Ne dorim ca această percepţie să fie clară şi corectă, astfel încât activitatea să fie apreciată pentru ceea ce este cu adevărat. În perioada următoare, ne vom concentra eforturile în această direcţie, pentru a sublinia caracterul recreaţional al industriei. Dacă jucătorii vor înţelege şi vor aborda jocurile de noroc ca pe o experienţă de divertisment, atunci acest lucru va fi benefic atât pentru operatori, cât şi pentru public. Industria nu îşi doreşte jucători problematici, ci un mediu echilibrat şi responsabil, în care fiecare participant să fie bine informat şi protejat.
Totodată, este importantă o colaborare strânsă cu autorităţile şi specialiştii pentru identificarea celor mai eficiente soluţii de prevenţie a jocului patologic, evitând măsuri extreme care pot genera efecte adverse, cum ar fi migrarea jucătorilor către piaţa neagră.
Reporter: Ne puteţi oferi câteva exemple punctuale de lipsuri ale domeniului?
Alexandru Domşa: Printre cele mai urgente probleme se numără disfuncţionalităţile mecanismului de autoexcludere, extinderea pieţei negre în urma adoptării unor măsuri restrictive şi lipsa unui sistem eficient de combatere a operatorilor nelicenţiaţi de jocuri de noroc.
Deşi autoexcluderea este un element esenţial într-un ecosistem de jocuri de noroc responsabile, în România acest mecanism rămâne nefuncţional din cauza lipsei de proceduri şi a lipsei unui sistem informatic centralizat. Înainte să explic acest lucru, aş dori să menţionez că autoexcluderea ar trebui să facă parte dintr-o strategie amplă de joc responsabil, bazată pe trei piloni fundamentali: prevenţie (care să se realizeze prin programe educaţionale şi campanii de conştientizare), responsabilitate (prin legislaţie clară şi mecanisme eficiente de control din partea Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc) şi tratare (prin linii de suport disponibile 24/7, consiliere psihologică şi centre specializate). În lipsa unei implementări corecte, există riscul ca persoanele care doresc să se autoexcludă să rămână doar cu o cerere şi să migreze către piaţa neagră, unde nu există măsuri de protecţie. Mai mult, fără un sistem solid de monitorizare şi sprijin adecvat, acest mecanism îşi pierde complet eficienţa. Este necesară implementarea urgentă a unei proceduri clare şi funcţionale, precum şi dezvoltarea unui sistem informatic centralizat care să permită operatorilor să aplice corect măsura autoexcluderii.
• "Avem indicii că, în multe dintre localităţile cu mai puţin de 15.000 de locuitori, jocurile de noroc tip slot-machines continuă să funcţioneze, fără ca autoritatea să controleze fenomenul"
Un alt aspect problematic este reprezentat de efectele "Legii Simonis", Legea 107/2024, care interzice funcţionarea aparatelor de tip slot-machine în localităţile cu mai puţin de 15.000 de locuitori. Deşi intenţia iniţială a legiuitorului a fost de a limita accesul la jocurile de noroc în comunităţile mai mici, în realitate, această măsură nu a condus în totalitate la eliminarea jocurilor de noroc în aceste zone, ci doar la pierderea trasabilităţii aparatelor tip slot-machines şi la dezvoltarea pieţei negre. Avem numeroase indicii că, în multe dintre aceste localităţi, jocurile continuă să funcţioneze prin diverse soluţii alternative, fără ca autorităţile să controleze fenomenul. Este o situaţie care arată încă o dată ceea ce spuneam mai devreme - importanţa unei reglementări care să nu aibă doar un scop populist, ci să fie fundamentată pe studii de impact şi măsuri reale de prevenţie.
În locul unor interdicţii drastice, care duc doar la migrarea activităţii în afara cadrului legal, ar trebui gândite strategii care să asigure o monitorizare eficientă şi să combată cu adevărat problemele sociale asociate jocurilor de noroc.
De asemenea, una dintre cele mai mari provocări ale industriei la acest moment este combaterea pieţei ilegale, în special în mediul online. Spre exemplu, în prezent, durata necesară pentru închiderea unui site ilegal este mult prea mare comparativ cu viteza cu care aceste platforme pot fi replicate. Clonarea unui site de jocuri de noroc durează aproximativ o oră, în timp ce procesul legal de blocare a unui astfel de site implică o decizie a Comitetului de Supraveghere al Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc, care, din cauza formalităţilor, poate să adopte o decizie într-un termen ce poate să ajungă până la 30 de zile. Această întârziere oferă un avantaj clar operatorilor ilegali, care continuă să funcţioneze nestingheriţi, punând în pericol jucătorii şi generând pierderi importante pentru bugetul de stat. Reiterez ideea ca legislaţia, controlul, supravegherea pieţei să fie adaptate la realităţile digitale, iar autorităţile să aibă mecanisme rapide şi eficiente pentru a închide imediat platformele ilegale.
Reporter: Ce efecte asupra domeniului, dar şi asupra bugetului de stat, vor avea proiectele legislative care se află în dezbatere în Parlament, dacă acestea vor fi aprobate?
Alexandru Domşa: De aproape doi ani asistăm la o inflaţie de propuneri legislative menite să restricţioneze sau să interzică activitatea de jocuri de noroc în România. Am ajuns la şaisprezece proiecte aflate în dezbatere în Parlament, iniţiate doar în ultimii doi ani, fără nicio consultare publică reală, fără cunoaşterea specificului acestui domeniu şi fără date sau analize privind piaţa de jocuri de noroc, efectele ei, consumul acestei forme de divertisment în ţara noastră. Cele mai recente astfel de proiecte au apărut la începutul acestui an şi conţin măsuri care, deşi par menite să reglementeze mai strict industria jocurilor de noroc, în realitate nu vor reduce presupusa dependenţă-fenomen, ci vor produce efecte negative semnificative atât asupra industriei, cât şi asupra economiei în ansamblu. O parte dintre propunerile legislative sunt, pur şi simplu, inaplicabile în realitate, fiind mai degrabă utopice şi de natură să creeze haos în piaţă şi în economie.
Un exemplu elocvent în acest sens este proiectul B57/2025, înregistrat la Senat, care propune limitarea sumelor pe care o persoană le poate cheltui la jocuri de noroc. Este o măsură pe care FEDBET o consideră neconstituţională, nelegală, inaplicabilă şi foarte periculoasă. De ce? Pentru că restrânge drepturi fundamentale (dreptul la viaţa intimă privată şi dreptul de proprietate), creează un precedent riscant pentru controlul statului asupra cheltuielilor cetăţenilor şi impune supraveghere excesivă. Imaginaţi-vă că statul poate decide cât din venitul unui cetăţean poate fi alocat pentru un anumit tip de cheltuială şi unde poate fi cheltuit. Într-o zi, ar putea extinde acest principiu şi în alte domenii, cum ar fi asupra altor produse de consum sau asupra oricăror alte activităţi recreative. Se introduce, practic, ideea unei supravegheri excesive a cheltuielilor individuale, transformând operatorii economici din domeniul jocurilor de noroc şi instituţiile financiar-bancare în instrumente de control al veniturilor populaţiei. Mai mult, se încalcă Regulamentul General pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal, prin colectarea de date financiare sensibile, fără un scop necesar, se generează discriminare între formele de divertisment şi sunt complet ignorate realităţile economice şi tehnice ale statului român, fiind imposibil de implementat eficient.
• "Industria susţine reglementarea eficientă şi consumul jocurilor cu moderaţie, dar prin educaţie şi prevenţie, nu prin măsuri ce restrâng drepturi şi libertăţi fundamentale"
Un alt asemenea exemplu este reprezentat de propunerea legislativă pentru completarea art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, înregistrată la Senat cu nr. L63/2025, care prevede impunerea interdicţiei ca spaţiile în care se desfăşoară activităţi de jocuri de noroc să fie situate la parterul clădirilor rezidenţiale sau al celor cu destinaţie mixtă. Această propunere este, deopotrivă, neconstituţională, deoarece nu respectă cerinţele de claritate şi previzibilitate ale normei juridice, stabilite pe cale jurisprudenţială de Curtea Constituţională, prin dezvoltarea principiilor statului de drept şi legalităţii. Aceasta nu este susţinută de un studiu de impact care să justifice necesitatea măsurii şi nu prevede norme tranzitorii adecvate, afectând grav operatorii economici. De asemenea, propunerea a generat un paralelism legislativ şi restrânge drepturi fundamentale precum libertatea economică şi dreptul de proprietate, fără a îndeplini criteriile impuse de Constituţie pentru astfel de limitări. Consiliul Economic şi Social a emis deja un aviz nefavorabil, subliniind că măsura nu este de natură a conferi cetăţenilor o protecţie suplimentară ori de a reduce efectele negative ale jocurilor de noroc, ci doar afectează industria şi locurile de muncă. În plus, măsura riscă să favorizeze migrarea jucătorilor către platforme online, dar şi către pieţe nereglementate.
Noi, industria, nu ne poziţionăm nicidecum împotriva impunerii unor limitări, însă trebuie să subliniem faptul că impunerea acestora peste noapte, fără o perioadă tranzitorie adecvată, precum şi fără a fi fundamentate pe baza unor studii de impact, acestea nu ar avea cum să îşi îndeplinească scopul declarat, de a asigura protecţia jucătorilor vulnerabili, ci ar avea ca unic rezultat distrugerea acestui sector economic. În măsura în care, într-adevăr, scopul declarat al acestor propuneri legislative coincide cu scopul urmărit de iniţiatorii lor, atragem atenţia asupra faptului că, în primul rând, evaluarea temeinică a potenţialului impact al măsurilor propuse este necesară pentru a asigura protecţia jucătorilor vulnerabili, iar, în al doilea rând, la fel ca pentru orice alt business, predictibilitatea este esenţială pentru organizatorii de jocuri de noroc şi, în acest sens, este necesară asigurarea unei perioade tranzitorii adecvate. Organizatorii de jocuri de noroc, ca toţi ceilalţi operatori economici, îşi doresc predictibilitate, un tratament corect, onest, fair-play, echitabil. Susţinem schimbările, suntem deschişi dialogului cu autorităţile pentru a contribui la o reglementare corectă, dar avem nevoie de predictibilitate şi echitate. Orice modificare legislativă cu impact major ar trebui să fie fundamentată pe studii, date, analize de impact, consultări publice şi exemple de bune practici din alte state europene. Industria jocurilor de noroc susţine şi promovează jocul responsabil, echilibrul şi consumul moderat, însă prin educaţie şi prevenţie, nu prin măsuri care restrâng drepturi şi libertăţi fundamentale.
Reporter: În ce măsură actualul cadru fiscal pentru jocurile de noroc contribuie la sustenabilitatea economică a sectorului şi care sunt principalele puncte ce ar trebui îmbunătăţite?
Alexandru Domşa: România se numără printre statele europene cu cel mai mare nivel de încasări de taxe din jocurile de noroc raportat la dimensiunea pieţei. Doar din taxele speciale impuse acestui domeniu statul îşi propune, prin Legea bugetului de stat, să încaseze peste un miliard de euro, fără să luăm în calcul şi impozitele prevăzute în Codul Fiscal (impozitele pe profit, impozitele pe câştigurile jucătorilor etc.). În România, statul taxează atât jucătorii, cât şi operatorii. Este un sistem rar întâlnit în Europa, unde majoritatea statelor preferă să pună povara fiscală pe companii, nu pe jucători. Însă partea cea mai consistentă din jocurile de noroc vine de la operatorii din domeniu, care plătesc taxe de licenţiere, taxe de autorizare, taxe pe venit, taxe de viciu, contribuţii pentru promovarea jocului responsabil, taxe de promovare, contribuţii la Fondul Cultural Naţional, la Comitetul Olimpic şi Sportiv Român şi Comitetul Naţional Paralimpic, precum şi garanţii de neplată. Acestea se ridică de la sute de mii la milioane de euro pe an, fiind aplicate atât pe fiecare aparat de joc, cât şi pe cifra de afaceri, pe lângă impozitul pe venituri. Toate acestea, pe lângă celelalte taxe şi impozite pe care le suportă orice operator economic obişnuit.
În 2023, s-a schimbat legislaţia fiscală referitoare la jocurile de noroc. Au fost introduse noi taxe şi a crescut nivelul unora dintre cele aplicabile anterior. Asta după ce şi în 2022 au fost introduse noi creşteri de taxe prin Codul Fiscal, inclusiv creşteri pentru jucători. Ministerul de Finanţe a estimat atunci că va încasa cu minimum 50 de milioane de euro mai mult din taxarea directă a afacerilor. Nu au existat calcule în avans. Autorităţile au prognozat cât ar putea să încaseze în plus, dar fără să aibă un studiu de impact şi fără să afle dacă acestea sunt sustenabile, dacă vor mai fi operatorii în măsură să-şi plătească dările sau vor închide afacerea.
Spre deosebire de operatorii licenţiaţi, cei nelicenţiaţi nu sunt supuşi aceloraşi rigori şi obligaţii fiscale, ceea ce le permite să ofere condiţii mai atractive pentru jucători. Această discrepanţă încurajează migrarea jucătorilor către piaţa neagră, unde aceştia nu beneficiază de niciun fel de protecţie. În acelaşi timp, statul pierde veniturile generate de operatorii autorizaţi şi, pentru a compensa, majorează taxele pentru cei care respectă legea. Acest mecanism creează un cerc vicios, accentuând dezechilibrul dintre piaţa reglementată şi cea ilegală şi amplificând problema evaziunii.
De-a lungul timpului, nu ne-am poziţionat în mod public nici împotriva impunerii taxelor suplimentare, ori creşterii lor, care, după cum vedeţi, s-au intensificat anual, însă ne dorim predictibilitate.
• "Pentru a combate piaţa neagră, este necesară o înţelegere aprofundată a dimensiunii acestui fenomen şi a comportamentului consumatorilor"
Reporter: Că tot aţi adus în discuţie piaţa neagră, care este evoluţia şi cum vedeţi eradicarea acesteia?
Alexandru Domşa: Deşi intenţiile statului sunt de a reglementa corect piaţa, restricţiile excesive creează un efect de bumerang periculos. Pe de o parte, operatorii licenţiaţi, care se confruntă cu dificultăţi majore în operarea business-ului, iar, pe de altă parte, se eliberează drumul către piaţa neagră, jucătorii migrează într-acolo, unde nu există protecţie, iar statul pierde venituri importante. Este un dezechilibru care nu face decât să agraveze problema, nu să o rezolve.
Când statul nu poate controla eficient fenomenul, ori legiuitorul este condus mai mult de emoţie decât de analize obiective, de cele mai multe ori răspunde prin impunerea şi mai multor restricţii, iar acest ciclu duce la haos, la măsuri reactive, care agravează problema. Este nevoie de o reglementare echilibrată, nu de interdicţii care creează efecte opuse celor dorite.
În ţările unde jocurile de noroc au fost interzise, piaţa neagră a crescut exponenţial. Ne uităm pe alte pieţe şi vedem că, potrivit celui mai recent studiu pe această temă, în Norvegia, interzicerea operatorilor privaţi a dus la o creştere a pieţei ilegale cu peste 66%. În Italia, măsurile restrictive dure au condus la o explozie a ofertelor ilegale, greu de controlat de către autorităţi.
Ce înseamnă acest lucru? Interzicerea nu scade consumul jocurilor de noroc, ci generează o creştere a pieţei negre, acolo unde jucătorii sunt expuşi pericolelor. Reglementarea eficientă este cea mai bună soluţie. O industrie bine reglementată înseamnă controale, supraveghere şi siguranţă, nu abuzuri şi riscuri.
Pentru a combate eficient piaţa neagră, este necesară o înţelegere aprofundată atât a dimensiunii acestui fenomen, cât şi a comportamentului consumatorilor. Doar în acest fel, autorităţile pot interveni mai precis în vederea combaterii operatorilor nelicenţiaţi. Deşi în Europa se vorbeşte destul de mult despre blocarea website-urilor sau despre amenzi, în practică, operatorii fără licenţă reuşesc să ocolească aceste bariere, lansând site-uri "oglindă" în cel mult câteva ore, îngreunând urmărirea lor de către autorităţi. Sunt mulţi specialişti care spun că blocarea IP-urilor sau URL-urilor s-a dovedit a fi, de asemenea, deosebit de ineficientă. Este un punct de vedere larg împărtăşit în Europa, unde piaţa neagră a crescut în paralel cu limitările impuse pieţei legale.
În acest context, autorităţile trebuie să găsească un echilibru între obiectivul de a proteja jucătorii şi menţinerea atractivităţii pieţei reglementate, în detrimentul celei nelicenţiate. Măsurile disproporţionate pot conduce la înlăturarea operatorilor corecţi şi, implicit, la orientarea jucătorilor către alternative ilegale. Dacă protecţia jucătorilor este importantă - şi cred cu tărie că este -, atunci combaterea pieţei negre trebuie să fie o prioritate. Dacă protejarea consumatorilor este o prioritate - şi cred cu tărie că ar trebui să fie - atunci creşterea ratei de utilizare a platformelor de joc legale, în detrimentul celor ilegale, trebuie să devină un obiectiv principal al politicilor publice în acest domeniu.
De asemenea, şi operatorii licenţiaţi trebuie să îşi îndeplinească obligaţiile de a promova jocul responsabil. Dacă aceştia ignoră semnalele de adicţie, ignoră problemele jucătorilor sau atrag minori, autorităţile vor avea un motiv legitim să înăsprească legislaţia, ceea ce ar putea duce la acel cerc vicios de care vorbeam: suprareglementare - migrarea către piaţa neagră - şi mai multă legislaţie.
Este important să nu oferim autorităţilor pretexte pentru a promova reglementarea excesivă. Acolo unde operatorii îşi fac treaba corect - verifică identitatea jucătorilor, pun în aplicare limite şi colaborează cu autorităţile - nu ar trebui penalizaţi prin propuneri legislative care afectează o piaţă întreagă şi economia.
• "Industria şi-a îndeplinit integral obligaţiile în ceea ce priveşte contribuţiile pentru promovarea jocului responsabil, în timp ce statul nu a făcut nimic; Sunt fonduri suficiente, inclusiv pentru tratarea altor adicţii, dar nu se folosesc"
Reporter: Ce acţiuni întreprind organizatorii de profil pentru a veni în întâmpinarea unui joc responsabil şi a educaţiei în domeniu?
Alexandru Domşa: Cea mai clară dovadă este existenţa Asociaţiei Joc Responsabil. Este entitatea reprezentativă pentru măsurile de promovare a jocului responsabil de către industria din România şi dovada maturităţii şi angajamentului acestei industrii de a susţine şi promova practicarea jocurilor de noroc cu moderaţie. În plus, anual, industria de jocuri de noroc din România contribuie la fondul pentru promovarea unui joc responsabil cu aproximativ 20 de milioane de euro. Fond în care, împreună cu contribuţiile pe anul trecut, s-au adunat, din calculele noastre, aproximativ 40 de milioane de euro. Din sumele pe care operatorii le achită anual, 70% se virează la bugetul de stat şi 30% la Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, ambele entităţi având obligaţia de a cheltui aceste sume de bani pentru programe de educaţie, prevenţie şi tratare a adicţiei. Legiuitorul a reglementat fără echivoc la nivel legislativ mecanismul prin care să se realizeze această contribuţie. Astfel, a setat foarte clar sarcinile între stat şi piaţă - mai exact, pe de o parte a stabilit în sarcina pieţei de jocuri de noroc obligaţia de a suporta costurile desfăşurării unor astfel de programe, prin contribuirea cu sume considerabile la bugetul de stat, iar, pe de altă parte, pentru stat, prin Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, a stabilit sarcina derulării acestor programe din sumele colectate. Din acest binom, industria şi-a îndeplinit obligaţia în integralitate, iar statul nici măcar nu a demarat procedurile incipiente vreunui proiect, deşi fonduri sunt suficiente inclusiv pentru tratarea altor adicţii. Acest lucru e greu de înţeles, având în vedere că, pe lângă aceste sume, mai există şi alte taxe, pentru prevenirea şi tratarea adicţiilor, în general, care ar putea să fie utilizate şi pentru prevenirea şi tratarea adicţiei de jocuri de noroc.
Reporter: Care sunt perspectivele sectorului?
Alexandru Domşa: Înţelegem logica electorală, contextul politic şi, de asemenea, realitatea că toate industriile au trecut prin perioade de instabilitate. Industria noastră a fost una dintre cele mai afectate industrii de acest fenomen al instabilităţii, care s-a materializat printr-o inflaţie de propuneri legislative. Înţelegem că acest lucru este generat de percepţia publică nefericită şi negativă care există în momentul de faţă asupra industriei, nu dorim în niciun caz să ignorăm problemele existente. Totuşi, aşa cum am mai spus, soluţiile corecte trebuie să fie bazate pe decizii raţionale, integrate, fundamentate pe studii şi nu pe percepţii şi emoţii. Apreciem că, indiferent de context, soluţia cea mai eficientă, atât pentru jucători, cât şi pentru industrie, este să fie luate decizii fundamentate pe studii. Scopul oricărei modificări legislative nu ar trebui să fie exploatarea unor emoţii, ci implementarea unor măsuri eficiente şi echilibrate, care să protejeze şi să sprijine persoanele vulnerabile.
Reporter: Mulţumim!
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
