SUPLIMENT GAMBLING Lege şi fărădelege în jocurile de noroc din România

Nimic nu s-a schimbat în anul 2023, când, la fel ca în anii precedenţi, organizatorii jocurilor de noroc au fost nevoiţi să asis­te neputincioşi la un adevărat festival al politicienilor, un curcubeu al culorilor politice, care s-au întrecut în depunerea a nenumărate proiecte de lege, care nu au altă menire sau conţinut constituţional decât posibila şi mult dorita imagine mass-media, prin intermediul căreia poate mai adună o mână de voturi sau sperând că vor obţine suficientă notorietate ori suficient populism care să-i poată plasa din nou în cursa pentru un nou mandat de parlamentar. Nu mai contează şi nu interesează pe nimeni faptul că ceea ce propun, prin aceste proiecte de lege precum şi pe tot parcursul parlamentar al acestora, de la momentul elaborării iniţiativei şi până la momentul în care aces­tea sunt supuse spre dezbatere parlamentară şi apoi spre adoptare, nu sunt respectate nici cele mai elementare norme de tehnică sau procedură legislativă.

De asemenea nu reprezintă, pentru aceşti iniţiatori, nici cea mai mică problemă faptul că aceste proiecte nu sunt însoţite de o motivare explicită, clară şi argumentată din care să rezulte necesitatea şi oportunitatea acestor iniţiative legislative depuse. Nici nu poate fi vorba ca în motivare să se regăsească explicit faptul că, prin adoptarea lor, se va realiza integral scopul propus, iar cei cărora le este destinat vor şti şi vor putea înţelege cu uşurinţă care sunt condiţiile, mijloacele şi resursele necesare pentru punerea lor în aplicare.

Nu ar fi nimic de reproşat acestor iniţiatori ai propunerilor legislative dacă, în fapt, aceste demersuri ar reprezenta, cu adevărat şi în mod real, un drept constituţional prin care, aşa cum ne spune legea fundamentală, "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării" dacă, fără nici o excepţie, ar fi respectate şi prevederile conform cărora "în România, res­pectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie", a faptului că "nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu" şi mai ales dovedind că res­pectă cu stricteţe faptul că "nimeni nu este mai presus de lege".

Plecând de la aceste norme constituţionale, temelie a statului democratic, cu toţii ne aşteptăm ca, prin comportamentul tuturor parlamentarilor, aşa cum se regăsesc în componenţa structurilor parlamentare constituite, precum şi prin toată practica parlamentară pe care o des­făşoară, să dovedească întregii societăţi că nu sunt cu nimic mai presus de lege şi că reprezintă un model în ceea ce priveşte respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor în vigoare. Constatăm însă cu regret că, în realitate, prin modul în care se depun, dezbat şi adoptă puzderia de iniţiative legislative, acestea devin, de cele mai multe ori, mai degrabă, "fărădelegi".

Asta se întâmplă în mod constant, deoarece, prin documentele care însoţesc proiectele de lege depuse, iniţiatorii nu dau nici un fel de asigurări şi garanţii clare privind atingerea scopului propus, prin punerea în aplicare a propunerilor de restricţionare a activităţii, ceea ce înseamnă că, de fapt, ne aflăm în faţa unor încălcări flagrante ale dreptului constituţional privind libertatea economică, libertate care este garantată atât de Constituţia României, cât şi de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

În cele ce urmează sunt enumerate o serie de argumente, fără să fie exhaustive, de natură să demonstreze faptul că aceste avalanşe de iniţiative legislative devin relativ uşor "fărădelegi", prin modul în care sunt parcurse etapele premergătoare depunerii, a modului în care decurg lucrările în comisii în perioada de avizare şi depunere a rapoartelor, în timpul dezbaterii acestora precum şi a modului în care sunt supuse spre adoptarea finală.

Este greu de înţeles de ce nu sunt respectate normele legale obligatorii, de către iniţiatori, la momentul depunerii acestor proiecte de lege şi apoi, prin complicitatea celor care asigură filtrele de constituţionalitate şi legalitate, pe tot parcursul de dezbatere şi adoptare, privind:

1.Existenţa motivării proiectelor de lege şi care, pentru a se respecta prevederile legale în vigoare, trebuie să includă conţinutul evaluării impactului actelor normative, cuprinzând următoarele secţiuni:

a) care este motivul emiterii actului normativ - cerinţele care reclamă intervenţia normativă, cu referire specială la insuficienţele şi neconcordanţele reglementărilor în vigoare; principiile de bază şi finalitatea reglementărilor propuse, cu evidenţierea elementelor noi; concluziile studiilor, lucrărilor de cercetare, evaluărilor statistice; referirile la documente de politici publice sau la actul normativ pentru a căror implementare este elaborat respectivul proiect.

În cele mai multe cazuri, atunci când e vorba de motivul emiterii actului normativ, formula utilizată de iniţiatori, în cazul reglementării jocurilor de noroc, se bazează pe aceleaşi clişee generale, culese fie din mass-media, fie de la colţul de stradă, cu referire la protecţia minorilor şi sănătatea publică, dar niciodată, până acum, nu au cuprins şi concluziile studiilor, lucrărilor de cercetare, evaluări statistice etc., aşa cum prevede legea;

b) care este impactul socioeconomic - efectele asupra mediului macroeconomic, de afaceri, social şi asupra mediului înconjurător, inclusiv evaluarea costurilor şi beneficiilor.

Şi în acest caz sunt enumerate, eventual, doar "elementele nocive", dar pe nimeni nu interesează cu adevărat şi fundamentat efectele punerii în practică a acestor proiecte de lege;

c) care este impactul financiar asupra bugetului general consolidat atât pe termen scurt, pentru anul curent, cât şi pe termen lung (pe 5 ani), inclusiv informaţii cu privire la cheltuieli şi venituri. Ştim cu toţii că, la această dată, este în vigoare o ordonanţă, considerată pe bună dreptate neconstituţională (mai ales prin faptul, dar nu singurul, că nu a fost trecută în legea de abilitare a guvernului, de a emite ordonanţe, în timpul vacanţei parlamentare), prin care au fost majorate, cu peste 40%, toate taxele din jocuri de noroc. Toate aceste majorări au fost cuprinse în bugetul general consolidat al statului, dar, în mod curios, nimeni nu se sinchiseşte să prezinte documente, cu date certe, din care să rezulte care este impactul financiar asupra bugetului, ca urmare a propunerilor făcute, fiind total ignorate normele obligatorii, în acest sens: 1) Constituţia Româ­niei, la art. 111, alin. 1, "(1) Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice, în cadrul controlului parlamentar al activităţii lor, sunt obligate să prezinte informaţiile şi documentele cerute de Camera Deputaţilor, de Senat sau de comisiile parlamentare, prin intermediul preşedinţilor acestora. În cazul în care o iniţiativă legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, solicitarea informării este obligatorie"; 2) Regulamentul Senatului: "Art.92. (6) Propunerile legislative formulate de senatori şi deputaţi, care implică modificarea bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, trebuie să fie însoţite de dovada solicitării informării Guvernului, înaintată prin preşedintele Senatului, în conformitate cu dispoziţiile art. 111 din Constituţia României, republicată", precum şi "Art.100. (1) Amendamentele care implică modificarea bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat se trimit de preşedintele comisiei sesizate în fond la Guvern, solicitându-se punctul de vedere al acestuia. În cazul în care Guvernul nu transmite un punct de vedere până la data stabilită de comisie, se consideră că amendamentul a fost acceptat"; 3) Regulamentul Camerei Deputaţilor: "Art. 92 (1) În exerciţiul dreptului de iniţiativă legislativă, Guvernul înaintează Camerei proiecte de legi. Deputaţii, senatorii şi cetăţenii prevăzuţi la art. 74 din Constituţia României, republicată, pot prezenta Camerei Deputaţilor propunerile legislative. Acestea trebuie să fie însoţite de o expunere de motive şi redactate în forma cerută pentru proiectele de legi"; "(4) În cazul propunerilor legislative depuse în condiţiile alin. (1), care implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau ale bugetului asigurărilor sociale de stat, preşedintele Camerei Deputaţilor va solicita în mod obligatoriu o informare din partea Guvernului, în condiţiile art. 111 din Constituţia României, republicată, în acelaşi termen de 15 zile"; "(6) Dacă în cursul dezbaterii, în comisia sesizată în fond apar amendamente care impun modificarea prevederilor bugetului de stat sau ale bugetului asigurărilor sociale de stat, preşedintele comisiei va solicita în mod obligatoriu o informare din partea Guvernului, în condiţiile art. 111 din Constituţia României, republicată, într-un termen care să se încadreze în termenul de predare a raportului";

d) care este impactul asupra sistemului juridic - cu implicaţiile pe care noua reglementare le are asupra legislaţiei în vigoare; dacă este asigurată compatibilitatea cu reglementările comunitare în materie, determinarea exactă a acestora şi, dacă este cazul, măsurile viitoare de armonizare care se impun; deciziile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi alte documente relevante pentru transpunerea sau implementarea prevederilor legale respective.

Această prevedere legală este de asemenea ignorată în totalitate, atât de cei care depun iniţiativele legislative, cât şi de cei din structurile parlamentare desemnaţi să verifice modul în care sunt res­pectate toate prevederile şi procedurile parlamentare, absolut necesare pentru asigurarea securităţii juridice şi care trebuie, în mod obligatoriu, să se regăseas­că în noile reglementări propuse. În legătură cu această obligaţie, Curtea Constituţională, prin deciziile luate, a fost deosebit de fermă, aşa cum a precizat prin Decizia nr. 812/2006, când a statuat faptul că "ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii legi, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare. Însă legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi. Neadmiterea unei atare soluţii ar determina rezolvarea diferenţiată a aceleiaşi situaţii juridice, [...], aplicând persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică un tratament discriminatoriu, contrar spiritului legii noi". În acelaşi sens sunt şi deciziile nr. 409/2003 şi nr. 201/2007;

e) ce rezultate s-au consemnat ca urmare a consultărilor derulate, în vederea elaborării proiectului de act normativ, care au fost organizaţiile şi specialiştii consultaţi, care este esenţa recomandărilor primite;

f) care sunt măsurile de implementare - modificările instituţionale şi funcţionale la nivelul administraţiei publice centrale şi locale.

2. Existenţa studiilor de impact, care se întocmesc prin grija ministerelor de resort, la solicitarea comisiilor parlamentare, cu scopul de a estima costurile şi beneficiile aduse în plan economic şi social prin adoptarea proiectului de lege, precum şi de a evidenţia dificultăţile care ar putea apărea în procesul de punere în practică a reglementărilor propuse, cu referire:

a) la starea de fapt existentă la momentul elaborării noii reglementări;

b) la modificările care se propun a fi aduse legislaţiei existente;

c) la obiectivele urmărite prin modificarea legislaţiei existente;

d) la mijloacele disponibile în vederea realizării scopurilor propuse;

e) la dificultăţile care ar putea fi întâmpinate în aplicarea noilor dispoziţii.

Prin faptul că, în cele mai multe cazuri, legiuitorii nu depun nici cel mai mic efort pentru o conformare constituţională şi prin faptul că sunt ignorate toate normele şi principiile obligatorii, în actul de legiferare, se poate spune că rezultatul acestui comportament defineşte mai degrabă un "abuz de putere" şi nu "unica autoritate legiuitoare".