Reporter: Care sunt principalele probleme ale domeniului şi ce soluţii consideraţi că există pentru remedierea acestora?
Vlad Soare: Principala problemă a domeniului nostru este percepţia cu privire la industria de jocuri de noroc. Sunt puţine industrii care se confruntă cu o asemenea percepţie, iar motivele care stau la baza acesteia sunt strâns legate de faptul că industria noastră este receptată ca fiind una a viciului, şi nu una a divertismentului. Această percepţie are la bază o lipsă de educaţie generalizată în legatură cu acest domeniu, cu toate că percepţia pe care noi încercăm să o creăm, aliniată la realitatea din ţările occidentale, este cea conform căreia jocurile de noroc reprezintă o formă de entertainment care, în mod evident, vine cu un cost care trebuie să fie înţeles, asumat şi neapărat păstrat sub control.
Sunt două aspecte de care trebuie să ţinem cont: pe de o parte contextul economic general, valabil pentru toate industriile, pe de altă parte contextul specific, cel care ţine strict de particularităţile industriei de jocuri de noroc. Dacă ne raportăm la contextul general, atunci pot spune că industria jocurilor de noroc se confruntă cu aceleaşi probleme cu care se confruntă orice altă industrie. Şi aici vorbim despre lipsa predictibilităţii cadrului lesgislativ, inflaţia, creşterea taxelor, fragilitatea mediului de afaceri.
În plus, industria jocurilor de noroc se mai confruntă şi cu o serie de probleme care ţin exclusiv de specificul ei. Cum spuneam, jocurile de noroc reprezintă domeniul cel mai predispus percepţiilor, dar în acelaşi timp cel mai puţin cunoscut. Ţinând de zona divertismentului, există tendinţa de a poziţiona această industrie în afara economiei de piaţă, deşi companiile care activează în acest domeniu se supun legislaţiei, plătesc taxe şi impozite ca toate celelalte companii care investesc în România şi contribuie la bugetul de stat.
Gamblingul este unul dintre plătitorii de top la bugetul de stat, cu peste 40.000 de locuri de muncă generate. Şi cu toate acestea, prea puţini sunt interesaţi să vadă cum funcţionează cu adevărat această industrie. Eu cred că orice domeniu supus reglementării trebuie cunoscut, trebuie să ştii cum funcţionează. Şi, din păcate, văd că toată lumea vrea să ne reglementeze, prea puţini sunt interesaţi să ne cunoască.
Da, este adevărat că am fost prea vizibili, iar asta a generat efecte negative.
Din acest motiv, în cadrul FEDBET am demarat lucrul la Codul de Etică, Bune Practici şi Comunicare, alături de membrii noştri, cele mai importante asociaţii din industrie, extinzând invitaţia şi către entităţile neafiliate. Practic, prin acest Cod, industria de jocuri de noroc se va autoreglementa astfel încât, cel puţin din partea industriei, să nu existe derapaje şi să ne asigurăm că scopul activităţii noastre va rămâne unul al divertismentului destinat celor peste 18 ani.
Altfel spus, acest Cod înseamnă un control în plus, de data aceasta venit din interiorul industriei, complementar celui pe care ar trebui să îl facă instituţiile statului cu competenţă în domeniu.
Reporter: Cum caracterizaţi reglementările din sector?
Vlad Soare: Deşi percepţia publică nu este una corectă faţă de industria noastră, legislaţia din domeniul jocurilor de noroc este una extrem de dură, fiind unul dintre domeniile extrem de bine reglementate. Acest lucru este susţinut şi de date, fiind industria cu cel mai mare grad de colectare a taxelor (98%), în condiţiile în care, în restul industriilor, media naţională privind colectarea se apropie de 40%.
Mai mult, prin OUG 82/2023, s-au realizat nişte reforme extrem de dificile pentru industrie, dar favorabile statului, aspect pe care l-am înţeles, deşi a avut un impact foarte dur asupra industriei. Printre aceste reforme aş vrea să enumăr doar câteva: mutarea tuturor companiilor care operează pe piaţă, din alte ţări, în România, fie prin operarea prin intermediul unei companii româneşti, fie prin deschiderea unui sediu permanent în România, astfel încât taxele din exploatarea activităţii să fie plătite integral în România, unde se desfăşoară activitatea, eliminându-se posibilitatea optimizării fiscale, care, din păcate, era o practică comună, în orice domeniu de activitate; mărirea substanţială a taxelor de licenţă şi a taxei de autorizare; interzicerea comercializării de alcool în incinta spaţiilor în care se desfăşoară activitatea de jocuri de noroc; introducerea unor praguri foarte înalte privind garanţiile pe care un operator trebuie să le depună pentru a putea desfăşura această activitate, eliminând riscul de neplată; introducerea unui sistem public, transparent, privind seria aparatului, tipul acestuia şi numărul de aparate pe care îl are fiecare operator în fiecare dintre locaţiile sale; o mai bună reglementare privind sistemul pentru autoexcludere a jucătorilor; mărirea taxei pentru joc responsabil de aproximativ 100 de ori; introducerea unor reguli mai stricte privind publicitatea.
Toate aceste reguli se adaugă la cele deja existente şi împreună nu fac nimic altceva decât să ridice standardul în industrie la un nivel greu comparabil cu alte industrii. Dacă la aceste reforme vom adăuga şi Codul de Etică, Bune Practici şi Comunicare pe care îl vom adopta în FEDBET cel târziu în luna mai, cred că vom observa în perioada imediat următoare o schimbare în bine a industriei.
Din acest motiv, cred că pentru moment, singurul lucru care îi lipseşte legislaţiei este predictibilitatea. Suntem industria care a avut cele mai multe modificări substanţiale într-un interval determinat.
Reporter: În Parlament sunt în dezbatere o serie de proiecte de lege în domeniul gamblingului. Care este sentimentul industriei faţă de acest fenomen?
Vlad Soare: În momentul de faţă, în Parlamentul României există un concurs de proiecte legislative care au ca scop aparent reglementarea gamblingului. Unele vizează acelaşi tip de modificări, altele vorbesc despre "eradicarea" acestei industrii. Cred că suntem domeniul cu cele mai multe proiecte în Parlament. Pe undeva, este normal să existe mai multe proiecte, pentru că fiecare partid are propria viziune, dar de multe ori acelaşi partid vine cu trei sau patru proiecte chiar. Dacă ar exista o înţelegere a domeniului, o analiză exactă, atunci probabil că acum am fi vorbit de unul, maximum două proiecte legislative aflate în Parlament, prin care să se încerce o reglementare a domeniului în cunoştinţă de cauză şi care să susţină economia românească. Din păcate, nu există un proiect comun, aşezat, pe marginea căruia să avem consultări, studii, analize şi, cel mai important, propuneri venite de la profesionişti. Noi avem parte de un comportament balcanic, în care s-au propus peste 20 de proiecte de acte normative care vizează industria de jocuri de noroc, caz fără precedent, fără a avea la bază vreun studiu de fundamentare, fără a exista consultări reale şi fără a fi identificate soluţii de către profesionişti. Totul este într-o logică emoţională. Noi am spus de fiecare dată că susţinem şi că suntem de acord cu reducerea vizibilităţii, suntem de acord cu ridicarea standardului în industrie (aspect pe care l-am susţinut inclusiv momentul adoptării OUG 82/2023) şi suntem de acord cu asigurarea unei protecţii sporite pentru persoanele vulnerabile.
Efectele populismului vor fi catastrofale, atât pentru economie, cât şi pentru persoanele pe care invocăm că le vom apăra prin aceste proiecte.
Din punct de vedere economic, statul va pierde aproximativ 2 miliarde de euro anual, vor exista aproximativ 40.000 de concedieri, dintre care 60% femei şi peste 30% personal cu studii superioare de specialitate (statistică, informatică, matematică, economie). Domenii care colectau taxe din industria de jocuri de noroc vor pierde peste 70% din finanţare (sportul, cultura şi cinematografia), în vreme ce finanţările private realizate de către operatorii din industrie se vor reduce substanţial, ceea ce înseamnă falimentul sportului românesc, nu doar a fotbalului, cât şi stoparea unor proiecte sociale.
În privinţa protecţiei jucătorului, cea mai mare parte a industriei se va îndrepta către zona neagră. Vor exista în continuare jocuri de noroc, dar nu vor fi reglementate, statul nu va avea niciun beneficiu, în schimb jucătorul va rămâne într-o zonă de vulnerabilitate maximă, fiind captiv într-un context nereglementat care nu îi oferă niciun fel de protecţie. În ţări care au experimentat deja această abordare au apărut, inevitabil, activităţi de tip mafiot, cămătărie şi criminalitate organizată.
Am auzit un argument cum că din punct vedere economic, statul va gestiona şocul, întrucât dacă un jucător juca 100 de lei la jocuri de noroc pe care îi pierdea (deşi statul colecta prin taxare aproximativ 80% din această sumă), acum, după ce vom interzice jocurile de noroc, jucătorul va cheltui suma respectivă pe alte lucruri şi practic banii se întorc astfel în economie. Desigur, un astfel de argument pare valid, însă este utopic. Când interzici jocurile de noroc, în realitate statul interzice activitatea reglementată. Jocurile de noroc vor exista în continuare în zona neagră. Jucătorul care nu a avut parte de niciun program de educare, întrucât statul doar a colectat banii industriei şi nu a făcut nimic cu ei, va merge în continuare să joace cei 100 de lei. Numai că de această dată, cei 100 de lei vor intra direct în buzunarul unor infractori.
Reporter: Cum ar trebui sa arate fiscalitatea din domeniu?
Vlad Soare: Jocurile de noroc reprezintă un domeniu monopol de stat. Acest lucru semnifică faptul că statul este cel care are dreptul să realizeze această activitate, însă o face prin acordarea unor licenţe pentru operatori privaţi, rămânând principalul beneficiar - în mod direct, dar şi indirect -, al activităţilor din domeniul jocurilor de noroc.
Acest domeniu este unul specific, ce se bucură de o taxare cu totul specială, în care statul este principalul beneficiar. Un specific al industriei noastre este că taxele se plătesc up-front, asumându-ţi riscul de insolvabilitate, care este acoperit de garanţiile pe care le-ai depus. Cu alte cuvinte, în domeniul nostru, statul are cele mai multe garanţii că sumele vor fi colectate.
Fiind un domeniu specific şi monopol de stat, normele specifice reprezintă regula, însă am aprecia dacă acestea s-ar bucura de predictibilitate şi de previzibilitate.
Reporter: Ce acţiuni întreprind organizatorii de profil pentru a veni în întâmpinarea unui joc responsabil şi a educaţiei în domeniu?
Vlad Soare: În primul rând, organizatorii de profil au pus bazele Asociaţiei Joc Responsabil, cu ani în urmă, când nici măcar nu exista şi nu se vehicula conceptul legal de protejare a jucătorului. Această entitate este finanţată exclusiv de mediul privat şi desfăşoară în mod constant programe menite să combată efectele practicării în exces a jocurilor de noroc.
Acest ONG a oferit programe de consiliere psihologică gratuite către jucătorii care cereau ajutor, a realizat educaţie şi prevenţie alături de psihologi în multe unităţi şcolare şi a asigurat o linie de asistenţă 24/7 pentru persoanele vulnerabile.
Totodată, Asociaţia desfăşoară o serie de ateliere de instruire şi pentru lucrătorii care activează în sălile de joc, astfel încât aceştia să poată recunoaşte şi să prevină anumite comportamente ale jucătorilor care ar putea deveni riscante, atât pentru ei, cât şi pentru ceilalţi jucători. Realitatea este că în România nu există un sistem integrat care să-i ajute pe cei ce suferă de pe urma adicţiilor, indiferent de natura lor.
Aşa cum am afirmat, industria de jocuri de noroc, pe lângă taxele specifice pe care le are, pentru ca statul să realizeze programe de protecţie socială, plăteşte două taxe: taxa de viciu şi taxa pentru joc responsabil. Statul colectează anual aproximativ 80 de milioane de euro din aceste taxe specifice şi, prin urmare, are resurse mai mult decât suficiente prin care să facă absolut orice program este necesar. "De ce nu s-a făcut niciun program până acum?" cred că este o întrebare care trebuie adresată ONJN.
În ceea ce priveşte proiectele pe care noi, ca reprezentanţi ai industriei, le avem în viitor, cel mai important proiect este adoptarea Codului de Etică, Bune Practici şi Comunicare. Prin acest cod vom introduce criterii clare privind reducerea vizibilităţii, condiţii privind comunicarea în online şi retail, cât şi un sistem de prevenţie pentru minori. Şi sperăm să vedem că mulţi operatori - ideal toţi - vor adera la acesta şi-i vor pune în practică recomandările.
Reporter: Care este evoluţia pietei negre a domeniului şi cum vedeti eradicarea ei?
Vlad Soare: Noi am tot tras semnale de alarmă în ultima perioadă cu privire la riscurile expansiunii pieţei negre. Este un risc real în momentul în care vii cu o serie de măsuri legislative care sufocă industria. Ea va răbufni la un moment dat şi unde altundeva dacă nu în zona care este în afara controlului statului? Jocurile de noroc reprezintă o activitate legală, reglementată, controlată şi atunci de ce să vrei să o destabilizezi, să pui o povară suplimentară, astfel încat ea să caute alte variante de supravieţuire? Este tendinţa firească în orice economie şi în orice societate, atunci când un domeniu devine supraîncărcat, supraimpozitat şi sugrumat. Vor exista persoane care vor căuta să facă profit cu orice preţ şi vor fi din ce în ce mai ingenioase, iar noile tehnologii şi evoluţia tehnologică din acest moment nu fac altceva decât să îi ajute. Acesta ar putea fi rezultatul şi impactul nenumăratelor proiecte legislatice din Parlament: să cauţi varianta prin care să funcţionezi în afara cadrului legislativ. Noi le tot semnalăm autorităţilor, sper să fim şi auziţi până nu va fi prea tarziu.
Piaţa neagră trebuie complet eradicată, iar acest lucru este extrem de important.
Reporter: Ce investitii derulează companiile din domeniu?
Vlad Soare: Companiile din domeniul jocurilor de noroc realizează investiţii pentru a continua să crească standardul industriei. Un exemplu privind investiţiile majore care s-au efectuat în ultima perioadă îl reprezintă proiectele ce privesc sisteme destinate reducerii riscului de spălare a banilor, cât şi împiedicării anumitor categorii de persoane (persoanelor minore, autoexcluse sau indezirabile) să participe la joc.
În schimb, investiţiile privind extinderea reţelelor sau cele necesare specializării personalului au fost diminuate, din cauza incertitudinii politice privind domeniul nostru.
Reporter: Care sunt perspectivele sectorului?
Vlad Soare: Aş vrea să închei într-o notă optimistă, însă îmi este destul de greu. Totuşi, salut existenţa unor decidenţi politici care înţeleg proporţiile industriei noastre, faptul că operăm într-un monopol de stat şi că există şi o dimensiune socială asigurată prin numărul mare de angajaţi, contribuţiile financiare aduse la bugetul de stat de această industrie, cât şi cele din domenii precum sportul, cultura, cinematografia, dincolo de calculul electoral. Totodată, apreciez că există în instituţiile statului personal preocupat ca industria noastră să fie una curată, cu companii serioase, pregătite să îşi asume reforme în interesul statului şi al jucătorilor. Nu în ultimul rând, mă bucură faptul că industria a atins un nivel de maturitate ridicat şi că face eforturi să îşi consolideze poziţia ca fiind un exemplu de bune practici.
Cu toate acestea, cred că viitorul, aşa cum se preconizează el în acest an electoral, nu este unul echilibrat. Ne aşteaptă şi în continuare o perioadă de provocări, care a început în 2022 şi în care argumentele vor fi bazate pe emoţie şi mai puţin pe date şi raţiune.
Nicio teză nu este ferită de o antiteză, la fel cum niciun argument nu este păzit de un contraargument. Cu cât vom înţelege mai rapid acest lucru, cu atât mai repede societatea va evolua spre un dialog constructiv. Cred că dialogul este singura cale şi sper ca şi partea decidentă să înţeleagă acest lucru.
Reporter: Mulţumesc!