Preţul la care o societate se delistează de la cota Bursei ajunge de multe ori să fie negociat între acţionarii majoritari şi cei minoritari, deşi legea pieţei de capital impune un raport de evaluare pentru această operaţiune.
"Legea spune că este nevoie ca o companie să se delisteze în baza unui raport de evaluare. Evaluarea nu joacă, însă, rolul negocierii. Dacă evaluatorul spune 5 lei/acţiune, aceasta este poziţia sa profesională, nu în-seamnă neapărat că delis-tarea trebuie să se facă la 5 lei", ne-a declarat Adrian Crivii, directorul general al firmei de evaluare "Darian". Domnia sa a adăugat: "Nu ştiu dacă se face negociere. Presupun că se dis-cută pe marginea raportului de evaluare, unii acţionari îl acceptă, iar alţii îl contestă. Eu, ca evaluator independent, dau o opinie susţinută profesional, spun că aces-ta este preţul la care ar trebui o companie să se delisteze. Dacă minoritarului îi convine preţul din raport, societatea se poate delis-ta, iar dacă nu îi convine, compania rămâne pe Bursă, dar el ră-mâne captiv. Ceea ce trebuie să înţeleagă toată lumea este că evaluatorul nu poate rezolva problemele pieţei. Acţionarii nu trebuie să creadă că evaluatorul este Mafalda, el poate doar să aibă o opinie, să fie profesionist".
Una dintre cele mai contestate evaluări din piaţa de capital din ultimul an a fost cea a companiei hoteliere "Mara" din Baia Mare (simbol CMMR) unde evaluatorul, chiar "Darian", stabilea că acţionarii minoritari au dreptul la un preţ de patru ori mai mic decât valoarea companiei bazată pe active, la care ar fi putut fi tranzacţionat pachetul majoritar. Evaluarea a adus în discuţie diferenţa dintre acţionarul unei companii şi investitorul în societatea respectivă, dar şi metoda discountării participaţiilor minoritare.
Domnul Crivii ne-a spus: "La Mara, eu am dat o opinie, nici măcar nu am făcut un raport de evaluare. Acţionarii au discutat delistarea societăţii în Adunarea Generală pe baza acelei opinii. Opoziţia dintre investitor şi acţionar este un subiect foarte delicat pentru piaţa de capital autohtonă, atât de sensibil încât mă aştept ca mulţi să îmi sară în cap. În mod normal, nu poţi să îi pui la acelaşi nivel pe cel care are responsabilitatea conducerii unei companii cu cel care cumpără astăzi şi vrea ca mâine să aibă un randament de 300%".
Deşi, la noi, practica discounturilor pentru participaţiile minoritare este contestată de acţionari, Adrian Crivii spune că aceasta este o practică recurentă pe pieţele externe, mult mai dezvoltate: "În afară, dis-counturile, inclusiv cel pentru lipsa de control a participaţiilor minoritare sunt mult mai bine susţinute, mai transparente, se bazează pe argumente mult mai puternice. La noi, însă, foarte mulţi nu au fost corecţi în aplicarea acestor discounturi, de aceea ele sunt privite cu neîncredere. Există studii fundamentate şi în România în care este tratată problema discountului pentru pachetul minoritar.
Eu nu ţin cu majoritarul sau cu minoritarul. Am făcut peste 100 de delistări şi nu a fost niciun scandal."
Totuşi, Adrian Crivii susţine că evaluatorii sunt de foarte multe ori supuşi presiunii acţionarilor, fie majoritari sau minoritari: "Majoritarul vrea ca preţul de delistare să fie cât mai mic, iar minoritarul vrea un preţ cât mai mare. Din păcate, de multe ori, evaluatorii mici nu au putere să reziste la presiuni. Eu sunt la mijoc. Nu-mi permit un scandal, am un nume, pentru nicio sumă de bani nu mă pun în gura cuiva.
Este foarte greu să fii independent. În cele mai multe cazuri, nu este apreciat destul profesionalismul evaluatorului, banii pe care îi ia sunt numai pentru stresul de a fi supus la presiuni".
Delistările de la Bursă au fost accelerate din 2001, după ce mai mulţi investitori strategici şi-au plasat banii în companii autohtone, potrivit domnului Crivii.
"Delistările au început prin 2001, ca urmare a presiunii investitorilor strategici din România care au plasat bani aici, precum Renault, Lafarge şi Mittal. Prima delis-tare la care am lucrat a fost cea a companiei Lafarge. Directorul economic m-a chemat şi mi-a adresat o sută de întrebări legate mai mult de viaţa personală, decât de companie în sine. Ulterior, am înţeles că voia să se asigure, de fapt, că raportul de evaluare pe care îl voi face nu va putea fi atacat din punc-tul de vedere al independenţei evaluatorului", a mai precizat şeful "Darian".
Deşi la începutul anilor 2000, legislaţia în baza căreia aveau loc delistările era favorabilă majoritarilor, Adrian Crivii susţine că, în ultimii ani, legislaţia a progresat astfel încât ea protejează acţionarul minoritar.
1. sanex
(mesaj trimis de dumitru1955 în data de 15.03.2010, 08:17)
A uitat dl. crivii de SANEX...MARA.. Numai procese e unde trece.
2. noroc cu evaluatorii mari......
(mesaj trimis de maria în data de 16.03.2010, 10:43)
Nume, profesionalism....pe aceste lozinci va bazati cand cereti exclusivitate la banci?
3. asta nu inseamna ca evaluatorii mici ....
(mesaj trimis de evaluator "mic" în data de 17.03.2010, 10:37)
asta nu inseamna ca evaluatorii mici sunt cei care fac prostii.
ei nu ajund deseori la aceste lurcari
sa-i lasa si pe ei sa traiasca, chiar daca noi (cei care suntem atotstiutorii) am ajuns... "mari"