ALEXANDRU IOAN, SWISS CAPITAL: "Companiile private s-ar lista la BVB, dacă am avea exemple de succes"

Reporter: Cum vedeţi evoluţia pieţei de capital şi corelaţia dintre bursă şi mersul economiei?

Alexandru Ioan: Consider că între evoluţia bursei şi a economiei există, în general, o corelaţie moderat de bună, dar nu neapărat perfectă. Se spune că bursa ar trebui să anticipeze mersul economiei, însă activitatea economică este un fenomen complex, subiect al unor riscuri şi incertitudini. Nu cred că este realist să considerăm că aşteptările se vor potrivi de fiecare dată realităţilor economice.

Acest lucru nu este valabil doar la nivel "macro", ci şi privind dintr-o perspectivă "micro". Managerii firmelor ce operează în mediul privat depun toate eforturile să estimeze corect cererea şi oferta pe pieţele pe care activează, iar în funcţie de aceste estimări şi de alte variabile îşi vor decide politica de investiţii. Cu trecerea timpului, însă, ca urmare a riscurilor şi incertitudinilor din mediul economic şi a estimărilor eronate a activăţii economice viitoare, multe din aceste investiţii se dovedesc neprofitabile, fapt ce conduce vrând-nevrând la lichidarea acestor investiţii.

Reporter: Cum vedeţi proiectul BVB de eliminare a celor opt bariere care stau în calea dezvoltării pieţei de capital?

Alexandru Ioan: Salut demersurile instituţiilor pieţei de capital privind eliminarea celor "opt bariere". Cred că şi până anul acesta s-au făcut progrese în acest sens, dar observ, în ultima perioadă, o mai bună cooperare între instituţiile pieţei. Este evident că, pentru a creşte lichiditatea (şi unii ar adăuga relevanţa pieţei de capital vis-a-vis de economia reală), mecanismele acesteia trebuie îmbunătăţite şi aliniate cerinţelor investitorilor sofisticaţi şi practicilor pieţelor dezvoltate. Eforturile necesare pentru ca piaţa de capital din România să obţină calificativul de piaţă emergentă sunt lăudabile şi într-adevăr în măsură să producă efecte reale în privinţa lichidităţii şi vizibilităţii acesteia.

Reporter: În condiţiile în care lichiditatea BVB este la cote foarte reduse şi este susţinută, în mare parte, de tranzacţii "deal", ce paşi consideraţi că ar trebui făcuţi urgent pentru dezvoltarea pieţei de capital şi cine ar trebui să îi facă?

Alexandru Ioan: Unul din motivele lichidităţii scăzute a pieţei regular faţă de piaţa deal este evident acela că ne aflăm în perioada de vară, caracterizată aproape în fiecare an prin încheierea unui număr mai scăzut de tranzacţii. Aş adăuga faptul că această tendinţă se manifestă în special în zona clienţilor retail.

Un alt motiv din spatele discrepanţei ar fi, poate, acela al regulamentelor pieţei care aduc cerinţa utilizării pieţei "deal" pentru tranzacţiile de dimensiune crescută, în ideea reducerii impactului asupra pieţei regular.

În al treilea rând, cel puţin în comparaţie cu unele ţări din Europa Centrală, în România piaţa de capital încă este un domeniu în mare parte rezervat persoanelor cu pregătire în domeniul economic sau experienţa în domeniul bancar, observând o slabă reprezentare a publicului larg, cel puţin ca investiţii directe pe bursă, dar probabil şi ca participare în fondurile de investiţii. Cred că în această direcţie se pot face mai multe lucruri, evident cu colaborarea instituţiilor de învăţământ superior, prin organizarea unor cursuri şi workshopuri prin care viitoarea forţă de muncă să se familiarizeze cu investiţiile pe piaţa de capital, ca alternativă la plasamentul economiilor în depozite.

Reporter: Cum apreciaţi nivelul comisioanelor de pe piaţa de capital, în contextul în care investitorii s-au plâns că BVB este o piaţă foarte scumpă?

Alexandru Ioan: Piaţa de brokeraj s-a regăsit în ultimii ani într-un proces de ajustare în care numeroase companii de brokeraj de diferite dimensiuni şi-au redus activitatea (au renunţat la o parte din personal ori şi-au desfiinţat unele sedii secundare) ori care şi-au încheiat operaţiunile cu totul. În aceste condiţii, se poate discuta despre o relativă supradimensionare a capacităţii faţă de cerinţele reale ale pieţei şi de presiunea din partea clienţilor de a reduce comisioanele de intermediere (tendinţă totuşi mai accentuată decât reducerea comisioanelor percepute de instituţiile pieţei de capital), situaţie care probabil că încă este de actualitate.

Sigur că, în comparaţie cu pieţele de capital mai dezvoltate din regiune, costurile tranzacţiilor în România par relativ ridicate, însă putem vorbi de o situaţie de tip "oul sau găina". Infrastructura pieţei de capital generează costuri fixe care la rândul lor creează necesarul recuperării acestora prin comisioanele de tranzacţionare şi prin adaptarea infrastructurii la cerinţele pieţei (măsurile de cost-cutting şi exit mai sus menţionate). În ultimii ani, atât brokerii, cât şi bursa şi reglementatorul au manifestat înţelegere faţă de această situaţie reducând comisioanele aplicabile tranzacţiilor şi ajutând să se estompeze diferenţele dintre costurile de tranzacţionare dintre piaţa românească şi cele străine. Pe măsură ce lichiditatea se va îmbunătăţi, vor fi, poate, posibile reduceri suplimentare. Cu toate acestea se poate argumenta că o piaţă cu mai puţini jucători şi lichiditate mai scăzută poate prezenta oportunităţi mai mari (posibilitatea ca unele active să se tranzacţioneze cu discount mai mare/diferenţă mai mare faţă de "fair price"), dar şi riscuri mai mari, în comparaţie cu pieţele pe care activează un număr mare de jucători sofisticaţi.

Reporter: De ce lipsesc ofertele private de la BVB?

Alexandru Ioan: Din moment ce în România investitorii la bursă se găsesc în număr redus, nici managerii companiilor probabil că nu sunt foarte familiarizaţi cu mecanismele şi avantajele pieţei, preferând să-şi acopere nevoia de finanţare prin intermediul sectorului bancar. În această privinţă consider că brokerii ar putea face mai mult, printr-o mai bună comunicare şi expunere a avantajelor finanţării prin piaţa de capital către managementul companiilor private.

Totuşi, ne lovim de problema lipsei unui istoric real al unor asemenea soluţii de finanţare. O companie ar fi probabil mai dispusă să se listeze la bursă dacă ar exista un număr însemnat de exemple ce au făcut acelaşi lucru cu succes.

Reporter: Cum apreciaţi activitatea ASF, de la înfiinţarea sa (în general şi comparativ cu CNVM)?

Alexandru Ioan: Voi adopta o privire mai amplă, întrebând care este rolul reglementatorului unei pieţe? Aş răspunde că piaţa poate fi organizată in extremis, fie dereglementată total, lăsând loc unor pericole semnificative, fie suprareglementată în încercarea de a face cât mai sigur cadrul de desfăşurare a activităţii, însă cu impact negativ pe business şi birocraţie excesivă. Consider că soluţia optimă este una de mijloc în care cadrul juridic elimină cea mai mare parte a derapajelor, iar impactul negativ asupra businessului rămâne nesemnificativ.

Pentru aceasta, cel mai probabil că este necesar ca instituţiile să dialogheze, ceea ce şi vedem în ultima perioadă, inclusiv din partea reglementatorului, prin prisma participării în proiectul eliminării barierelor pieţei de capital şi reducerii anumitor comisioane percepute.

Reporter: Cum vedeţi discuţiile despre creşterea pragurilor la operatorii de piaţă, dar şi la SIF-uri?

Alexandru Ioan: Privind lucrurile dintr-o perspectivă libertariană, restricţiile impuse agenţilor economici în a deţine active de un anumit fel ori peste o anumită valoare nu sunt foarte compatibile cu ideea de piaţă liberă. Dacă subscriem cu adevărat la aceasta din urmă, probabil că nici respectivele restricţii nu au foarte mare sens. Totuşi, se poate argumenta că o eventuală concentrare a acţionariatului unui operator de piaţă implică obţinerea accesului la anumite informaţii, iar potenţiala utilizare a acestora ar trebui supravegheată foarte atent. Însă o mai bună concentrare a acţionariatului ar putea conduce la luarea unor decizii importante într-un mod mai facil, prin prezenţă mai ridicată în cadrul adunărilor generale.

Reporter: Ce aşteptări aveţi pentru piaţă, în acest an?

Alexandru Ioan: În absenţa unor veşti concrete despre viitoare oferte publice iniţiale, evenimente semnificative pe care le prevăd ar putea fi eventuale plasamente precum cele care s-au făcut la Transelectrica sau Romgaz.

Altminteri, mă aştept ca evoluţia pieţei să fie în ton cu cea a pieţelor externe, cu influenţe majore venind dinspre deciziile de politică monetară ori evoluţia conflictului din Ucraina.

Reporter: Cum caracterizaţi apetitul investitorilor locali pentru pieţele externe?

Alexandru Ioan: Se spune adesea că interesul pentru piaţa de capital din România este redus din cauza numărului scăzut de emitenţi. Înclin să cred că nu acesta este principalul motiv. Spre exemplu, dacă în trecut era relativ dificil ca o persoană fizică să tranzacţioneze acţiuni cotate pe pieţele străine, acest lucru nu mai este la fel de adevărat astăzi. Altminteri ar trebui să existe un interes fulminant pentru tranzacţii cu acţiuni cotate pe alte pieţe, ceea ce nu este cazul.

Din experienţă, vă pot spune că profilul clientului ce încheie tranzacţii pe alte pieţe decât cea din România este acela al investitorului sofisticat, activ pe piaţa locală, sau cel puţin al unuia care deţine un portofoliu de o valoare semnificativă. Nu sunt foarte numeroase cazurile în care investitorii semnează contractul de brokeraj manifestând interes exclusiv pentru alte pieţe de capital decât cea locală.