Bani negri, totalizând 2,5 trilioane de dolari, se estimeză că au fost generaţi prin intermediul canalelor formale de transfer de fonduri, în 2007-2008, potrivit lui Aman Agarwal, director şi profesor de finanţe la "Indian Insitute of Finance Business School".
Potrivit domniei sale, suma reprezintă 8% din PIB-ul mondial aferent anului 2007.
"Este foarte important să înţelegem diferenţa dintre spălare de bani şi banii negri", a precizat domnia sa într-un interviu acordat publicaţiei "Banking Frontiers". Astfel, Aman Agarwal a spus că existenţa spălării de bani apare în urma convertirii banilor negri în bani legali, în timp ce banii negri (din care banii spălaţi reprezintă 30-40%) reprezintă veniturile sustrase de la plata impozitelor. Domnia sa consideră că în India se desfăşoară un sfert din volumul total al spălării de bani la nivel global, din cauza lipsei unui sistem administrativ eficient şi responsabil.
Transferul banilor negri nu poate fi controlat de sistemul bancar, potrivit profesorului Agarwal, care a adăugat: "Totodată, există şi tranzacţii monetare pe care sistemul bancar nu le poate desemna ca fiind ilicite sau neilicite. Cel mai mare cusur al sistemului bancar global este că au fost incluse în pachetele salariale componentele fixe şi variabile. În timp ce bonusurile salariale constituie stimulente pentru salariaţi, acestea pot reprezenta şi motivaţia pentru fraude. Creează un mecanism de înşelare a sistemului, care poartă numele de wealth management (n.r. gestiunea averilor)". Aman Agarwal a mai precizat: "Prin intermediul acestor activităţi, sume de bani semnificative sunt depuse în conturi bancare şi redirecţionate, ulterior, de managerii de gestionare a activelor (care lucrează pe bază de bonus), către diverse plasamente. Astfel, cantităţi importante de bani negri intră în circulaţie prin intermediul managerilor de gestionare a activelor. S-au făcut multe presiuni, în special în Europa, pentru a face băncile Elveţiene să devină mai transparente. Ca urmare, o cantitate foarte mare de bani din ultimii ani a ajuns, acum, în Singapore (...)."
Existenţa banilor negri poate avea, însă, şi un impact pozitiv.
Aman Agarwal a declarat: "Dacă ne uităm la trecutul economic al Indiei, factorul pozitiv al existenţei banilor negri este că a acţionat ca o zonă-tampon între India şi recesiunea internaţională. Era o vreme când taxele ajungeau până la 98% din venituri în India. În această situaţie, chiar şi cei mai patrioţi oameni de afaceri erau nevoiţi să nu îşi declare veniturile. Ca urmare, circa 60-70% din venitul unei afaceri reprezintă bani negri acum. (...) Motivul pentru care aceştia sunt oportuni în anumite cantităţi, este acela că acţionează ca un scut al unei ţări în faţa unei recesiuni economice. De fapt, rata actuală de creştere a PIB-ului în India ar trebui să fie de circa 12-13% datorită acestei economii paralele".
Domnia sa a amintit şi de impactul pe care îl pot avea valutele false în economia Indiei. Aman Agarwal a declarat: "Deşi nu există o relaţie directă între valutele false şi banii negri, când falsurile intră în circulaţie, acestea alimentează inflaţia, iar politicile Băncii Centrale devin ineficiente. Banca Centrală reduce masa monetară de pe piaţă luând în calcul statisticile disponibile la momentul respectiv. Dacă masa monetară existentă pe piaţă este mai mare (din cauza valutelor false), decât cea înregistrată în statistici, atunci banca nu va mai putea controla impactul acestora".
Indienii deţineau circa 2,5 miliarde dolari (din totalul de 3,5 trilioane de dolari al depozitelor străine) în depozitele băncilor elveţiene la sfârşitul lui 2010. Pentru comparaţie, Marea Britanie deţinea 400 miliarde de dolari, Statele Unite, 300 miliarde dolari, Rusia 12 miliarde, iar China 5,3 miliarde în conturile bancare elveţiene, potrivit datelor Băncii Centrale Elveţiene, preluate de versiunea online a ziarului Siasat.
Cele mai mari cinci ţări cu ieşiri ilicite, cumulate în perioada 2000-2008, au fost China (2.180 miliarde dolari), Rusia (427 miliarde dolari), Mexic (416 miliarde dolari), Arabia Saudită (302 miliarde dolari) şi Malaezia (291 miliarde dolari), potrivit unui studiu al americanilor de la Global Financial Integrity (GFI).