Huliganii nu vin doar din peluze

Capitala s-a confruntat cu un nou episod de violenţă în stradă, după o perioadă de pauză. Instantaneu, degetele acuzatoare s-au îndreptat spre galeriile echipelor de fotbal. Ipoteza nu a fost confirmată de autorităţi şi a fost negată vehement de şefii unor grupări de suporteri. Mai mult, un lider important al fanilor formaţiei FCSB, echipă care a jucat chiar în seara incidentelor, a vorbit despre instigatori prezenţi la meci, dar care au fost eliminaţi din rândul suporterilor.

La finalul anilor 90 şi în primul deceniu din noul mileniu stadioanele autohtone deveniseră nefrecventabile din cauza huliganismului. Atmosfera era irespirabilă, încărcată de violenţă verbală şi fizică şi era de negândit să te duci la un meci cu un copil sau cu o femeie. Pe acest fond, stadioanele s-au pustiit şi au urmat ani de sport în anonimat. Generaţiile s-au mai schimbat, la fel şi apucăturile, iar după pandemie, când oamenii au revenit în număr mare pe arene, nu s-au mai înregistrat incidente notabile. Controlul mai strict de pe arene, măsurile dure au descurajat actele de violenţă. Asta nu înseamnă că huliganii au dispărut sau că au ales calea izolării în peşteri. Au rămas, doar că au schimbat locurile în care acţionează. Aici apare problema forţelor de ordine din cadrul Ministerului de Interne, care manifestă un exces de indulgenţă în ceea ce priveşte agresivitatea din stradă, inclusiv în trafic. Aceasta este într-o creştere evidentă, iar clemenţa nu reprezintă o soluţie, din contra.

Evenimentele din Centrul Vechi arată că există o problemă şi că nu e suficient ca huliganii să fie dispersaţi când dau foc şi aruncă în jandarmi cu pietre. Problema este mult mai profundă şi necesită un tratament de lungă durată, primul pas este conştientizarea faptului că huliganii nu vin doar din peluze.