ANALIZĂ BLOOMBERG Companiile petroliere se întreabă dacă "merită" să mai exploreze

Pe măsură ce pandemia de coronavirus face ravagii în economiile lumii şi afectează cererea de ţiţei, marile companii petroliere europene au ajuns, în ultimele luni, la o concluzie destul de incomodă pentru ele: este posibil ca resurse de petrol şi gaze în valoare de miliarde de dolari să nu fie extrase vreodată, potrivit unei analize Bloomberg.

Aceasta subliniază că actuala criză grăbeşte şi trecerea globală la o energie mai curată, iar drept urmare combustibilii fosili vor fi probabil mai ieftini decât se aştepta în următoarele decenii, în timp ce emisiile de carbon pe care le conţin vor fi mai scumpe.

Conform sursei, aceste două presupuneri duc la concluzia că explorarea unor câmpuri nu mai are sens economic. Spre exemplu, gigantul petrolier britanic BP Plc a anunţat, luna aceasta, că nu va mai face vreo explorare în ţări în care nu este prezent.

Industria petrolului era afectată deja de tranziţia energetică, de o ofertă mare şi de semnele potrivit cărora cererea a trecut de momentul de vârf, pe măsură ce pandemia de Covid-19 a început să se răspândească.

Pandemia va descuraja explorarea, potrivit companiei de consultanţă Rystad Energy AS, care se aşteaptă ca aproximativ 10% din resursele petroliere recuperabile din lume - aproximativ 125 de miliarde de barili - să fie abandonate.

"Vor fi active blocate", declară, citat de Bloomberg, Muqsit Ashraf, director general responsabil pentru industria energetică globală în cadrul Accenture Plc, menţionând: "Companiile vor trebui să accepte acest fapt".

Proiectul Sea Lion din Insulele Falkland promitea să fie o resursă de talie mondială atunci când Rockhopper Exploration Plc a descoperit zăcământul, în 2010. Investiţiile de sute de milioane de dolari din acest proiect - care a fost afectat de o dispută între Argentina şi Marea Britanie cu privire la legalitatea sa - nu au mai adus petrol pe piaţă.

Premier Oil Plc, partenerul Rockhopper, a suspendat activitatea la proiectul Sea Lion la începutul acestui an, iar la data de 15 iulie a anunţat deprecieri din investiţii de 200 de milioane de dolari, deoarece fazele ulterioare ale proiectului păreau foarte puţin probabil să se realizeze.

Şi alte companii au început să atragă atenţia asupra realizării proiectelor lor. În iunie, BP a informat că va evalua portofoliul său de descoperiri, iar pe unele nu le va mai dezvolta. Dominic Emery, director în cadrul BP, a indicat încă de anul trecut că este posibil ca unele resurse să nu vadă niciodată lumina zilei. În opinia sa, proiectele complicate ar putea fi abandonate în favoarea câmpurilor care pot fi dezvoltate mai rapid, precum şisturile din SUA.

Presiunea pentru reducerea emisiilor poate determina, de asemenea, companiile să renunţe la rezervele cu un consum mare de carbon, aşa cum a recunoscut grupul francez Total SE luna trecută, când a anunţat deprecieri de 8 miliarde de dolari ale activelor cu carbon.

Lista proiectelor cu cel mai mare risc de a fi abandonate include descoperiri din ape adânci din Brazilia, Angola şi Golful Mexic, spune Parul Chopra, vicepreşedinte pentru cercetare upstream în cadrul Rystad, care adaugă că proiectele canadiene din nisipuri petroliere, precum extinderea dezvoltării zăcământului Sunrise din Alberta, sunt sub semnul întrebării.

Depozitul Sunrise, un proiect comun al BP şi Husky Energy Inc., are o ofertă abundentă de bitum - potenţial până la 3,7 miliarde de barili. Extragerea este însă complicată. Majoritatea proiectelor din nisipuri petroliere seamănă cu operaţiunile miniere. Nisipul bituminos este extras şi prelucrat în ţiţei greu, care trebuie apoi diluat cu hidrocarburi mai uşoare înainte să fie rafinat în combustibil. Sunrise este, astfel, un proiect complex şi costisitor. Depozitul este prea adânc ca să fie explorat, aşa că este injectat cu abur pentru a extrage bitumul printr-o sondă, de unde poate fi pompat la suprafaţă. Sunrise trebuia construit în trei faze, care ar fi generat o producţie finală de peste 200.000 de barili de bitum pe zi, peste 40 de ani. Prima etapă, de 60.000 de barili pe zi, a început în 2015, când preţurile ţiţeiului brut au scăzut pe fondul primului boom al producţiei de şist din SUA. Din luna martie a acestui an, producţia zăcământului s-a redus la aproximativ 10.000 de barili pe zi net pentry Husky, pe fondul scăderii preţurilor.

Nici Husky, societatea care conduce proiectul, nici BP nu au dezvăluit un calendar pentru următoarele etape de dezvoltare. Acestea vor necesita preţuri ale petrolului mult peste nivelurile actuale, pentru reluarea investiţiilor, ceea ce sugerează că o extindere nu este iminentă, conform lui Mike Coffin, analist al grupului de cercetare Carbon Tracker Initiative.

Husky a informat că planurile sale pe termen lung includ posibilitatea de a extinde Sunrise, dar a refuzat să estimeze calendarul sau preţul petrolului necesar realizării investiţiei. Un purtător de cuvânt al partenerului său BP a declarat că societatea analizează proiectele din nisipuri petroliere.

În Insulele Falkland, mai există speranţa că perspectivele se vor îmbunătăţi. Rockhopper a informat că provocările nu sunt insurmontabile şi a subliniat implicarea altor companii, sugerând că există un risc redus ca Lion Sea să devină un activ blocat. Premier s-a alăturat acestui proiect în 2012, iar Navitas Petroleum LP este în discuţii pentru a prelua o cotă.

Dar, o decizie finală cu privire la continuarea proiectului va veni cel mai devreme anul viitor, potrivit directorului executiv al Premier, Tony Durrant.

În cele din urmă, confruntate cu o ofertă de petrol din abundenţă pe piaţă, cu îndoieli legate de soliditatea cererii pe termen lung şi presiuni pentru eliminarea producţiei cu emisii masive de carbon, companiile îşi vor face foarte atent calculele privind reluarea proiectelor de exploatare, cum sunt Sunrise şi Sea Lion, conchide analiza Bloomberg.