Anul 2021 a fost unul bun pentru piaţa de maşini second-hand din România. Deşi întreaga industrie auto a fost puternic afectată de pandemie şi de criza de materii prime la nivel global, vânzările de maşini la mâna a doua au crescut faţă de anul precedent, arată cele mai recente date ale Asociaţiei Producătorilor şi Importatorilor de Automobile (APIA).
În 2021, s-au vândut 395.795 de autoturisme second-hand, o creştere de 3,7% faţă de 2020. Unul dintre motivele pentru care românii au reuşit să îşi achiziţioneze atât de multe maşini rulate este că finanţarea este din ce în ce mai uşor de obţinut cu ajutorul instituţiilor financiare nebancare (IFN-uri) care au sesizat nevoia de mobilitate în creştere a acestora, în special în contextul pandemiei, şi care au o politică mai flexibilă de acordare a creditelor comparativ cu băncile.
Pe lângă varianta împrumutului standard, cei care vor să îşi cumpere o maşină second-hand mai au la dispoziţie şi alte două tipuri de finanţări: creditul auto cu garanţie şi leasingul. Ambele presupun plata unei rate lunare, însă fiecare vine cu avantaje şi dezavantaje. Atât băncile, cât şi IFN-urile pun la dispoziţia clienţilor aceste oferte, însă cele din urmă le fac accesibile şi persoanelor nebancabile.
Unde se poate verifica dacă un vehicul a fost deja pus ca garanţie
Creditul auto cu garanţie este un tip de împrumut care implică cumpărarea unei maşini noi sau second-hand de la un dealer aprobat de instituţia de creditare. Avantajul unui astfel de împrumut este faptul că clientul este proprietarul maşinii încă din prima zi a perioadei de creditare. Acest lucru înseamnă şi că el este şi cel care va suporta costurile legate de întreţinere, revizii şi eventuale reparaţii. Aşadar, în acest caz, clienţii au mai multă libertate de mişcare, neavând nevoie de aprobare pentru o ieşire din ţară de exemplu, cum se întâmplă în cazul optării pentru alte tipuri de finanţare, precum leasing-ul, situaţie în care este necesară o împuternicire auto eliberată de compania de la care s-a obţinut finanţarea.
"Iniţial, noi am avut un produs de finanţare asemănător leasing-ului, însă din octombrie 2020, l-am înlocuit cu unul de tip credit cu garanţie. Acesta este un produs mai bine primit de potenţialii clienţi pentru că maşina le aparţine de la început, cu toate că procesul de înmatriculare al maşinii şi plata impozitului cade în sarcina proprietarului maşinii. Românii sunt prevăzători şi îşi doresc să fie deţinătorii de drept ai maşinilor", declară Adina Magdalinoiu, director operaţiuni Mogo România, IFN specializat în finanţarea pentru achiziţia de maşini second-hand pentru persoane fizice şi persoane fizice autorizate.
Un dezavantaj al creditului cu garanţie îl constituie faptul că instituţiile bancare impun clienţilor ca maşina să fie asigurată cu o poliţă CASCO, încheiată doar cu firmele agreate de acestea. Mai mult, dobânda nu este negociabilă şi poate creşte din cauza evoluţiei financiare a pieţei. Pe de altă parte, în cazul IFN-urilor, poliţa CASCO nu este obligatorie, ceea ce face mult mai accesibil un împrumut din partea acestora.
Atât băncile, cât şi IFN-urile, cer ca maşinile depuse drept garanţie să fie supuse unei evăluări de specialitate pentru a se verifica eligibilitatea acestora. Automobilelor li se verifică numărul de kilometri parcurşi şi dacă au fost implicate în incidente rutiere. Desigur, maşina trebuie să fie proprietate personală. În plus, există o limită de vechime, care poate să difere de la o institutie bancară la alta, însă, de regulă, aceasta nu depăşeşte 7 ani, căci ea trebuie să respecte reglementările pe care România le are în ceea ce priveşte importul de maşini deja rulate: nu trebuie să depăşească 8 ani vechime şi trebuie să respecte normele de poluare Euro 3. În ceea ce priveşte condiţia vechimii, IFN-urile nu au această regulă, oferind finanţare indiferent de "vârsta" maşinii.
Un lucru pe care potenţialii cumpărători ar trebui să îl ştie este faptul că pot verifica ei înşişi dacă maşina pe care doresc să o cumpere este sau nu pusă ca garanţie pe site-ul Arhivei Electronice de Garanţii Reale Mobiliare. Astfel, ei pot fi siguri că nu vor fi victimele unor înşelătorii.
Doar utilizator al maşinii, nu şi proprietar
Pe de altă parte, leasing-ul presupune ca instituţia bancară sau nebancară să fie cea care cumpără maşina, iar clientul, cel care plăteşte ratele lunare stabilite în contract. Cu alte cuvinte, acesta are doar drept de folosinţă asupra automobilului. El îl închiriază pe o anumită perioadă, care poate varia de la un an la zece ani, la finalul căreia poate să îl cumpere, în cazul unui leasing financiar, respectiv să prelungească contractul sau să o returneze, în cazul unui leasing operaţional. În plus, nefiind proprietarul autoturismului, cumpărătorul nu îl poate vinde şi nici nu îi poate aduce modificări fără acordul societăţii de leasing. Totodată, e obligat să încheie o asigurare CASCO. Şi, deşi societăţile de leasing sunt foarte atente şi verifică maşinile înainte de a le repune în vânzare, este indicat ca documentaţia, în care au fost notate toate intervenţiile la care a fost supusă maşina, să fie atent verificată şi de persoana care doreşte să facă achiziţia. Însă, dacă există anumite semne de întrebare legate de datele puse la dispoziţie de firma de leasing, în ultimii ani au apărut diverse platforme, precum site-ul Registrului Auto Român, unde şoferii pot afla întregul istoric al maşinii, fiind nevoie să ştie doar seria de caroserie a acesteia.
Leasing-ul se obţine mai repede, dar impune limite
Spre deosebire de creditul auto cu garanţie, unde aprobarea poate dura şi câteva săptămâni, în cazul leasing-ului, aprobarea nu depăşeşte două zile. Motivul este că aici nu intervin chestiuni de ordin birocratic, precum poliţa CASCO, constituirea garanţiei pe maşină şi virarea banilor către vânzătorul maşinii.
Mai mult, societatea care oferă leasing-ul este cea care suportă reparaţiile maşinii sau drumurile la service. Un dezavantaj major însă îl reprezintă faptul că persoana care achiziţionează un automobil în acest fel trebuie să obţină o aprobare din partea companiei pentru anumite acţiuni cum ar fi o ieşire din ţară, fapt ce îi răpeşte acesteia independenţa. Acelaşi lucru se aplică şi pentru realizarea oricărei reparaţii. Cine sunt persoanele interesate de acest tip de finanţare?
"În ceea ce priveşte produsul asemănător leasingului, pe care l-am avut până în toamna lui 2020, pot să spun că era unul care se mula foarte bine pe nevoia clienţilor care lucrau şi locuiau în străinătate şi care nu erau obligaţi să plătească impozit în respectiva ţară, dat fiind că erau numai utilizatorii autovehiculului", explică expertul din partea Mogo, Adina Magdalinoiu care adaugă că în prezent, aproximativ jumătate din clienţii activi ai IFN-ului au cumpărat automobile prin acest tip de finanţare.
Un alt avantaj al leasing-ului este că avansul poate fi negociat, bineînţeles, în funcţie de tipul şi vechimea maşinii. Trebuie totuşi ţinut cont că pentru o maşină rulată, instituţiile pot acorda acest tip de credit doar dealerilor autorizaţi, ceea ce limitează opţiunile cumpărătorului, în sensul că nu poate achiziţiona vehiculul de la un particular.
În concluzie, fie că oamenii aleg un credit auto cu garanţie, fie o finanţare de tipul leasing, diferenţele sunt notabile mai ales în ceea ce priveşte dreptul de proprietate: poţi să fii proprietar sau simplu utilizator. Acest lucru înseamnă că maşina achiziţionată printr-un credit cu garanţie vine la pachet şi cu o serie de obligaţii, precum încheierea unei poliţe CASCO, spre deosebire de leasing care, însă, limitează independenţa cumpărătorului.