ANALIZĂ FOREIGN POLICY:  Nouă mituri ale propagandei lui Putin despre efectele sancţiunilor occidentale, demontate pe rând

La cinci luni de la invazia rusă în Ucraina, rămâne o lipsă surprinzătoare de înţelegere din partea multor factori de decizie şi comentatori occidentali a dimensiunilor economice ale invaziei preşedintelui Vladimir Putin şi a ceea ce a însemnat aceasta pentru poziţionarea economică a Rusiei atât pe plan intern, cât şi global, se arată într-o analiză publicată de Foreign Policy, relatează G4Media.

Departe de a fi ineficiente sau dezamăgitoare, aşa cum au susţinut mulţi, sancţiunile internaţionale şi retragerile voluntare ale mediului de afaceri au exercitat un efect devastator asupra economiei Rusiei. Deteriorarea economiei a servit ca un complement puternic, deşi subapreciat, la deteriorarea peisajului politic cu care se confruntă Putin.

Faptul că aceste neînţelegeri persistă nu este complet surprinzător, având în vedere lipsa datelor economice disponibile. De fapt, multe dintre analizele, previziunile şi proiecţiile economice ruseşti excesiv de optimiste care au proliferat în ultimele luni au în comun un defect metodologic crucial: aceste analize îşi extrag majoritatea, dacă nu toate dovezile care stau la baza lor, din comunicatele economice periodice ale guvernului rus însuşi. Cifrele publicate de Kremlin au fost considerate de mult timp ca fiind în mare parte, dacă nu întotdeauna, credibile, dar există anumite probleme.

În primul rând, comunicatele economice ale Kremlinului devin din ce în ce mai mult supraapreciate şi incomplete, aruncând selectiv datele de măsurare nefavorabile. Guvernul rus a reţinut progresiv un număr tot mai mare de statistici cheie care, înainte de război, erau actualizate lunar, inclusiv toate datele privind comerţul exterior. Printre acestea se numără statisticile referitoare la exporturi şi importuri, în special cu Europa; datele lunare privind producţia de petrol şi gaze; cantităţile exportate de mărfuri; intrările şi ieşirile de capital; situaţiile financiare ale marilor companii, care erau publicate în mod obligatoriu de către companiile însele; datele privind baza monetară a băncii centrale; datele privind investiţiile străine directe; datele privind împrumuturile şi acordarea de împrumuturi; şi alte date legate de disponibilitatea creditelor. Chiar şi Rosaviatsiya, agenţia federală de transport aerian, a încetat brusc să mai publice date privind volumul de pasageri ai companiilor aeriene şi ai aeroporturilor.

De când Kremlinul a încetat să mai publice cifre actualizate, limitând disponibilitatea datelor economice pe care cercetătorii să le utilizeze, multe previziuni economice excesiv de "roz" au extrapolat în mod iraţional datele economice publicate în primele zile ale invaziei, când sancţiunile şi retragerea mediului de afaceri nu îşi făcuseră pe deplin efectul. Chiar şi acele statistici favorabile care au fost publicate sunt îndoielnice, având în vedere presiunea politică pe care Kremlinul a exercitat-o pentru a corupe integritatea statistică.

Conştienţi de pericolele pe care le implică acceptarea statisticilor Kremlinului la valoarea nominală, echipa de experţi Foreign Policy, folosind surse de date private în limba rusă şi surse de date directe, inclusiv date de consum de înaltă frecvenţă, verificări de la un canal la altul, comunicate de la partenerii comerciali internaţionali ai Rusiei şi extragerea de date din date complexe de transport maritim, a publicat una dintre primele analize economice cuprinzătoare care măsoară activitatea economică actuală a Rusiei la cinci luni de la invazie. Din analiza sursei citate reiese clar că retragerea afacerilor şi sancţiunile zdrobesc economia rusă pe termen scurt şi pe termen lung. Pe baza cercetărilor, Foreign Policy a contestat nouă mituri larg răspândite, dar înşelătoare, despre presupusa rezilienţă economică a Rusiei.

Mitul 1: Rusia îşi poate redirecţiona exporturile de gaze şi le poate vinde în Asia în locul Europei

Acesta este unul dintre subiectele de discuţie preferate şi cele mai înşelătoare ale lui Putin, dublând un pivot mult-hulit spre est. Dar gazele naturale nu sunt un export fungibil pentru Rusia. Mai puţin de 10% din capacitatea de gaz a Rusiei este reprezentată de gaz natural lichefiat, astfel încât exporturile de gaz rusesc rămân dependente de un sistem de conducte fixe care transportă gaz. Marea majoritate a conductelor ruseşti se îndreaptă spre Europa; aceste conducte, care îşi au originea în vestul Rusiei, nu pot fi conectate la o reţea separată de conducte în curs de formare care leagă Siberia de Est de Asia, care conţine doar 10 la sută din capacitatea reţelei europene de conducte. Într-adevăr, cele 16,5 miliarde de metri cubi de gaze exportate de Rusia către China anul trecut au reprezentat mai puţin de 10 la sută din cele 170 de miliarde de metri cubi de gaze naturale trimise de Rusia către Europa.

Proiectele de gazoducte asiatice planificate de mult timp şi aflate în prezent în construcţie sunt încă la ani distanţă de a deveni operaţionale, cu atât mai puţin noile proiecte iniţiate în grabă, iar finanţarea acestor proiecte costisitoare de gazoducte pune, de asemenea, în prezent Rusia într-un dezavantaj semnificativ.

În general, Rusia are nevoie de pieţele mondiale mult mai mult decât are nevoie lumea de livrările ruseşti; Europa a primit 83% din exporturile de gaze ruseşti, dar a atras doar 46% din propria aprovizionare din Rusia în 2021. Cu o conectivitate limitată a conductelor către Asia, mai mult gaz rusesc rămâne în pământ; într-adevăr, datele publicate de compania energetică de stat rusă Gazprom arată că producţia a scăzut deja luna aceasta cu peste 35% faţă de anul trecut. Pentru tot şantajul energetic pe care Putin îl exercită asupra Europei, el face acest lucru cu un cost financiar semnificativ pentru propriile sale vistierii.

Mitul 2: Deoarece petrolul este mai fungibil decât gazul, Putin poate pur şi simplu să vândă mai mult în Asia.

Exporturile de petrol rusesc reflectă acum, de asemenea, influenţa economică şi geopolitică diminuată a lui Putin. Recunoscând că Rusia nu mai are unde să se întoarcă şi conştiente că au mai multe opţiuni de cumpărare decât are Rusia cumpărători, China şi India conduc la un discount fără precedent de aproximativ 35 de dolari la achiziţiile de petrol rusesc din Urali, chiar dacă diferenţa istorică nu a depăşit niciodată 5 dolari - nici măcar în timpul crizei din Crimeea din 2014 - şi, uneori, petrolul rusesc s-a vândut de fapt cu o primă faţă de petrolul Brent şi WTI. În plus, petrolierele ruseşti au nevoie în medie de 35 de zile pentru a ajunge în Asia de Est, faţă de două până la şapte zile pentru a ajunge în Europa, motiv pentru care, din punct de vedere istoric, doar 39% din petrolul rusesc a ajuns în Asia, faţă de 53% destinat Europei.

Această presiune asupra marjei este resimţită puternic de Rusia, care rămâne un producător cu costuri relativ ridicate în comparaţie cu ceilalţi mari producători de petrol, cu unele dintre cele mai ridicate break-even-uri dintre toate ţările producătoare. De asemenea, industria rusească din amonte a fost mult timp dependentă de tehnologia occidentală, ceea ce, combinat cu pierderea atât a pieţei primare de odinioară a Rusiei, cât şi cu diminuarea influenţei economice a Rusiei, a determinat chiar şi Ministerul rus al Energiei să îşi revizuiască în scădere proiecţiile privind producţia de petrol pe termen lung. Nu există nicio îndoială că, aşa cum au prezis mulţi experţi în domeniul energiei, Rusia îşi pierde statutul de superputere energetică, cu o deteriorare irevocabilă a poziţiei sale economice strategice ca furnizor de încredere de produse de bază de odinioară.

Mitul 3: Rusia compensează pierderea afacerilor şi importurilor occidentale prin înlocuirea acestora cu importuri din Asia

Importurile joacă un rol important în cadrul economiei interne a Rusiei, constituind aproximativ 20% din PIB-ul rusesc şi, în ciuda iluziilor belicoase ale lui Putin privind autosuficienţa totală, ţara are nevoie de inputuri, piese şi tehnologie cruciale de la parteneri comerciali ezitanţi. În ciuda unor scurgeri persistente în lanţul de aprovizionare, importurile ruseşti s-au prăbuşit cu peste 50 la sută în ultimele luni.

China nu a intrat pe piaţa rusă în măsura în care mulţi se temeau; de fapt, conform celor mai recente comunicate lunare ale Administraţiei Generale a Vămilor din China, exporturile chinezeşti către Rusia s-au prăbuşit cu peste 50% de la începutul anului până în aprilie, scăzând de la peste 8,1 miliarde de dolari lunar la 3,8 miliarde de dolari. Având în vedere că Beijingul exportă de şapte ori mai mult în Statele Unite decât în Rusia, se pare că până şi companiile chineze sunt mai îngrijorate de faptul că se vor confrunta cu sancţiunile americane decât de pierderea unor poziţii marginale pe piaţa rusă, ceea ce reflectă mâna slabă a Rusiei în raport cu partenerii săi comerciali la nivel mondial.

Mitul 4: Consumul intern rusesc şi sănătatea consumatorilor rămân puternice

Unele dintre sectoarele cele mai dependente de lanţurile internaţionale de aprovizionare au fost afectate de o inflaţie debilitantă de aproximativ 40-60% - pe volume de vânzări extrem de scăzute. De exemplu, vânzările de automobile străine în Rusia au scăzut în medie cu 95% la nivelul marilor companii auto, vânzările fiind complet oprite.

Pe fondul penuriei de aprovizionare, al creşterii preţurilor şi al scăderii sentimentului consumatorilor, nu este deloc surprinzător faptul că indicii managerilor de achiziţii din Rusia - care reflectă modul în care managerii de achiziţii văd economia - au scăzut, în special în ceea ce priveşte comenzile noi, alături de scăderea cheltuielilor de consum şi a datelor privind vânzările cu amănuntul cu aproximativ 20% faţă de anul trecut. Alte lecturi ale datelor de înaltă frecvenţă, cum ar fi vânzările de comerţ electronic în cadrul Yandex şi traficul în acelaşi magazin la site-urile de vânzare cu amănuntul din Moscova, întăresc scăderile abrupte ale cheltuielilor de consum şi ale vânzărilor, indiferent de ceea ce spune Kremlinul.

Mitul 5: Întreprinderile globale nu s-au retras cu adevărat din Rusia, iar fuga afacerilor, a capitalului şi a talentelor din Rusia este supraestimată

Întreprinderile globale reprezintă aproximativ 12% din forţa de muncă a Rusiei (5 milioane de lucrători) şi, ca urmare a retragerii întreprinderilor, peste 1.000 de companii reprezentând aproximativ 40% din PIB-ul Rusiei şi-au redus operaţiunile în ţară, inversând trei decenii de investiţii străine şi susţinând o fugă simultană de capital şi de talente fără precedent, într-un exod în masă de 500.000 de persoane, dintre care multe sunt exact lucrătorii cu un nivel de educaţie ridicat şi cu competenţe tehnice pe care Rusia nu îşi poate permite să îi piardă. Chiar şi primarul Moscovei a recunoscut că se aşteaptă o pierdere masivă de locuri de muncă pe măsură ce întreprinderile vor trece prin procesul de retragere completă.

Mitul 6: Putin are un excedent bugetar datorită preţurilor ridicate la energie

De fapt, Rusia este pe cale să înregistreze în acest an un deficit bugetar echivalent cu 2% din PIB, potrivit propriului său ministru de finanţe - una dintre singurele dăţi în care bugetul a fost deficitar în ultimii ani, în ciuda preţurilor ridicate la energie - datorită cheltuielilor nesustenabile ale lui Putin; pe lângă creşterile spectaculoase ale cheltuielilor militare, Putin recurge la intervenţii fiscale şi monetare dramatice şi evident nesustenabile, inclusiv la o listă de proiecte de mântuială ale Kremlinului, toate acestea contribuind la dublarea aproape totală a masei monetare în Rusia de la începutul invaziei. Cheltuielile nesăbuite ale lui Putin pun în mod clar sub presiune finanţele Kremlinului.

Mitul 7: Putin are sute de miliarde de dolari în fonduri pentru zile negre, astfel încât este puţin probabil ca finanţele Kremlinului să fie puse la încercare în curând

Cea mai evidentă provocare cu care se confruntă fondurile de rezervă ale lui Putin este faptul că, din cele aproximativ 600 de miliarde de dolari din rezervele sale valutare, acumulate în ani de zile din veniturile din petrol şi gaze, 300 de miliarde de dolari sunt îngheţate şi inaccesibile, ţările aliate din Statele Unite, Europa şi Japonia restricţionând accesul. Au existat unele apeluri de a confisca aceste 300 de miliarde de dolari pentru a finanţa reconstrucţia Ucrainei.

Rezervele valutare rămase ale lui Putin scad într-un ritm alarmant, cu aproximativ 75 de miliarde de dolari de la începutul războiului. Criticii subliniază că rezervele valutare oficiale ale băncii centrale pot scădea din punct de vedere tehnic doar din cauza sancţiunilor internaţionale impuse băncii centrale şi sugerează că instituţiile financiare nesancţionate, cum ar fi Gazprombank, ar putea totuşi să acumuleze astfel de rezerve în locul băncii centrale. Deşi acest lucru ar putea fi adevărat din punct de vedere tehnic, nu există, în acelaşi timp, nicio dovadă care să sugereze că Gazprombank acumulează efectiv rezerve, având în vedere presiunea considerabilă asupra propriului său portofoliu de credite.

În plus, deşi Ministerul de Finanţe plănuia să reintroducă o regulă bugetară rusă de lungă durată, conform căreia surplusul de venituri din vânzările de petrol şi gaze ar trebui să fie canalizat către fondul suveran de investiţii, Putin a eliminat această propunere, precum şi liniile directoare care o însoţesc şi care stabilesc cum şi unde poate fi cheltuit Fondul naţional de investiţii, în timp ce ministrul de finanţe Anton Siluanov a lansat ideea de a retrage fonduri din Fondul naţional de investiţii echivalente cu o treime din întregul fond pentru a plăti acest deficit anul acesta. Dacă Rusia înregistrează un deficit bugetar care necesită retragerea unei treimi din fondul său suveran de avere în condiţiile în care veniturile din petrol şi gaze sunt încă relativ puternice, toate semnele indică un Kremlin care ar putea rămâne fără bani mult mai repede decât se apreciază în mod convenţional.

Mitul 8: Rubla este cea mai performantă monedă din lume în acest an

Unul dintre subiectele de discuţie preferate ale propagandei lui Putin, aprecierea rublei este o reflectare artificială a unui control al capitalului fără precedent şi draconic - care se numără printre cele mai restrictive din lume. Restricţiile fac practic imposibil pentru orice rus să cumpere legal dolari sau chiar să aibă acces la majoritatea depozitelor în dolari, în timp ce umflă artificial cererea prin achiziţii forţate de către marii exportatori - toate acestea rămân în mare parte în vigoare în prezent.

Oricum, cursul de schimb oficial este înşelător, deoarece rubla se tranzacţionează, fără surpriză, la volume dramatic diminuate în comparaţie cu cele de dinaintea invaziei, pe o lichiditate scăzută. Conform multor rapoarte, o mare parte din aceste tranzacţii de odinioară au migrat către pieţele negre neoficiale de ruble. Chiar şi Banca Rusiei a recunoscut că rata de schimb reflectă mai degrabă politicile guvernamentale şi este o expresie brutală a balanţei comerciale a ţării decât pieţele valutare lichide şi liber tranzacţionabile.

Mitul 9: Punerea în aplicare a sancţiunilor şi retragerea întreprinderilor sunt acum în mare parte realizate şi nu mai este nevoie de nicio presiune economică

Economia Rusiei a fost grav afectată, dar retragerile de afaceri şi sancţiunile aplicate împotriva Rusiei sunt incomplete. Chiar şi cu deteriorarea poziţionării Rusiei în domeniul exporturilor, aceasta continuă să obţină prea multe venituri din petrol şi gaze naturale din decuparea sancţiunilor, ceea ce susţine cheltuielile interne extravagante ale lui Putin şi ascunde slăbiciunile economice structurale. Şcoala de Economie de la Kiev şi Grupul de lucru internaţional Yermak-McFaul au deschis calea în propunerea unor măsuri de sancţiuni suplimentare în cadrul sancţiunilor individuale, al sancţiunilor energetice şi al sancţiunilor financiare, conduse de fostul ambasador al SUA în Rusia Michael McFaul şi de experţii Tymofiy Mylovanov, Nataliia Shapoval şi Andriy Boytsun. Privind în viitor, nu există nicio cale de ieşire din uitarea economică pentru Rusia atâta timp cât ţările aliate rămân unite în menţinerea şi creşterea presiunii sancţiunilor împotriva Rusiei.

Titlurile de înfrângere care susţin că economia Rusiei şi-a revenit nu sunt pur şi simplu reale - faptele sunt că, după orice măsurătoare şi la orice nivel, economia rusă se clatină, iar acum nu este momentul să se pună frână.