Campania electorală pentru alegerile locale se apropie de final şi tocmai de aceea candidaţii au început să mărească ritmul promisiunilor, de multe ori fiind evident că o parte din acestea sunt foarte greu de îndeplinit, dar socotelile sunt făcute în numele scopului care scuză toate mijloacele. Nu mai stă în picioare niciun argument atunci când minciuna este dovedită, iar lipsa de logică este evidentă.
Un primar de sector din Bucureşti promite, pe toţi pereţii şi toate gardurile, că în următorul mandat va reabilita termic toate blocurile din zona pe care o va păstori şi că banii necesari acestui efort există deja. Mai mult, a pus la dispoziţia cetăţenilor şi un număr de telefon direct către Direcţia Investiţii, de unde cetăţenii pot să obţină orice informaţie referitoare la reabilitarea termică a blocurilor. Lăudabil, dar cetăţenii care au sunat au avut o mare surpriză foarte sinceri sau foarte supăraţi pe primar, cei care răspund lămuresc repede lucrurile, lăsând să se înţeleagă că şansele ca în următorii 4 ani toate blocurile din sector să fie reabilitate se află la cota zero. Aceştia mai susţin că e nevoie de aprobarea consiliului pentru suplimentarea numărului de blocuri care să intre în procesul de refacere şi că nu se ştie cum şi de unde va fi obţinută finanţarea. Tot în zona Capitalei, o nouă staţie de metrou a devenit o consistentă promisiune de campanie pentru cetăţenii unui cartier. O discuţie cu factorii de decizie de la Metrorex a lămurit lucrurile - nici nu se pune problema ca respectiva staţie să fi cons-truită cel puţin până în 2016. Acestea sunt doar două exemple de la nivel central. În provincie, lucrurile stau şi mai rău. Edili care au condus primării aflate în pragul falimentului în ultimii 4 ani, care cu greu şi-au plătit salariile angajaţilor şi facturile la energia electrică, promit fără nicio problemă investiţii majore, săli de sport, apă curentă, canalizarea, toată cheltuiala fiind aruncată invariabil în spatele "fondurilor europene".
Nici moda mesajelor de tip "garantat..." nu a trecut. Dar şi aici lucrurile se desfăşoară fără nicio logică. Există situaţii în care un om garantează pentru doi candidaţi care se află în competiţie directă, unul ca independent şi celălalt ca reprezentant al unei uniuni care cuprinde mai multe partide. Există şi o a treia categorie, politicieni care şi-au comandat afişe şi bannere, pe care şi-au pus chipurile, dar au uitat să precizeze pentru ce funcţie şi unde candidează. Nu trebuiesc uitate nici adunările populare, în care reprezentanţii actualului guvern, crezându-se în opoziţie, invită la înlăturarea regimului, iar reprezentanţii opoziţiei uitând că nu mai au niciun minister în subordine rostesc nişte discursuri care erau valabile cu două luni în urmă. Toate acestea nu fac decât să demonstreze lipsa de res-pect cu care este tratat alegătorul, deşi pe toate canalele posibile este invitat ca pe 10 iunie să dovedească spirit civic şi să se prezinte la vot ca să-şi exprime opţiunea.