ANPC lansează în dezbatere publică un proiect de lege ce reglementează piaţa digitală

Actualizare - Avocatul Gheorghe Piperea a scris pe pagina personală de Facebook că proiectul ANPC introduce, în sfârşit, amenda raportată la cifra de afaceri.

Gheorghe Piperea: "În intenţia de a implementa o directivă europeană de întărire a drepturilor şi a protecţiei intereselor consumatorilor, ANPC a emis şi a pus în dezbatere publică o serie de modificări ale Legii clauzelor abuzive nr.193/2000, ale Legii practicilor comerciale incorecte nr.363/2007 şi ale OUG nr.34/2014 privind protecţia consumatorilor în contractele cu comercianţii, modificări care aduc nişte noutăţi absolute şi chiar şocante pentru corporaţiile (şi apărătorii lor din oficiu) care s-au obişnuit cu moliciunea legislaţiei şi a autorităţilor româneşti în domeniu, fapt care le-a făcut să zburde vesele pe câmpii, să ignore cele mai elementare reguli de etică şi statul de drept şi să practice abuzul de putere economică, înşelăciunea, agresiunea economică şi evaziunea/optimizarea fiscală, fără teama de a păţi ceva realmente serios.

Sunt conştient de caracterul eclectic al celor de mai jos, dai rezumatul lor sper să fie clar şi coerent.

1. Proiectul ANPC introduce, în sfârşit, amenda raportată la cifra de afaceri - încălcarea gravă şi repetată a legislaţiei protecţiei consumatorilor poate fi sancţionată cu amenzi de până la 4% din cifra de afaceri; dacă cifra de afaceri nu poate fi imediat estimată, amenda poate fi de până la 2.000.000 de euro. Vă dau mai jos nişte exemple concrete în care s-ar putea pune în practică astfel de amenzi.

2. În procesele de tip class action (care pot fi formulate de ANPC sau de asociaţiile pentru protecţia consumatorilor) se vor putea obţine atât evacuarea unor clauze abuzive din toate contractele comerciantului aflate în derulare şi infectate cu astfel de clauze, cât şi încetarea contractelor care se fac expresia practicilor comerciale incorecte (înselătoare sau agresive); noutatea absolută este efectul direct pe care o astfel de soluţie o poate avea în favoarea tuturor consumatorilor afectaţi - hotărârea judecătorească este titlu executoriu contra comerciantului, iar consumatorii, individual, pot cere atât despăgubiri de la comerciant, cât şi restituirea sumelor plătite (nedatorat) în baza acelor clauze sau contracte; vă dau mai jos exemple despre ceea ce poate însemna această soluţie.

3. Noua reglementare se aplică nu numai prestatorilor de servicii financiare, ci şi prestatorilor de servicii medicale, producătorilor şi comercianţilor de medicamnte şi dispozitive medicale şi platformelor de tranzacţionare online (indiferent dacă proprietarii intră în raporturi juridice directe cu consumatorii sau numai ca "gazdă" a comercianţilor care vând şi prestează servicii pe platforma de tranzaţionare).

4. Proiectul recunoaşte un contract între comerciant şi consumator în operaţiunea zilnică, multiplă, prin care ne punem datele cu caracter personal la dispoziţia platformelor de tranzacţionare, a reţelelor de socializare sau a sistemelor de comunicaţie on line instant (şi aparent gratuit); de acum încolo suntem consumatori şi în astfel de situaţii, având toate drepturile şi protecţia conferite de legislaţia specifică, inclusiv dreptul la informare, la evacuarea clauzelor abuzive, la încetarea practicilor comerciale incorecte, la repararea pagubelor cauzate de produsele cu defecte etc.; putem spera acum că orice membru al clubului "select" gafam, precum şi twitter, netflix, emag, olx, airbnb, yango, bolt, uber etc. vor putea fi amendaţi cu 4% din cifra de afaceri sau cu 2 milioane de euro dacă sar calul.

5. Marea problemă urmelor noastre pe internet (cookies), utilizate de site-uri şi publicaţii pe internet pentru a ne construi mai vârtos avatarul informatic cu care să ne controleze nevoile şi dorinţele, rămâne oarecum în aer, deşi este luată în calcul, cel puţin ca definiţie şi ca obligaţie a providerilor de a le utiliza exclusiv în interesul publicaţiei (nu şi în favoarea terţilor); se face rerire chiar la conţinut, care ar fi (co)proprietatea noastră şi care ar putea fi restras din orice publicaţie; rămâne ca reglementarea să fie îmbunătăţită, căci nu îmi pare prea diferită de ipocrita GDPR.

A. Exemple de situaţii în care s-ar putea aplica o amendă de 4% din cifra de afaceri sau de 2 mil euro:

- câteva bănci au fost oligate, în trecutul recent, să evacueze clauzele abuzive din contractele lor de adeziune, clauze în baza cărora au încasat zeci sau chiar sute de milioane de euro nedatorat; nu numai că nu au scos aceste clauze din toate contractele, dar le utilizează în continuare, sub cuvânt că instanţele nu au fost suficient de clare în a indica acele clauze care nu mai au efect; pentru că instanţele nu au dispus şi restituirea zecilor sau sutelor de milioane încasate nedatorat, băncile s-au făcut că plouă şi nu au restituit nimic; în dosarul raiffeisenleaks, de altfel, s-a dispus chiar încetarea unui număr de câteva zeci de mii de contracte în chf, şi nu s-a întâmplat nimic - măreaţa bancă merge înainte, ca un panzer, că de-aia a ieşit la proteste anti-corupţie în 2017-2018, de mână cu debitorii anti-ciuma roşie;

-în situaţia de mai sus se află şi două companii de telefonie mobilă, o companie de tv prin cablu/satelit/internet, două compani de utilităţi publice, precum şi toate companiile de electricitate care au majorat cu cca 25% factura, contravenţia fiind constatată recent de ANPC, în acest ultim caz;

-foarte multe bănci, dar mai ales Raiffeisen (din nou ...) şi ING au încălcat legea în privinţa blocării conturilor bancare ale persoanelor fizice pentru aşa-zisa omisiune de actualizare a datelor cu caracter personal - aceste bănci trebuie bombardate cu plângeri peste tot, pentru că nu e vorba doar de a fi sărit calul cu interpretări aberante ale legislaţiei, e vorba de pericolu a ne fi anihilate proprietatea şi libertatea şi iniţiativa economică - fără conturi bancare, lichidităţile din cont sunt inutile, la fel şi efortul de a munci şi a crea plusvaloare;

-super-market-urile, benzinăriile, chiar farmaciile care, în pandemie, au vândut măşti sau alte dispozitive neconforme, precum şi comercianţii (cu sau fără drept de a se numi clinici medicale) care au vândut în parcări sau în stare de conflicte de interese teste RT - PCR şi care au contribuit la hiperbolizarea numărului de rezultate fals pozitive/negative cu care este covârşită România, ar putea fi amendaţi cu 4% din cifra de afaceri sau cu 2mil de euro; doar în acest fel lumea şi-ar putea recăpăta încrederea în seriozitatea eforturilor de combatere a pandemiei;

-platformele de vânzări, reţelele sociale, sistemele de comunicaţie instant pe internet, site-urile şi publicaţiile online care cenzurează informaţia, practicând un abject fake news prin omisiune, sau suspendă ori interzic profiluri pentru simplul fapt că titularii lor nu au opinii "corecte" (unde corect = cum vrea patronul e reţea să fie considerat corect, adică stalin/hitler style) vor putea fi amendate cu 4% din cifra de afaceri sau cu 2 milioane de euro.

B. Exemple de situaţii în care se pot formula class action şi obţine încetarea contractelor, plus despăgubiri:

-contractele de credit sau de împrumut, contractele de utilităţi, de servicii medicale sau de educaţie, asigurările de sănătate etc. care sunt expresii ale abuzului de putere economică sau practici comerciale înşelătoare;

-comerţul cu medicamente, vaccinuri şi dispozitive sanitare;

-comerţul pe platformele online.

Acest gen de class action, repet, pot fi formulate de ANPC. Întrucât vorbim de o instituţie publică, subordonată politic, cu un personal insuficient, ANPC nu va putea face faţă uşor enormei problematici ridicate de comerţul abuziv, de tip capcană, pe care îl vedem practicat peste tot în lumea de azi, ca un coşmar consumerist. Dar class action pot formula şi asociaţiile pentru protecşia consumatorilor. Sunt puţine, slăbite de lobby-ul şi tonele de bani ale băncilor, dar absolut necesare. În loc să susţineţi cu donaţii tot felul de cauze de tiriplici, aceste donaţii (precum şi procentul de 3,5% din impozitul pe profit) ar putea fi reorientate către astfel de asociaţii. Nu importă care - trebuie doar să le căutaţi pe cele oneste şi fără conflicte de interese. Dar mai ales pe cele care nu se sponsorizează din aceleaşi locuri cu "luptătorii" anti-corupţie".

---

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) a lansat în dezbatere publică un proiect de lege privind o mai bună reglementare a protecţiei drepturilor consumatorilor în faţa produselor digitale, din ce în ce mai prezente pe piaţa mondiaă, conform unui comunicat de presă remis redacţiei.

În scopul realizării unei adevărate pieţe unice digitale, este necesară armonizarea anumitor aspecte referitoare la contractele de furnizare de conţinut digital sau de servicii digitale, din legislaţia europeană în cea naţională, relatează sursa citată.

"În lumea contemporană, pieţele digitale devin rapid principalele pieţe de consum. Viteza de evoluţie a pieţelor digitale reprezintă o mare provocare pentru legislaţia care reglementează protecţia consumatorilor. Cadrul legal în domeniu trebuie să garanteze faptul că toţi consumatorii rămân protejaţi, în condiţiile dezvoltării dinamice a tehnologiei, în toate sferele de activitate şi, în consecinţă, s-a considerat absolut necesară modificarea cadrului legislativ actual, astfel încât măsurile adoptate să ofere consumatorilor beneficii concrete", a declarat preşedintele ANPC, Claudiu Dolot.

"Consumatorii trebuie să aibă stipulate în legislaţie drepturi obligatorii clare în ceea ce priveşte conţinutul digital sau serviciile digitale pe care le primesc - trebuie să respecte cerinţele convenite între comerciant şi consumator în contract (descrierea lucrării, cantitatea fişierelor, calitatea acestora etc.) - sau la care obţin acces de oriunde din Uniune, fapt care ar duce la reducerea prejudiciului suferit în prezent de consumatori, dar şi la sporirea încrederii acestora de a achiziţiona conţinut digital sau servicii digitale. Proiectul de act normative, care doreşte clarificarea tuturor acestor aspecte, presupune să se aplice oricărui contract în care un comerciant furnizează conţinut digital sau servicii digitale consumatorului, iar acesta plăteşte sau se angajează să plătească un preţ, ori oferă sau se angajează să furnizeze date cu caracter personal comerciantului, cu excepţia cazului în care datele cu caracter personal furnizate sunt prelucrate numai în scopul furnizării conţinutului digital sau a serviciului digital sau pentru ca comerciantul să respecte cerinţele legale. Pentru a ţine pasul cu evoluţia tehnologică, proiectul regementează atât software, aplicaţii, fişiere diverse, precum şi conţinut digital furnizat pe support material (CD, DVD, stick USB etc.)", se arată în comunicat.

Proiectul de lege acoperă un domeniu larg de reglementare. Astfel, modifică trei acte normative în vigoare: Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor, Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele ȋncheiate ȋntre profesionişti, şi O.U.G. nr. 34/2014 privind drepturile consumatorilor.

Schimbările preconizate de ANPC sunt:

- Impunerea unor sancţiuni mai eficace, mai proporţionale şi mai disuasive în cazul încălcărilor transfrontaliere pe scară largă. Regulamentul (UE) 2017/2394 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2017 privind cooperarea dintre autorităţile naţionale însărcinate să asigure respectarea legislaţiei în materie de protecţie a consumatorului şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004, reglementează modul în care autorităţile naţionale responsabile de protecţia consumatorilor conlucrează pentru a aborda încălcările transfrontaliere ale legislaţiei privind protecţia consumatorilor. În special, acesta se concentrează asupra încălcărilor pe scară largă care aduc prejudicii consumatorilor din mai multe state membre şi asupra încălcărilor pe scară largă cu o dimensiune specifică Uniunii. Pentru acest tip de încălcări pe scară largă, autorităţile naţionale pot fi nevoite să impună, într-un mod coordonat, sancţiuni eficace, proporţionale şi disuasive. Cu toate acestea,în UE, sancţiunile disponibile pentru încălcările legislaţiei privind protecţia consumatorilor sunt foarte diferite şi sunt adesea stabilite la un nivel scăzut. În temeiul propunerii, autorităţile naţionale vor avea competenţa de a impune, pentru astfel de încălcări pe scară largă, amenzi de până la 4 % din cifra de afaceri a comerciantului. La un nivel mai general, autorităţile naţionale ar trebui să decidă cu privire la nivelul sancţiunilor pe baza unor parametri comuni, în special cu privire la caracterul transfrontalier al încălcării. Aceste norme consolidate privind sancţiunile vor fi introduse în cele patru acte normative naţionale vizate.

- Dreptul la măsuri reparatorii individuale pentru consumatori. Conform prevederilor propunerii, consumatorii vor avea dreptul la măsuri reparatorii individuale atunci când sunt afectaţi de practici comerciale neloiale, cum ar fi tehnicile de marketing agresive. În special, statele membre ar trebui să pună la dispoziţie atât măsuri reparatorii contractuale, cât şi măsuri reparatorii necontractuale. Măsurile reparatorii contractuale ar trebui să includă cel puţin dreptul la încetarea contractului. Măsurile reparatorii necontractuale ar trebui să includă cel puţin dreptul la despăgubiri pentru daune. Aceste drepturi sunt adăugate la Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor

- O mai mare transparenţă pentru consumatori pe pieţele online. În prezent, atunci când vizitează pieţe online, consumatorii se confruntă cu o varietate de oferte din partea furnizorilor terţi care îşi vând produsele sau serviciile pe piaţa online (şi cu oferte ale înseşi pieţei online). Consumatorii nu ştiu întotdeauna cum au fost clasificate ofertele pe care le primesc pe piaţa online şi nici de la cine cumpără (de la comercianţi profesionişti sau de la alţi consumatori). Numeroşi consumatori au impresia că achiziţionează produse oferite de piaţa online, încheind astfel un contract cu aceasta. În realitate, aceştia cumpără de la un furnizor terţ înregistrat pe piaţa online care nu este comerciant. În consecinţă, consumatorii pot crede în mod eronat că au de-a face cu comercianţi profesionişti (şi că beneficiază, prin urmare, de drepturile consumatorilor). Această confuzie poate crea dificultăţi în cazul în care apar probleme legate de o achiziţie online, deoarece nu este întotdeauna uşor să se stabilească cine este responsabil. Propunerea de lege introduce în O.U.G. nr. 34/2014 privind drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniştii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative cerinţe suplimentare privind informaţiile, care impun pieţelor online să informeze în mod clar consumatorii cu privire la următoarele aspecte: parametrii principali care determină clasificarea ofertelor, dacă contractul este încheiat cu un comerciant sau cu o persoană fizică, dacă se aplică legislaţia privind protecţia consumatorilor şi cine este comerciantul (furnizorul terţ sau piaţa online) responsabil pentru asigurarea respectării drepturilor consumatorilor legate de contract (cum ar fi dreptul de retragere sau garanţia juridică).

- În plus, consumatorii care folosesc aplicaţii digitale precum pieţe online, instrumente de comparare, magazine de aplicaţii sau motoare de căutare se aşteaptă să primească rezultate "naturale" sau "organice" în urma căutărilor efectuate, bazate pe relevanţa acestora în raport cu căutările lor, şi nu pe plăţile efectuate de către terţi. Dispoziţiile relevante ale Legii nr. 363/2007 ar trebui clarificate pentru a preciza faptul că platformele online trebuie să indice rezultatele căutării care conţin "plasări plătite de produse", în cazul cărora terţii plătesc pentru o clasificare mai bună, sau "includere plătită", în cazul cărora terţii plătesc pentru a fi incluşi în lista rezultatelor căutării.

- Extinderea protecţiei consumatorilor la serviciile digitale - propunerea extinde domeniul de aplicare al O.U.G. nr. 34/2014 la serviciile digitale pentru care consumatorii nu plătesc, însă oferă date cu caracter personal, cum ar fi: stocarea în cloud, platformele de comunicare socială şi conturile de email. Având în vedere creşterea valorii economice a datelor cu caracter personal, serviciile respective nu pot fi

considerate a fi pur şi simplu "gratuite". Prin urmare, consumatorii ar trebui să aibă acelaşi drept la informaţii precontractuale şi dreptul de a anula contractul în decursul unei perioade de retragere de 14 zile, indiferent dacă plătesc pentru un serviciu sau oferă date cu caracter personal.

- Propunerea introduce posibilitatea de a adopta reguli privind anumite forme şi aspecte ale vânzărilor în afara spaţiilor comerciale. În timp ce vânzările în afara spaţiilor comerciale constituie un canal de vânzări legitim şi bine stabilit, propunerea clarifică faptul că Legea nr. 363/2007 nu împiedică adoptarea unor norme care să protejeze interesele legitime ale consumatorilor în ceea ce priveşte unelepractici de marketing sau de vânzare deosebit de agresive sau înşelătoare în contextul unor vizite nesolicitate efectuate de comerciant la domiciliul

consumatorului sau în ceea ce priveşte excursiile comerciale organizate de comerciant cu scopul sau efectul de a promova sau a vinde produsele către consumatori, în cazul în care astfel de restricţii sunt justificate din motive legate de ordinea publică sau respectarea vieţii private.

- Clarificarea normelor privind practicile de marketing înşelătoare pentru produsele cu dublu standard de calitate. Propunerea modifică Legea nr.363/2007, precizând în mod explicit faptul că o practică comercială care implică marketingul unui produs ca fiind identic cu un acelaşi produs comercializat în mai multe alte state membre, în cazul în care cele două produse au o compoziţie sau caracteristici semnificativ diferite, şi care astfel determină sau poate determina consumatorul mediu să ia o decizie comercială pe care altfel nu ar fi luato, este o practică comercială înşelătoare pe care autorităţile competente ar trebui să o evalueze şi să o abordeze de la caz la caz, în conformitate cu dispoziţiile directivei menţionate.