Arbitrajul comercial internaţional - între provocările actuale şi rolul interpretat de stakeholderi în soluţionarea litigiilor

Specialiştii de la nivel global în arbitrajul comercial internaţional dezbat în aceste zile la a patra ediţie a "Bucharest Arbitration Days" problemele cu care se confruntă în activitatea curentă şi discută despre soluţiile care ar putea fi aplicate unitar, în anumite speţe. Tema principală a dezbaterii care se desfăşoară în aceste zile, eveniment organizat de Camera de Comerţ şi Industrie a României în parteneriat cu Wolters Kluwer România şi la care participă peste 40 de experţi în arbitrajul comercial internaţional este "Rolul stakeholderilor în arbitrajul internaţional".

Principalii invitaţi sunt profesorul George Berdmann, de la Columbia Law School din SUA şi Martina Polasek, secretarul general adjunct al ICSID, care este Tribunalul Arbitral de pe lângă Banca Mondială.

"Arbitrajul este o modalitate alternativă de soluţionare a litigiilor şi se adresează în special comercianţilor pentru că este o modalitate mult mai uşoară, facilă, eficientă de rezolvare a acestor litigii. Pentru litigiile de valori mari este chiar mai ieftin arbitrajul comercial decât soluţionarea acestor speţe în instanţele comune. Un alt avantaj al procedurii de arbitraj este că oferă confidenţialitatea cu privire la datele părţilor, confidenţialitate pe care nu o găseşti în instanţele de judecată unde toată lumea poate să vadă dosarul, lucru care nu este posibil în arbitrajul comercial, unde primordială este confidenţialitatea soluţionării litigiilor", a declarat Ştefan Deaconu, preşedintele Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.

Domnia sa a menţionat faptul că ţara noastră are o tradiţie bogată în arbitrajul comercial internaţional, lucru demonstrat de faptul că anul acesta se împlines 70 de ani de la înfiinţarea Curţii de Arbitraj din România.

"Ea a fost înfiinţată în anul 1953 ca o curte care să soluţioneze în special litigiile care derivau din contractele comerciale internaţionale încheiate de către România. De atunci şi până acum au fost soluţionate câteva mii de litigii comerciale de către această Curte de Arbitraj. În medie, înregistrăm anual 150 de litigii, dar, pe lângă acestea, pe rol sunt şi dosare din anii trecuţi, care nu au fost încă finalizate, prelungindu-se puţin procedura din cauza expertizelor. Cele mai multe astfel de cauze datează de maximum doi sau trei ani. Cele care necesită expertize complexe pot dura un pic mai mult, dar în general termenul de soluţionare a litigiilor este situat între şase luni şi un an", a spus Ştefan Deaconu.

Preşedintele Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a mai arătat că la arbitrajul comercial internaţional apelează în mod special companiile cele mai mari, pentru că procedura este strâns legată de un mediu economic solid şi concurenţial.

"Arbitrajul comercial internaţional ajută economia, pentru că investitorii străini îşi doresc, în cazul în care se ajunge la un litigiu, să fie judecaţi rapid, deoarece nu vor să îşi blocheze banii în litigii. În acelaşi timp, arbitrajul oferă posibilitatea ca tribunalul arbitral să fie alcătuit şi din arbitri străini, cunoscători ai unei limbi străine, sau arbitri care provin dintr-o altă ţară decât ţările de origine ale părţilor care îşi dispută un litigiu, ceea ce asigură o independenţă totală a acestei proceduri", a menţionat Ştefan Deaconu.

• Corina Corbu, preşedintele ÎCCJ: "Arbitrajul reprezintă calea cea mai rapidă de soluţionare a litigiilor comerciale"

Printr-un mesaj transmis online, Cătălin Predoiu, ministrul Justiţiei a precizat că "arbitrajul a devenit o metodă de soluţionare a diferendelor contractuale în mai multe sectoare de activitate, chiar şi în privinţa derulării contractelor de infrastructură ai căror beneficiari sunt diferite instituţii publice".

Corina-Alina Corbu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a spus că viteza de desfăşurare a raporturilor comerciale a crescut în ultima vreme, odată cu dezvoltarea comerţului online, ceea ce a dus şi la creşterea complexităţii acestor raporturi, care duc la naşterea unor litigii.

"În acest moment, este uzuală încheierea contractelor prin intermediul online, la distanţă, cu transmitere instantanee a drepturilor şi obligaţiilor comerciale şi cu efecte asupra transportării, asigurării, conservării şi depozitării produselor comercializate. De aceea, arbitrajul reprezintă calea cea mai rapidă de soluţionare a litigiilor comerciale, pe baza cunoaştereii directe de către arbitri a practicilor comerciale, care sunt adaptate intereselor comerciale ale părţilor. În arbitrajul comercial, vorbim practic despre soluţii negociate şi nu impuse precum cele din instanţă. Arbitrul are o libertate mai mare decât judecătorul în pronunţarea soluţiei şi a motivelor pe care se întemeiază aceasta", a afirmat Corina Corbu.

George Berdmann, expert în arbitrajul internaţional şi profesor la Columbia Law School, a afirmat că arbitrajul internaţional este cea mai folosită procedură pentru soluţionarea litigiilor comerciale internaţionale şi că importanţa acestei proceduri se află în creştere la nivel global, tot mai multe jurisdicţii şi state apelând la acest arbitraj.

"Cei mai mulţi oameni de afaceri aleg să investească într-o ţară, dacă există proceduri de soluţionare rapidă a litigiilor, care să nu implice instanţele de judecată. De aceea ei caută state cu curţi de arbitraj comercial internaţional, pentru că în cazul instanţelor comune există suspiciuni rezonabile la un moment dat că acestea ar servi interesele statului în numele căruia acţionează şi nu ar da dovadă de independenţă totală ca în cazul arbitrajului internaţional. Chiar dacă soluţionează favorabil sau nu pentru investitorul străin un astfel de litigiu, suspiciunile planează tot timpul cu privire la interesele publice apărate de instanţele de judecată. Avem o jurisdicţie bună privind arbitrajul internaţional, procedură care este pe placul investitorilor, iar ţara dumneavoastră reprezintă unul dintre statele care au un rol important în această procedură, ceea ce este un lucru benefic pentru investitorii străini. Ştiu că aici există un interes mare şi o motivaţie pe măsură ca lucrurile să meargă din ce în ce mai bine în procedura de arbitraj internaţional", a declarat George Berdmann.

• Transparenţa procedurii arbitrale - permisă doar în anumite litigii investiţionale, în care una dintre părţi este statul

Întrebat de ce arbitrajul comercial internaţional nu este atât de transparent, precum litigiile investiţionale deduse arbitrajului practicat la ICSID, profesorul Berdmann a spus: "Trebuie să distingem între arbitrajul comercial şi arbitrajul privind investiţiile. Nu ştiu dacă sunteţi familiari cu această distingere, dar ele sunt foarte diferite. Cred că este imposibil să judeci, fără arbitraj, fără să distingi relaţiile dintre două afaceri, pe de o parte, de investiţiile statului pe de altă parte. În arbitrajul investiţiilor publice, este vorba aproape numai despre interesul public, pentru că statul adoptă măsuri, care sunt opozabile investitorilor, măsuri care sunt invariabil justificate prin interesul public. În aceste cazuri, transparenţa litigiului este importantă, pentru că interesul public al statului este prioritar. Cred că în privinţa zonei business to business, se poate face o distingere, atunci când este vorba despre o afacere încheiată cu statul şi nu este nevoie de o transparenţă totală pentru că ar fi inapropriată unei relaţii B2B. Transparenţa unui astfel de litigiu dedus curţii arbitrale depinde foarte mult de interesul asupra căruia se focusează părţile".

De altfel, tema despre care a vorbit George Berdmann în cadrul evenimentului se referă la acest interes public, care este reprezentat inclusiv de instanţele naţionale atunci când ele se implică în procedura arbitrajului internaţional. În opinia expertului american, instanţele naţionale au un interes public în calitate de observatori ai procedurilor de arbitraj comercial internaţional, în calitate de actori ai acestei proceduri (de exemplu în cazurile în care anumite hotărâri arbitrale au fost anulate sau menţinute de instanţă) şi în calitate de entitate a statului care urmăreşte provocările privind regimul arbitrajului internaţional. Acest interes public al instanţelor naţionale este de fapt şi un interes instituţional a concluzionat George Berdmann.