ASSONIME: "Basel III nu va corecta problemele din sistemul bancar"

Criteriile Basel III nu vor corecta problemele care există în sistemul bancar, din cauză că sunt mai complicate, mai opace şi mai predispuse manipulării decât regulile vechi, consideră Stefano Micossi, directorul general al Asociaţiei Societăţilor pe Acţiuni din Italia (ASSONIME), profesor la Colegiul Europei şi membru în Consiliile de Administraţie ale think tank-ului Centre for European Policy Studies (CEPS), Banca Nazionale del Lavoro şi CIR Group.

Principala critică a domniei sale se referă la faptul că sistemul continuă să se bazeze, pentru determinarea cerinţelor de capital, pe evaluarea activelor ponderate la risc ale băncilor prin modele econometrice complicate şi cu o bază analitică "dubioasă". Aceste modele de lucru lasă loc de manipulare a datelor şi, totodată, sunt incapabile să estimeze impactul şocurilor sistemice care pot să lovească piaţa financiar-bancară, explică Stefano Micossi.

"După ce au ignorat aproape în totalitate această problemă, în timpul negocierilor care au dus la acordul Basel III, membrii Comitetului Basel de Supraveghere Bancară s-au trezit la realitatea divergenţelor largi privind estimarea a cât reprezintă activele ponderate la risc ale băncilor individuale în totalul activelor acestora şi, acum, studiază problema noii Evaluări a Consistenţei Reglementărilor", notează profesorul universitar.

Potrivit acestuia, raportul din luna ianuarie a Comitetului afirmă că variaţii ample ale activelor ponderate la risc pot fi explicate doar parţial de diferitele modele de afaceri şi tehnici de administrare a riscurilor pe care le au instituţiile de credit, reflectând într-o măsură considerabilă elemente de flexibilitate pe care cadrul Basel le oferă băncilor şi supraveghetorilor. Un studiu al Autorităţii Bancare Europene a ajuns la concluzii similare, aminteşte Stefano Micossi, care continuă:

"În acest context, Rata de acoperire a lichidităţii (LCR) şi Rata de finanţare stabilă (NSFR) nu reprezintă decât o altă manifestare a inabilităţii regulilor de la Basel să protejeze stabilitatea financiară. Fără să aibă o fundamentare clară, reuşesc doar să pună plasturi unei construcţii surpate. Costurile lor şi impactul asupra operaţiunilor bancare nu au fost încă evaluate, dar ar putea să fie substanţiale. Iar lobby-ul puternic din partea sectorului financiar, aflat deja în desfăşurare, riscă să ducă, în timp, la mutilarea lor".

Sistemul Basel a eşuat şi în crearea unui "teren de joacă" unitar pentru băncile cu prezenţă internaţională, din cauză că divergenţele în implementarea de către supraveghetorii naţionali au afectat aplicarea în principalele jurisdicţii, un proces pe care criteriile Basel III ar urma să îl înrăutăţească, potrivit lui Stefano Micossi. "Regulile Basel au făcut posibil ca sistemul bancar, în ansamblul său, să opereze cu un buffer de capital foarte redus şi un efect de pârghie foarte ridicat, punând bazele pentru implozia creditării care a urmat declanşării crizei financiare. Această problemă nu a fost rezolvată de Basel III, care va permite băncilor să menţină un buffer de capital de 3% din valoarea totală a activelor, corespunzătoare unui efect de pârghie de peste 33".

• "Basel III trebuie să ofere o imagine clară asupra solidităţii instituţiilor de credit"

Criteriile Basel III trebuie să ofere supraveghetorilor bancari şi pieţelor o imagine clară asupra solidităţii instituţiilor de credit, potrivit lui Stefano Micossi.

"Reparaţiile parţiale nu sunt suficiente, fiind necesară o revizuire completă a sistemului", subliniază domnia sa.

Profesorul propune un sistem prudenţial bazat pe cinci piloni, primul constând în stabilirea cerinţelor de capital ca un raport între acţiuni comune şi activele totale. Nivelul acestuia ar trebui să crească gradual la 7-10% din valoarea activelor totale.

Al doilea pilon presupune ca, în cazul în care rata capitalului unei bănci coboară sub un prag predeterminat, autorităţile de supraveghere ar trebui să adopte acţiuni corective tot mai severe.

În vederea eradicării hazardului moral, trebuie să existe o procedură de rezoluţie bancară, care să fie declanşată atunci când rata capitalului unei bănci nu se mai poate îmbunătăţi. Costurile procedurii ar cădea în principal pe umerii acţionarilor şi creditorilor negarantaţi, însă şi creditorii garantaţi şi deponenţii negarantaţi ar putea să fie afectaţi, potrivit lui Stefano Micossi.

Pilonul patru presupune corectarea asumării de riscuri de către bănci prin scheme de garantare a depozitelor, care să acopere doar deponenţii de retail până la o anumită sumă.

Potrivit celui de al cincilea pilon, îmbunătăţirea solvabilităţii ar urma să fie realizată şi prin emisiunea de obligaţiuni convertibile în acţiuni. Conversia ar trebui să se realizeze automat, după depăşirea anumitor indicatori privind capitalul, în loc să fie lăsată la latitudinea supraveghetorilor, subliniază Stefano Micossi.

Un astfel de sistem ar elimina necesitatea unor reguli care să privească structura lichidităţii şi a surselor de finanţare ale băncilor, adecvarea acestora putând să fie verificată prin analiza modelului de afaceri al acestora, consideră domnia sa. De asemenea, nu ar mai fi nevoie de restricţionarea anumitor activităţi şi operaţiuni, din moment ce supraveghetorii ar putea să penalizeze asumarea de riscuri prin taxe aferente garantării depozitelor.

Criteriile Basel III au fost criticate şi de reprezentanţi ai mediului bancar din ţara noastră, una dintre cele mai puternice voci fiind cea a lui Radu Graţian Gheţea, preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor şi a CEC Bank, care a afirmat, de mai multe ori, că implementare acestora ar urma să reducă finanţarea întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM) de către instituţiile de credit.