AŢI VĂZUT SEMNELE; ACUM SE PETRECE! Antiglobalistul cu părul vâlvoi

Vreau să vă pun perspicacitatea la încercare: reproduc mai jos un fragment dintr-o lucrare mai amplă, despre criza mondială, fără să citez sursa.

Provocarea este să o ghiciţi, după filozofia pe care o degajă.

Vă dau o indicaţie: sursa este foarte credibilă.

Citiţi mai jos.

Ne vedem după aia.

"Riscurile fiscale au crescut, mai ales în cadrul economiilor avansate, din trei motive: substratul tendinţelor fiscale s-a deteriorat în continuare, [...]; pieţele financiare şi-au întărit concentrarea din ce în ce mai mult pe slăbiciunile fiscale iar progresul în definirea unor strategii de ieşire fiscală a fost încet.

În acest context, în timp ce pierderea masivă de încredere în solvenţa fiscală rămâne deocamdată un risc îndepărtat, costurile sale potenţiale sunt de asemenea natură încât riscul n-ar trebui ignorat.

Chiar şi în absenţa unei astfel de dezvoltări dramatice, fără progres în abordarea problemelor de sustenabilitate fiscală, nivelul ridicat al îndatorării ar putea afecta creşterea economică pentru ani de zile.

Această ediţie a Monitorului prezintă noi dovezi asupra legăturii dintre datorie si creştere: el sugerează că, pe baza predicţiilor curente, dacă datoria publică nu este coborâtă la nivelurile de dinaintea crizei, atunci creşterea potenţială în economiile avansate ar putea scădea anual cu peste 0,5%, un efect de mare dimensiune când este cumulat pe câţiva ani."

Aţi citit.

Cine să fie autorul textului?

După părerea mea, textul este al unui antiglobalist, dintre aceia care protestează pe stradă, ori de câte ori are loc întâlnirea anuală a guvernatorilor băncilor centrale ale lumii.

Omul are studii - găseşti astfel de tipi printre libertarieni - şi are curajul să se refere la raportul inhibitor dintre cuantumul datoriei unei ţări (faţă de produsul său intern brut) şi rata creşterii sale economice (o relaţie pe care alţi teoreticieni se străduiesc să o stabilească statistic, dar fără prea mare succes, nereuşind să explice de ce aceasta nu este o lege care să se aplice în toate cazurile).

Pe scurt, autorul zice că datoriile sunt toxice şi ne previne că ne aşteaptă ceva într-atât de îngrozitor, încât nici nu-l descrie.

În consecinţă, el trebuie să fie vreun "profet" libertarian care proclamă "Armaghedonul" financiar, un apucat cu părul vâlvoi şi ochelari pe nas, un alarmist dispus să arunce cu ouă în limuzina FMI-ului.

Surpriză!

Autorul textului nu aruncă cu ouă în limuzina FMI, pentru simplul motiv că se află înăuntrul limuzinei.

Autorul textului este FMI, iar textul se găseşte la pagina numărul 5, din "Monitorul fiscal" pe care FMI l-a dat publicităţii cu un an în urmă, la 14 mai 2010.

De fapt, aţi fi putut să vă daţi seama de asta, după jargonul "bankee", după stil şi perspectiva abordării.

FMI nu spune că afacerile şi populaţia nu mai pot îndura creşterea taxelor, ci că "substratul tendinţelor fiscale s-a deteriorat în continuare".

FMI traduce căderea titlurilor de stat la bursă, prin "pieţele financiare şi-au întărit concentrarea din ce în ce mai mult pe slăbiciunile fiscale".

FMI nu-şi permite să spună că nu există soluţie pentru ieşirea din criză, ci, doar, că "progresul în definirea unor strategii de ieşire fiscală a fost încet".

Adică, cum încet?

Adică, atâţia savanţi finanţişti, bancheri, fiscalişti şi oameni politici, câţi avem în lume - toţi au fost puturoşi?

Nu, nu se referă la aşa ceva.

Atunci, încet faţă de ce?

Desigur, nu o spune, dar lasă să se înţeleagă: soluţionarea crizei este excedată faţă de violenţa şi rapiditatea evoluţiei crizei.

Ce urmează e delicios: "pierderea masivă de încredere în solvenţa fiscală rămâne deocamdată un risc îndepărtat".

Este un text de acum un an şi două luni.

Dar, criza datoriilor suverane se manifestă, deja, de şapte luni.

Orizontul unei jumătăţi de an nu este "îndepărtat", nicidecum, în limbaj bancar: şase luni reprezintă "credit pe termen scurt", în orice bancă.

Când te uiţi la Grecia, exclami ca în reclama la un film horror: "Aţi văzut semnele, acum se petrece!"

Când te uiţi la Statele Unite, nu mai exclami nimic: rămâi mut.

Ei bine, FMI ne avertiza anul trecut că n-ar trebui să ignorăm costurile potenţiale a ceea ce atunci numea "un risc îndepărtat", dar care, acum, "se petrece".

"Absenţa unei astfel de dezvoltări dramatice" s-a transformat în prezenţa "unei astfel de dezvoltări dramatice".

Căderea de vineri a burselor lumii reprezintă manifestarea "pierderii masive de încredere în solvenţa fis­cală", în condiţiile în care "pieţele financiare şi-au întărit concentrarea din ce în ce mai mult pe slăbiciunile fiscale", iar "progresul în definirea unor strategii de ieşire fiscală a fost încet".

Am să mai dau un citat din acest "profet libertarian, ochelarist apucat cu părul răvăşit", care este FMI:

"SUA trebuie să accelereze adoptarea unor măsuri credibile de reducere a nivelului datoriilor".

Asta nu mai e de anul trecut.

Este de anul ăsta.

Pagina X, din Monitorul fiscal al FMI, din aprilie 2011.

Aşa.

SUA a crescut plafonul de îndatorare, cu douăsprezece ore înainte să intre în încetare de plăţi.

FMI zice că SUA trebuie să-şi reducă datoria, iar SUA o creşte, stabilind recordul mondial.

E de bine, nu?!

Altfel, se căsca o gaură neagră în care cădeau toate continentele (Africa, nu).

Acum, se cască o gaură neagră care înghite toate continentele (Africa, nu).

Mare diferenţă!

Mă rog... "progresul în definirea unor strategii de ieşire fiscală a fost încet", ce naiba!

Oameni suntem...

Iată observaţiile protestatarului numit "FMI", pentru anul acesta:

"SUA trebuie să accelereze adoptarea unor măsuri credibile de reducere a nivelului datoriilor.

În Japonia, când ansamblul cos­tului fiscal estimat al dezastrului natural se va aplatiza şi reconstrucţia va deveni posibilă, va fi necesar a le încorpora în planuri de ajustare fiscală pe termen mediu, susţinute de măsuri identificate mai clar decât în trecut.

În zona euro, unde consolidarea fiscală s-a desfăşurat în mare măsură în acord cu planurile, progresul către identificarea unei cuprinzătoare abordări pan-europene pentru managementul crizei este binevenit, dar detalii importante rămân de agreat.

[...] Pentru majoritatea economiilor avansate, presiunile pentru cheltuieli pe termen mediu şi lung pentru pensii şi în special pentru sănătate rămân să fie soluţionate."

(FMI/World Economic and Financial Surveys/Aprilie 2011/Fiscal Monitor/pag.X)

Mda.

Pensiile şi sănătatea.

Este o prognoză delicat formulată în "bankee", care, în traducere înseamnă: "bătrânii şi bolnavii vor muri mai repede".

Mai repede faţă de ce?

Desigur, mai repede decât "progresul în definirea unor strategii de ieşire fiscală".

Până să-şi definească ei strategia de ieşire, veţi muri şi voi, tinerii.

De!, e criză, n-ai ce-i face.

Gata-gata să închei articolul, când, ce să vezi!, mi-a răsărit o întrebare ciudată: oare FMI are vreo legătură cu procesul mondial de îndatorare?

Nu, nu.

Nu are.

Nu se poate.

Altfel, cum să mai protesteze împotriva datoriilor?

Ce întrebare imbecilă!

• POST SCRIPTUM

Publicarea Monitoarelor fiscale este o iniţiativă relativ recentă a FMI, datând din anul 2009, anul în care FMI şi-a cerut scuze că nu a avertizat guvernele lumii asupra crizei financiare mondiale, recunoscând că experţii săi au semnalat-o conducerii FMI, din timp şi în mod repetat.

De altfel, FMI nu îşi asumă nici acum punctele de vedere exprimate în Monitoarele sale, avertizând, în mod laş, că ele aparţin autorilor.

FMI pare să ignore faptul că actuala criză a datoriilor suverane este consecinţă directă a crizei financiare mondiale, asupra căreia a recunos­cut că nu ne-a avertizat, deşi ştia de ea.

Laşitatea FMI este, însă, un principiu de organizare: să ne amintim că această organizaţie internaţională, cu influenţă mondială, nu are un preşedinte care să o reprezinte.

FMI are un director executiv.

Când nu-i într-un scandal sexual, ce responsabilitate are directorul executiv?

El, doar, execută.

Prinde orbul, scoate-i ochii.