Banca băncilor centrale atacă, prea târziu, politicile băncilor centrale

Încrederea în capacitatea marilor bănci centrale de a-şi repara greşelile din perioada premergătoare crizei financiare tocmai a primit o puternică lovitură. Nu, nu este vorba despre prăbuşirea burselor internaţionale din ultimele zile, ci despre un "atac" venit chiar de la BIS (Bank for International Settlements), adică de la banca băncilor centrale.

Economistul-şef, Claudio Borio, şi alţi trei economişti din cadrul instituţiei au publicat un studiu cu privire la relaţia dintre creşterea accelerată a creditării şi dinamica productivităţii muncii în economiile dezvoltate, pe fondul realocării forţei de muncă la nivelul sectoarelor economice ("Labour reallocation and productivity dynamics: financial causes, real consequences", www.bis.org/publ/work534.htm). Studiul a fost realizat pe baza unui eşantion format din 21 de economii avansate, a căror evoluţie a fost urmărită din 1969 până în prezent.

Concluziile autorilor subminează întregul edificiu construit de băncile centrale pentru a justifica politicile monetare ultrarelaxate, aplicate de la declanşarea crizei financiare internaţionale.

"Politica monetară relaxată este un instrument ineficient pentru corectarea alocării defectuoase a resurselor din perioada de expansiune anterioară, deoarece tocmai ea a fost un factor determinant al alocării defectuoase", arată economiştii de la BIS.

Afirmaţia lor pare desprinsă direct din scrierile lui Ludwig von Mises, care a lansat, cu multe decenii în urmă, avertismente cu privire la natura distructivă a creşterii explozive a creditării. În lucrarea sa fundamentală, "Acţiunea umană", Ludwig von Mises arată că "nu există mijloace prin care poate fi evitat colapsul final al unui boom determinat de expansiunea creditului".

Borio şi echipa sa explică mecanismul prin care alocarea defectuoasă a resurselor se resimte mai ales după declanşarea crizei financiare. "Un boom al creditării are tendinţa să submineze creşterea productivităţii prin stimularea realocării forţei de muncă spre sectoarele unde creşterea productivităţii este redusă", se arată în analiza de la BIS. Exemplul oferit de autori este cel al sectorului construcţiilor, care înregistrează o expansiune excesivă în perioada de creştere accelerată a creditării.

"Atunci când condiţiile din economie devin ostile, pe fondul declanşării crizei, alocarea defectuoasă dă naştere altor alocări defectuoase", mai precizează autorii, deoarece politicile monetare încearcă să împiedice corectarea dezechilibrelor.

În analiză este pusă sub semnul întrebării şi ipoteza stagnării seculare, avansată de o serie de economişti printre care se află şi Larry Summers, fost Secretar al Trezoreriei SUA.

Conform acestei ipoteze, economia Statelor Unite se confruntă cu un deficit structural al cererii agregate, care s-a manifestat chiar şi înaintea declanşării crizei financiare. Economiştii de la BIS consideră că, dimpotrivă, "redresarea slabă care a urmat Marii Crize Financiare este rezultatul unui boom financiar şi a unei prăbuşiri financiare care a lăsat răni profunde la nivelul organismului economic". De asemenea, "performanţa economică dezamăgitoare a Statelor Unite înaintea crizei, în ciuda unui puternic boom financiar, a fost dezamăgitoare, cel puţin parţial, tocmai din cauza boom-ului financiar".

Ambrose Evans-Pritchard scrie, în cotidianul The Telegraph, că "BIS a condamnat implicit Federal Reserve şi celelalte bănci centrale pentru pervertirea politicii dobânzilor astfel încât să creeze cerere acolo unde aceasta nu ar fi fost necesară", adică o cerere artificială bazată pe expansiunea creditării şi amorsarea unei capcane a datoriilor din care nu mai există cale de ieşire.

"BIS arată că întreaga strategie a programelor de stimulare ale băncilor centrale se bazează pe o premisă falsă", mai precizează jurnalistul britanic, deoarece "nu pare să existe un deficit al cererii agregate, conform ipotezei avansate de autorii studiului", iar problema principală este la nivelul ofertei, care nu răspunde stimulentelor monetare.

În opinia lui Claudio Borio, politica băncilor centrale din ultimul sfert de secol a fost asimetrică în ceea ce priveşte evoluţia economică. Astfel, în perioadele de boom nu au existat intervenţii, iar în perioadele de încetinire economică s-au folosit toate mijloacele pentru redresarea situaţiei. Rezultatul a fost creşterea neîncetată a datoriilor, care s-au transformat într-o capcană, după cum mai scrie Evans-Pritchard.

În aceste condiţii, "politica monetară rămâne, după un timp, fără muniţii", a mai precizat economistul şef de la BIS.

Printr-o coincidenţă stranie, chiar în ziua publicării studiului de la BIS pe site-ul instituţiei, fostul preşedinte al Federal Reserve Bank of Dallas şi fost membru al Comitetului de Politică Monetară (FOMC) al Federal Reserve, a recunoscut, în cadrul unei emisiuni CNBC că "am stimulat o creştere extraordinară a burselor pentru a crea efectul de bunăstare".

Este vorba, desigur, de stimularea prin intermediul dobânzii zero de politică monetară şi a programelor de relaxare cantitativă. Din păcate pentru planificatorii economiei globale, acum "Federal Reserve este o armă gigantică, dar fără muniţie", după cum a mai precizat Robert Fisher.

Recunoaşterea tardivă a greşelilor băncii centrale americane l-a determinat, probabil, pe fostul oficial al Fed-ului să mai declare că vinovatul pentru prăbuşirea burselor internaţionale din ultimele zile nu este China.

Dar cine este, atunci, vinovat şi când îşi va recunoaşte faptele şi ignoranţa şi va suporta consecinţele? Oare putem spera că ştie cineva cum se poate ieşi din capcana datoriilor, creată de băncile centrale, fără un nou război mondial?