Plafonul minim impus cursului de schimb franc/euro de către Banca Naţională a Elveţiei (SNB) rămâne principalul instrument de politică monetară, în viitorul apropiat, pe fondul volatilităţii de pe pieţele financiare şi valutare, afirmă preşedintele SNB, Thomas Jordan, citat de Weltwoche.
"Interesul nostru principal este evoluţia preţurilor în Elveţia", a declarat, ieri, Thomas Jordan, amintind că mandatul SNB este să asigure stabilitatea preţurilor. "După doi ani în care s-au înregistrat evoluţii aproape negative ale preţurilor, acum perspectivele s-au îmbunătăţit", a menţionat Thomas Jordan.
Banca Elveţiei a stabilit în septembrie 2011 plafonul minim pentru cursul francului la 1,20 unităţi/euro, ca să protejeze exportatorii, să prevină deflaţia şi recesiunea. În august 2011, francul urcase la 1,008 unităţi/euro, de la un minim de 1,6828 unităţi/euro în 2007.
Prin apărarea acestui plafon, banca centrală a Elveţiei şi-a constituit rezerve valutare record, de 444 miliarde franci (605 miliarde dolari), echivalentul a circa 75% din PIB-ul anual ţării.
Pe fondul creşterii îngrijorărilor faţă de criza din zona euro, investitorii s-au îndreptat spre francul elveţian, considerat o valută sigură. Dar, un franc supraevaluat afectează competitivitatea industriei şi exporturilor elveţiene.
"Aprecierea francului, din ultimii ani, a fost atât de solidă încât cele mai multe companii expuse la concurenţa de pe plan global sunt încă sub o enormă presiune", a afirmat preşedintele Băncii Elveţiei.
SNB îşi menţine estimarea privind creşterea economiei naţionale la 2% în acest an, pe fondul redresării lente a exporturilor. La rândul său, Guvernul ţării aşteaptă un avans economic de 2%.
Un sondaj Bloomberg News realizat în primăvara acestui an anticipează că Banca Naţională a Elveţiei va menţine cel puţin încă un an plafonul minim impus cursului de schimb franc/euro, ca să facă faţă presiunilor care pot apărea dintr-o eventuală relaxare cantitativă în zona euro.