BANCA NAŢIONALĂ FACE EDUCAŢIE FINANCIARĂ MAGISTRAŢILOR (II) Nu lua niciodată credit pe mai mult de 10 ani şi nici credit cu dobândă variabilă

Boom-ul creditării din a doua jumătate a deceniului trecut a fost cauzat de o combinaţie de factori, cei mai importanţi fiind, conform opiniei BNR, tendinţa generală de dereglementare şi laissez-faire la nivel mondial, liberalizarea totală a mişcărilor de capital (condiţie a aderării la UE), precum şi incultura financiară a publicului.

Prezentarea acestor factori a constituit introducerea unei noi lecţii de educaţie financiară din cadrul seminarului organizat de Institutul Naţional al Magistraturii (INM), cu participarea unor reprezentanţi ai Băncii Naţionale a României.

Având în vedere premisa de "incultură financiară", susţinută prin rezultatele unui studiu relativ recent de la Standard & Poor's, care plasează România pe locul 124 într-un clasament global al educaţiei financiare, dintr-un total de 143 de ţări analizate. Clasamentul S&P a fost stabilit pe baza răspunsurilor la întrebări despre diversificarea riscului, efectele inflaţiei sau dobânda compusă.

În aceste condiţii, subiectul prezentării "Ce ar trebui să ştie un solicitant de credit?" este, chiar şi acum, de o importanţă majoră.

Ce ar trebui, deci, să ştie un "aspirant" la calitatea de debitor bancar? Prima regulă enunţată de reprezentantul BNR a fost "nu lua niciodată un credit într-o altă valută decât cea în care încasezi veniturile curente".

Nimic neobişnuit până aici, deoarece recomandarea a apărut de mai multe ori în presă, inclusiv din partea guvernatorului Mugur Isărescu, în anii de euforie ai creditării.

De aici lucrurile încep să devină interesante. "Nu lua niciodată credit pe o perioadă foarte lungă (mai mult de 10 ani)", deoarece "prin compunerea dobânzii ajungi să plăteşti de 2, 3 sau de mai multe ori preţul iniţial al bunului", spune ce-a de-a două regulă, care este ilustrată cu un exemplu de calcul a dobânzii compuse.

Tot aici este amintit faptul că statul român s-a împrumutat, la sfârşitul secolului al XIX-lea, pentru 90 de ani, ceea ce a reprezentat "o greşeală imensă în termeni financiari".

Şi mai interesantă este cea de-a treia "poruncă" a debitorului, care spune "nu lua niciodată credit cu dobândă variabilă (indexabilă cu o mărime variabilă gen ROBOR sau LIBOR)".

Din păcate, oficialii BNR au "uitat" să promoveze şi aceste două recomandări în perioada de creştere explozivă a creditării. Nici acum ele nu se regăsesc în discursul public.

Veţi spune că, în condiţiile aplicării lor, nimeni nu şi-ar mai putea lua o casă prin credit, iar numărul cererilor de creditare s-ar prăbuşi.

Este adevărat, însă tocmai neglijarea iresponsabilă a acestor reguli (n.a. oare când le-a descoperit Banca Naţională?) a reprezentat unul dintre factorii determinanţi ai bulei creditării din a doua jumătate a deceniului trecut şi întârzierea revenirii la principii mai prudente de creditare pune în pericol nu doar solvabilitatea debitorilor, ci şi stabilitatea sistemului bancar.

La fel de adevărat este şi faptul că preţurile locuinţelor nu ar fi ajuns la un nivel stratosferic fără explozia "supravegheată" de BNR a creditării, nivel complet rupt de cel al veniturilor.

Este greu de crezut că o astfel de creştere explozivă a creditării, mai ales în sectorul gospodăriilor, ar fi avut loc dacă ar fi existat, măcar de la jumătatea deceniului trecut, o lege a insolvenţei personale, care să includă şi darea în plată.

O astfel de lege era imperios necesară, mai ales pe fondul educaţiei financiare deficitare a solicitanţilor de credit, şi ar fi contribuit, pe lângă temperarea sistemului bancar, inclusiv la diminuarea inculturii financiare.

Dar "incultura financiară se manifestă nu numai la românii relativ săraci (solicitanţi de credit), ea se poate vedea şi la cei înstăriţi, cu depozite bancare semnificative", se mai arată în prezentarea BNR.

În acest caz, forma sa de manifestare ia forma constituirii depozitelor bancare aflate peste limita de garantare. Datele de la BNR arată că în 2016 erau circa 23.000 de depozite cu o valoare mai mare de 100.000 de euro, care este pragul de garantare.

Lectorul de la Banca Naţională a subliniat că există 36 de bănci în care se pot depune câte 100.000 de euro şi a amintit de precedentul din Cipru, când s-a utilizat procedura de bail-in pentru stingerea unor datorii ale băncilor.

Nu ştiu dacă participanţii la seminar au dorit să ştie de ce Banca Naţională nu a popularizat mai intens cele trei reguli care trebuie urmate de solicitanţii de credit.

Poate că răspunsuri au existat într-o altă prezentare de la seminarul INM, cu titlul "Ce a făcut BNR pentru preîntâmpinarea crizei, înainte de 2008?".

După împărţirea politicilor economice, inclusiv monetare, în două categorii, prociclice şi anticiclice, reprezentanţii BNR au arătat că un studiu intern al BNR, din martie 2013, a încercat să determine caracterul prociclic sau anticiclic al politicii monetare în perioada de boom (2003 - 2008) şi recesiune (2008 - 2012).

Politicile monetare sunt prociclice atunci când accentuează creşterea în perioada de boom sau scăderea în perioada de recesiune şi anticiclice atunci când acţionează "în sensul diminuării creşterii sau scăderii".

Au fost urmărite evoluţia rezervelor minime obligatorii (RMO), provizionarea, supravegherea IFN-urilor, adecvarea capitalului şi măsurile pentru limitarea riscului de credit.

Concluzia, conform căreia "reglementările iniţiate de BNR în perioada de creştere a creditului (2003 - septembrie 2008) au avut un caracter preponderent anticiclic, de temperare a creditării", în timp ce "o serie de reglementări impuse de instituţiile internaţionale şi preluate de BNR au avut caracter prociclic, în subperioada martie 2007 - septembrie 2008", eliberează, practic, instituţia monetară şi de supraveghere bancară a statului român de orice răspundere privind bula creditării.

Dar dacă reglementările iniţiale au avut caracter anticiclic, cum a fost posibilă o creşterea de aproape 5 ori a creditului neguvernamental între 2003 şi 2007, în condiţiile în care PIB-ul nominal, de care depind veniturile nominale din economie, a crescut de circa 2 ori?

Conform datelor de la BNR şi INS, între 2000 şi 2016 creditul neguvernamental a crescut de aproape 30 de ori, pe fondul unei creşteri a PIB-ului nominal de 9,4 ori (vezi grafic).

În prezentare se mai arată că, alături de alte măsuri cu caracter ciclic sau anticiclic referitoare la creditare, au fost aplicate trei majorări ale ratei rezervelor minime obligatorii pentru resursele în valută în perioada august 2004 - iulie 2006, de la 25% la 40%, în timp ce rata rezervelor minime pentru resursele în lei a fost majorată de la 18% la 20%, după o scădere de la 18% până la 16% în perioada august 2005 - iunie 2006.

BNR consideră că RMO au un puternic caracter anticiclic, respectiv creşterea lor influenţează puternic scăderea creditului. Ratele de 40% şi 20% au fost aplicate în perioada martie 2006 - iunie 2009 pentru resursele în valută, respectiv iulie 2006 - octombrie 2008 pentru resursele în lei.

Caracterul "prudenţial" al rezervelor minime obligatorii este "demontat" însă în buletinul trimestrial din T1 2014 al Băncii Angliei, în cadrul studiului "Crearea banilor în economia modernă" (n.a. analiza este ataşată articolului "Înţelegerea naturii banilor este mai presus de înţelegerea produselor financiare (II)", BURSA, 06.05.2014), unde se descrie detaliat modul în care băncile creează, din nimic, cea mai mare parte a banilor din economie, sub forma depozitelor rezultate în urma acordării creditelor.

Tot acolo se arată că "teoria multiplicatorului monetar nu reprezintă o descriere corectă a modului în care sunt creaţi banii", în condiţiile în care "rezervele minime de la banca centrală nu reprezintă o restricţie impusă creditării".

Lista măsurilor adoptate de BNR până în 2008 continuă cu ceea ce s-a pus în practică şi după 2008. Aici sunt incluse şi deciziile altor autorităţi, cum ar fi lansarea programului "Prima casă", în 2009, sau ordonanţa guvernamentală privind protecţia debitorilor bancari, prin "asigurarea unei mai bune transparenţe a costurilor aferente serviciilor financiare".

Dar de ce a fost nevoie de o criză majoră, pentru ca alte autorităţi naţionale să adopte măsuri de protecţia a consumatorilor de servicii financiare?

De asemenea, de ce a fost de acord BNR cu programul "Prima casă", când doar avansul extrem de scăzut este suficient pentru a asigura creditelor condiţia de subprime?

Bineînţeles că întrebarea este retorică, mai ales că finanţările din cadrul programului nu îndeplineau, până în 2013, niciuna dintre cele trei reguli enunţate de BNR, iar de la acordarea exclusivă a creditelor în lei nu sunt respectate regulile care spun "nu lua niciodată credit pe mai mult de 10 ani" şi "nu lua niciodată credit cu dobândă variabilă".

Din păcate, în prezentare nu se precizează de ce a mai fost necesară continuarea programului şi după încheierea recesiunii în 2012, având în vedere caracterul său pronunţat anticiclic.

Dacă măsurile subliniate în "Ce a făcut BNR pentru preîntâmpinarea crizei, înainte de 2008?" ar fi avut vreo eficienţă, atunci tot efortul făcut pentru a scăpa de povara răspunderii nu ar fi fost necesar. Întrebarea nu poate avea, deci, decât un singur răspuns.

În DEX, verbul "a preîntâmpina" este definit prin "a lua din timp măsuri de precauţie, pentru a înlătura ceva neplăcut, a preveni".

Conform acestei definiţii, BNR nu a făcut nimic pentru a preîntâmpina criza, iar titlul prezentării din faţa magistraţilor a fost, probabil, doar o fină autoironie.

Notă: Autorul mulţumeşte Asociaţiei PARAKLETOS pentru punerea la dispoziţie a materialelor prezentate la seminarul organizat de INM.

Opinia Cititorului ( 22 )

1. Precizare
(mesaj trimis de Dan Coe în data de 20.04.2017, 07:15)
Trebuie facuta diferentierea intre creditele pentru consum si cele pentru investitii. In timp ce creditul pentru consum e de evitat, cel pentru investitii poate fi extrem de util daca e corect administrat.
2. fără titlu
(mesaj trimis de micutu de la 5 în data de 20.04.2017, 07:59)
E un amalgam de argumente si ipoteze care aiureste cititorul cu menirea evidenta de a arata ca BNR n-a facut nimic si ca din cauza ei eventual debitorii au pierdut sau au probleme. In primul rand nu se ia in calcul intrarea Romaniei in UE in 2007 ceea ce a schimbat tot graficul (o analiza 2000 - 2016 cum se face in articol e deformata de evenimente, in statistica trebuie sa elimini spikeurile daca vrei sa ai o imagine reala si sa iei in calcul si evenimentele nu numai cifrele). In plus intrarea strainilor in piata a modificat comportamentul pietei. In al doilea rand masurile lui Tariceanu care de asemenea au inflamat cifrele. In al treilea rand nu BNR a declansat criza, n-a prevazut-o pentru ca nimeni n-a prevazut-o, a venit de pe partea ailalta a globului si a venit ca o avalansa. Cei care doar scriu despre crize nu stiu ce inseamna sa te prinda o criza in piata. Nu stiu cum suna telefoanele cat de repede se schimba tot si cum ce e valabil la ora 12 nu mai e valabil la ora 16. E ca la incendiu, salvezi ce poti sa salvezi. Dovada ca BNR a facut ce a putut cat ii permitea legea (si cat s-a priceput) e si ca nici o banca n-a avut probleme si ca sistemul financiar a stat pe picioare. Bancile inseamna atat deponenti cat si firme si debitori si oameni pana la urma. Chestia cu preintampinatul nu e valabila pentru ca a fost o criza financiara foarte mare, nu un sughit, n-a vazut-o nimeni (decat cativa de afara care au si facut bani dar de care radeau toti inainte) si BNR n-avea competente privind masurile luate de MF si premierul de atunci. Sa nu uitam nici presa economica si analistii lui Soviani de la tmctv care dadeau in BNR pentru orice masura lua sau mesaj si care spuneau 24/7 ca comunistii aia de acolo nu lasa piata libera si habar n-au ce fac acolo. Deci un mediu ostil in care mesajele BNR erau acoperite de analisti. Problema la noi e ca istoria desi e una singura, difera in functie de cine o scrie ca fiecare vede ce vrea si intelege cat poate.
1. 2.1.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
  (mesaj trimis de anonim în data de 20.04.2017, 08:40)
  Baiete, tu iti compui propria istorie, fara vreo documentare si pretinzi sa-l contrazici pe Calin Rechea?!
  Pai Rechea este unul dintre aceia putini care a prevazut criza financiara mondiala si a avertizat asupra ei in Bursa, incepand din anul 2006, atragandu-si batjocura expertilor din BNR si Ministerul Finantelor.
  Ce faci tu acum, este o clampaneala echivalenta cu a lor, atunci.
  Vai de capul vostru de busteni.
  2.2.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
  (mesaj trimis de anonim în data de 20.04.2017, 09:02)
  Gogomăniile lui Isărescu, de continuare a creșterii cu 5-6% pe an au fost emise la câteva săptămâni după falimentul Lehman.
  Cei care au prevăzut criza nu aveau de ce să fie în piață. :D
  Istoria e una singură, Isărescu a spus toate prostiile din lume, România s-a umplut de neperformante, leul s-a depreciat ireversibil, băncile au fost la un pas să facă poc, iar PIB-ul pe 2009 a fost -7,1%.
  Rescrie tu istoria!
  2.3.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.2)
  (mesaj trimis de anonim în data de 20.04.2017, 12:49)
  2.1, 2.2 sunteti prosti de bubuiti. Ptobabil aveti si credite in monede toxice, incununarea prostiei care va caracterizeaza.
  Cat priveste alegatia "Rechea a prevazut criza..." e de necomentat. Singurul lucru relevant e ca o enormitate atat de gigantica e scoasa din creierul prajit a unui prost. Ceea ce e relativ linistitor. Auzi la el, rechea a prevazut criza! Ej nebun?
  2.4.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.3)
  (mesaj trimis de anonim în data de 20.04.2017, 13:31)
  ÎNTREBAREA DE 370 DE TRILIOANE DE DOLARI: SEMNE BUNE ANUL ARE?
  Frenezia speculativă
  BURSA 03.01.2007
  Călin Rechea
  
  Călin Rechea * "Viitorul nu mai este cum era odată"
  (Yogi Berra)
  Globalizare. Termenul este peste tot. Orice analiză a pieţei nu se mai poate face decât în acest context. Odată cu intrarea în Uniunea Europeană, România va fi expusă pe o scară mult mai largă acestui fenomen.
  De unde 370 de trilioane de dolari? Aceasta este valoarea noţională a tuturor contractelor de instrumente derivate OTC în prima jumătate a anului 2006 (cu 24% mai mult decât în cele 6 luni precedente). Derivatele pentru acoperirea riscului de credit (CDS) au "explodat" cu un ritm de 46%. Indicele Dow Jones a trecut de 12.500, pieţele sunt în sărbătoare, şampania curge şi bonusurile de sfârşit de an nu mai pot fi numărate. Care este motivul sărbătorii? În termeni reali, ajustaţi pentru deprecierea dolarului şi inflaţie, indicele trebuie să mai crească cu circa 30% pentru a atinge vârful din 2000.
  Toate aceste sunt semnalmentele unei "exuberanţe iraţionale" de care vorbea Alan Greenspan încă din 1996. Doar vorbea. Nu a luat nicio măsură pentru stoparea unui fenomen alimentat cu bani ieftini. A venit anul 2000 şi bursele au căzut când investitorii au realizat că substanţa boom-ului lipseşte.
  Există o mare diferenţă între condiţiile din 2000 şi cele de astăzi. Explozia bulei speculative din 2000 a şters 7 trilioane de dolari din capitalizarea bursieră. Economia reală nu a avut mult de suferit deoarece câştigurile "de pe hârtie" s-au evaporat la fel cum au apărut. De ce sunt diferenţe semnificative faţă de situaţia actuală? Dezechilibrele economice s-au accentuat, atât la nivelul SUA cât şi la nivelul economiei mondiale, datorită valului de lichiditate aruncat pe piaţă de băncile naţionale. După cum se ştie, aceste instituţii sunt foarte sensibile la "suferinţele" speculatorilor şi "investitorilor" şi nu vor să îi vadă plângând.
  Speculaţiile imobiliare au luat locul celor din sectorul tehnologiilor de vârf. Creşterea accelerată a preţurilor de pe pieţele imobiliare nu este caracteristică doar economiei americane. Din Suedia în Australia şi din Marea Britanie până în Argentina asistăm încă la creşteri semnificative ale preţurilor. Ce se întâmplă când se opreşte muzica? Rămân doar datoriile, amplificate de credite cu amortizare negativă, şi bănci cu bilanţuri ciuruite. Poate valul de lichiditate să le acopere? Aceasta este o altă întrebare de 370 trilioane de dolari.
  După cum observaţi, diferenţele dintre anul 2000 şi prezent sunt semnificative. Dar avem şi asemănări "fericite". Fuziunile şi achiziţiile de zeci de miliarde "înfloresc" exponenţial. Se repetă oare istoria?
  Financial Times anunţă că doar în 18 decembrie 2006 au fost finalizate fuziuni sau achiziţii în valoare de 90 miliarde de dolari, achiziţii determinate în mare parte de creditul ieftin. Anul 2006 bate astfel recordul stabilit în anii "90, cu un volum al acestor tranzacţii care se ridică la 3,9 trilioane de dolari. Nu vi se pare că termenul "trilioane" apare cam des? Să fie inflaţia de vină?
  Dar ce face Europa şi mai ales zona euro? În presa britanică apar tot mai des în ultima perioadă semnale care indică o degradare treptată a uniunii monetare. Moneda unică este tot mai des atacată şi este învinuită pentru şomajul şi inflaţia ridicată din zona euro. Creşterea economică a Franţei este aproape de zero iar ratingul Italiei a ajuns la nivelul Botswanei. Divergenţa dintre ratele de creştere economică ale statelor din zona euro se adânceşte şi pune în pericol viabilitatea uniunii monetare.
  Ce face America? Ben (Bernanke) şi Hank (Paulson) s-au întors de la Beijing cu mâna goală, fără nicio concesie din partea guvernului chinez. Deocamdată dolarul, fiind o monedă cu susţinere doar politică şi militară, face echilibristică fără coardă de siguranţă.
  După ce în vara trecută au apărut primele "îndemnuri" din partea ministrului de finanţe australian, adresate partenerilor comerciali din Asia de Sud-Est, de a-şi diversifica în mod "ordonat" rezervele valutare, acum şi o serie de state arabe din zona Golfului anunţă în mod deschis "vânzarea în mod limitat" a dolarului pentru diversificarea rezervelor. Dincolo de eufemisme se ascunde dorinţa de a scăpa cât mai repede de povara unei monede a cărei putere de cumpărare scade vertiginos.
  Volatilitatea foarte scăzută de pe pieţele majore i-au determinat pe investitori şi speculatori să se relaxeze şi să uite de riscuri. Semnalele de avertizare sunt însă acolo, chiar dacă multe dintre ele sunt încă ascunse.
  Pe piaţa americană s-a remarcat în ultimele luni o tendinţă care nu prevede vremuri prea bune pentru Bursa de la New York: raportul dintre vânzările şi cumpărările de acţiuni în propriile companii ale managerilor a ajuns la 55:1. Se vede că cei care cunosc cel mai bine activitatea şi perspectivele unei companii nu prea au încredere în viitorul acestora. Din nou vor rămâne cu plasa goală în mână cei care cumpără acum, la vârful pieţei.
  Pentru România, anul nou începe plin de speranţe şi incertitudini. Experienţa celorlalte state Est-Europene ne fac să credem că atât euro- scepticismul cât şi euro-optimismul vor fi înlocuite destul de repede cu o dezamăgire amară.
  Presa a reflectat în ultima lună aşteptările optimiste ale pieţei, care vede un 2007 marcat de aceleaşi evoluţii de anul trecut. Norişorii care încep să apară la orizont nu constituie o sursă de îngrijorare. Profitabilitatea sectorului bancar este în scădere în condiţiile unei creşteri rapide a volumului creditelor. Agenţia de rating Fitch a subliniat că riscul valutar şi calitatea activelor reprezintă pericole potenţiale cu care se poate confrunta sistemul bancar.
  După doi ani remarcabili (2004 şi 2005), ritmul de creştere al câştigurilor la bursele româneşti s-a redus dramatic şi a crescut semnificativ volumul tranzacţiilor pe instrumente derivate la Bursa din Sibiu. Speranţele pentru 2007 nu iau în considerare riscurile semnificative cu care se confruntă economia României. Piaţa imobiliară afişează preţuri cu mult peste puterea de cumpărare a "clasei medii", care este "sublimă", dar lipseşte cu desăvârşire.
  Conform datelor oficiale, România a avut parte de şapte ani prosperi (mai are vreo semnificaţie, oare, parabola biblică a celor şapte ani prosperi urmaţi de şapte ani săraci?). Să fie noroc? Conjunctură favorabilă? Foarte probabil! Învăţăm din istorie, fie că este a noastră sau a altora? Nu!
  Şi atunci suntem condamnaţi să o repetăm!
  
  2.5.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.3)
  (mesaj trimis de anonim în data de 20.04.2017, 13:36)
  Bancher penibil!
  2.6.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.5)
  (mesaj trimis de anonim în data de 20.04.2017, 13:47)
  Speculant penal si calomniator. Scrie pe voi: parnaieeeeee!!!
  2.7.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.4)
  (mesaj trimis de gelu în data de 20.04.2017, 14:05)
  O insiruire de intrebari si niste pareri ale unora de afara inseamna ca a prevazut criza? Uitati-va in presa de afara saituri de specialitate bloguri ce vreti cate pareri de crahuri au fost din 2010 pana in prezent. Vedeti cate s-au adeverit. Cand 10 ani zici ca vine criza si dupa 10 ani chiar vine e bine sa te lauzi ca ai avut dreptate cred. Vedeti si Sima care-i tot da cu crahu mereu si se lauda si el ca a vazut ceea ce nimeni n-a vazut, dar ce sa vezi a facut praf banii unora in loc sa castige. Magic.
  " Conform datelor oficiale, România a avut parte de şapte ani prosperi (mai are vreo semnificaţie, oare, parabola biblică a celor şapte ani prosperi urmaţi de şapte ani săraci?)" Unde sunt cei 7 ani saraci? Ca nu-mi iese la calcul. Sigur e parabola, e parere, e alegorie, e metafora, e figura de stil...
3. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 20.04.2017, 09:05)
OFFFF,,,, vai si amar de BNR,se scufunda corabia,numai in Romania BNR a facut siminar cu judecatorii ca sa dea castig in instanta Bancilor straine,,,,Isarescu doreste sa fim in continuare sclavii bancilor,cum doreste si dl. de la consiliu fiscal....Inca nu a aflat nimeni ce afaceri se fac la BNR si la CONSILIUL FISCAL....dar cu siguranta dansii nu mai apuca craciunul in aceste functii."'PROPUNEREA ESTE CA CEI CARE SE JUDECA CU BANCILE STRAINE SA REFUZE JUDECATORII CARE AU PARTICIPAT LA SIMINARUL BNR DE INSTRUIRE A JUDECATORILOR SA DEA CASTIG BANCILOR''''
1. 3.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3)
  (mesaj trimis de anonim în data de 20.04.2017, 19:30)
  Daca a facut asa ceva e strigator la cer Mohicanul de la BNR chiar e bine sustinut de cineva
4. Mi-a placut tare mult partea aia...
(mesaj trimis de Prostu satului în data de 20.04.2017, 09:12)
... cu BNR care analiza in 2013 politica monetara a BNR din cei cinci ani anteriori si conchidea - surprinzator, probabil, nimeni nu s-ar fi asteptat la un asemenea rezultat - ca zisa politica a fost fara cusur.
Iata cum eterna intrebare "quis custodiet ipsos custodes" isi gaseste, in sfarsit, raspuns.
5. microcredite de la Erste Group
(mesaj trimis de The Brute în data de 20.04.2017, 10:55)
domnul Treichl explica succesul in Handelsblatt. Nu ezitati sa ma contactati. Direct, fara intermediar, finutz si cu discretie. ATI fost dat afara de la Oltchim,va oferim un micro sa va luati o vaca, poate chiar si un bou, in cazul in care nu sunteti invatati cu brutalitatea...
1. 5.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5)
  (mesaj trimis de anonim în data de 20.04.2017, 20:25)
  Haha
  Sau o capra si un iedut :)
6. mda
(mesaj trimis de cosming în data de 20.04.2017, 15:48)
Oare de ce BNR nu publica orientativ niste dobânzi pentru creditele în lei pentru credite de nevoi personale și pentru cele ipotecare/investiții imobiliare ?!
1. 6.1.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 6)
  (mesaj trimis de anonim în data de 20.04.2017, 15:54)
  Oare de ce bnr ar trebui sa publice ceva dupa care ai tu chef sa te orientezi? Nu ai destule banci hoate si camataresti dupa care sa te orientezi?BNR e AUTORITATE DE REGLEMRNTARE, are grija de depozitele mele si de piata bancara sa nu o prabusiti voi, speculantii financiari imobiliari. Nu e PROTECTIA SPECILANTILOR CU APARTAMRNTE DE 3 CAMERE care urmeaza sa se sinucida. Oare de ce zamfart nu publica orientativ dobanzi pentru creditele fratelui unui senator redistribuit cu voturi pe care nu le-a obtinut???
  6.2.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 6.1)
  (mesaj trimis de anonim în data de 20.04.2017, 20:27)
  Cat de slabanog esti sa iti pastrezi bani in banci?
  6.3.  fără titlu (răspuns la opinia nr. 6.2)
  (mesaj trimis de anonim în data de 20.04.2017, 20:42)
  Huh, da tu ti-i pastrezi la ciorap? Ca pari extrem de sigur pe tine.
7. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 20.04.2017, 17:04)
.....incultura financiară a publicului.
Mai pardon..... nu incultura publicului ci prostia diriguitorilor.
8. moartea pietei libere
(mesaj trimis de DeLaNo în data de 20.04.2017, 17:54)
BNR ul nu face nota discordanta fata de Bancile centrale care au distrus economia de piata bazata pe pietele libere. FED ul din SUA este probabil principalul vinovat al crizei financiare din 2007 prin stabilirea unor rate de dobanda artificiale , mult prea mici fata o dobanda care ar rezuta in mod natural dintr-o piata libera. Interventia guvernelor, bailout-urile, nivelurile artificial de mici ale dobanzilor sunt principalii factori care au imbolnavit economiile si au dus la distorsiunile pe care le vedem azi pe pietele financiare , si nu deregularizarea, cum incorect se presupune. Un mecanism al pietelor libere, in care guvernele au interventii minime, duce la echilibru, elimina , prin procedura falimentului, orice entitate care prin utilizarea ineficienta a factorilor de productie, ajunge la faliment.
In mod natural, logic si sanatos, un nivel mic al ratei dobanzii, care este de fapt un cost al banilor, ar trebui sa rezulte dintr-un nivel crescut al economiilor si nu ar trebui oferit artificial de catre Bancile centrale, pentru a stimula economiile capusate de firmele falimentare de care vorbeam, asa zise “too big to fail”.
In Romania, rezultatul banilor ieftini il putem vedea in umflarea artificiala a pretului activelor imobiliare, preturi care a ajuns in unele orase (ex: Cluj-Napoca) la preturi ridicol de mari, unele fiind “peste” apartamente din capitale europene (ex: Bucuresti sau chiar Budapesta, unde venitul mediu este cu cel putin 40 % mai mare decat cel din Cluj).
Ma intreb ce se va intampla cu PIB ul Romaniei , bazat in proportie foarte mare pe consum, cand ROBOR ul, indicele pe baza caruia se calculeaza majoritatea dobanzilor la creditele de consum si ipotecare, va atinge iar nivelul celui din 2013? Ar insemna o crestere de aproape 4% a dobanzii! Sa luam exemplul unui credit ipotecar cu un sold de 250.000 ron (55.000 euro). In Cluj-Napoca, de exemplu, apartamentele cu 2 camere se vand, in functie de zona, cu preturi care depasesc 70.000 euro. Deci la un sold de 250.000 ron, o crestere de dobanda de 4% ar insemna o crestere de 10.000 ron/an, adica 833 lei/luna. Acesti 833 lei/luna (venitul mediu net este undeva pe la 2400 lei) s-ar duce asadar nu pentru diverse cheltuieli pe care eram obisnuiti sa le facem lunar, ci pe rata! Asadar revin la PIB, bazat in special pe consum…va lua o lovitura serioasa. In plus, nu stiu cate personae ar putea suporta cu brio o asemenea crestere a dobanzii, avand in vedere la la noi normele bancare au fost extrem de permisive cand vine vorba de gradul de indatorare (stiati cat este considerat cosul lunar per persoana pe luna, in calcularea venitului din gradului de indatorare? Acest cos este suma de bani pe care bancile sunt obligate sa nu o ia in calcului venitului aplicantului cand se stabileste gradul de indatortare al debitorului- ei bine se considera ca o persoana poate trai cu 300 lei/luna- asta inseamna sa subziste. Tot ce depaseste 300 lei se poate lua in considerare cand se calculeaza indatorarea debitorilor. 300 lei luna!! Un nivel ireal, menit sa usureze creditarea iresponsabila)
Este trist ca in tinerii nu mai pun baza pe economisire, ca in general nu se mai pune baza pe economisire, care inseaman acumulare de capital, asta presupunand a consuma mai putin decat se castiga. Pare revoltator, nu? Sa consumam mai putin decat castigam, pentru a economisi! Era o vreme, nu de mult, cand a economisi era un lucru normal. Acela a fost punctul de la care, probabil, mecanismele pietei libere au fost uitate.
1. 8.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 8)
  (mesaj trimis de anonim în data de 23.04.2017, 09:00)
  DeLaNo bravo.Un comentariu pertinent ce denota cunoastrea mecanismelor financiare.Din pacate multi comenteaza fara a avea vreo idee clara ,sport national dealtfel.
9. In 2007 bancile au clacat total !
(mesaj trimis de anonim în data de 20.04.2017, 20:16)
Atunci de ce invata ei ceva?
E tare ca bancheri dau credite cui vor ei cu toate garantiile crestinatati.
Discovery sau N Geografic a dat un repoortaj despre bani, e f buna.
Statul are nevoie de bani sa dea bancilor piloase.