Bancile Nationale Se Pregatesc Pentru al Treilea Val Al Crizei Financiare Situatia este disperata, dar nu serioasa

Investitorii cu poziţii lungi pe aur, materii prime, petrol şi euro au fost confruntaţi vineri cu un "atac atomic" asupra portofoliilor. Nimic fundamental nu s-a schimbat pe parcursul săptămânii trecute pentru a determina o astfel de reacţie a pieţelor.

Declaraţiile "belicoase" ale Trezoreriei SUA şi ale Fed-ului din ultima perioadă ne fac să credem că a avut loc o intervenţie masivă în sprijinul dolarului, pe fondul pesimismului tot mai accentuat privind o recesiune globală. Federal Reserve nu poartă singură povara susţinerii dolarului. Datele publicate de Fed arată că, la mijlocul lunii iulie, banca centrală americană deţinea în cus­todie, pentru alte bănci naţionale, titluri de stat americane în valoare de 2,3 trilioane de dolari. După trei săptămâni, valoarea titlurilor de stat aflate în custodie a ajuns la 2,4 trilioane, ceea ce reprezintă o rată anuală de creştere de circa 38%!

Această acumulare de dolari la nivelul băncilor centrale se situează cu mult peste valorile determinate de deficitul comercial al SUA, deci nu poate fi exclusă intervenţia concertată pe pieţele valutare.

Avansul cu 1,9% al PIB-ului american în T2 2008 arată că economia SUA este singura "oază" de creştere în rândul ţărilor dezvoltate. Italia a anunţat o contracţie a PIB-ului cu 0,3% în al doilea trimestru, iar primele estimări arată o situaţie similară pentru Japonia, conform agenţiei Bloomberg. Cea mai mare surpriză negativă vine, însă, din Germania, care va anunţa, în această săptămână, o contracţie a produsului intern brut cu 1% în T2 2008. Oficialii germani au confirmat ştirea şi pentru Financial Times, după apariţia sa iniţială în cotidianul german Süddeutsche Zeitung.

Băncile naţionale vor exploa­ta din plin prăbuşirea preţurilor la materiile prime şi energie şi vor argumenta că nu mai este nevoie de creşterea do­bânzilor de intervenţie, deoarece presiunile inflaţioniste se vor diminua. Fed-ul poate menţine dobânda de 2% pe termen nedefinit, BCE şi BoE vor fi "convinse" să reducă propriile dobânzi de intervenţie, iar criza financiară va avea parte de un sfârşit fericit.

Care sunt şansele de reuşită ale scenariului de mai sus? Nu prea mari, după cum o arată evoluţia pieţelor monetare. A trecut un an de când "injecţiile" masive de lichiditate, de ordinul trilioanelor de dolari, încearcă să readucă "normalitatea" pe piaţa interbancară. Spread-ul dintre rata Libor şi dobânda de intervenţie a Federal Reserve se menţine aproape de maximul ultimilor 9 ani, iar ultima ofertă de fonduri din partea BCE a fost depăşită de 4 ori de cerere, conform unei ştiri Bloomberg. Primele de risc masive, generate de lipsa încrederii de pe pieţe, nu se vor reduce până când instituţiile financiare vor fi cu adevărat convinse că răul a trecut.

Rezultatele raportate de trei dintre cele mai mari instituţii financiare din Statele Unite - Fannie Mae, Freddie Mac şi AIG - arată că suntem departe de finalizarea crizei. Pierderile raportate pentru al doilea trimes­tru indică, mai degrabă, o adâncire a dificultăţilor pentru sectorul financiar, iar creşterea comisioanelor de către FNM şi FRE garantează creşterea cos­turilor de finanţare pentru achiziţiile imobiliare.

Necesarul de capital pentru acoperirea pierderilor din creditare va creşte cu siguranţă pentru marile bănci şi în al doi­lea semestru al anului curent. De ce? Pentru că abia acum au început să apară primele semnale cu privire la dimensiunile contagiunii subprime către creditele din categoria prime. Creditele ipotecare acordate în prima jumătate a anului 2007 intră mult mai repede în incapacitate de plată faţă de cele acordate în 2006, se arată într-un studiu realizat de FDIC (Federal Deposit Insurance Corporation) pentru Wall Street Journal. Cotidianul financiar american scrie că restanţele corespunzătoare creditelor prime sunt de 3 ori mai mari după o perioadă de 12 luni, pentru cele acordate în 2007 faţă de 2006.

Ce se mai poate spune, atunci, de creditele suprime? UBS estimează că 65% din creditele de acest tip acordate în 2007 vor ajunge restante, comparativ cu 45% din cele acordate în 2006.

Datele din ultimele săptămâ­ni vin să confirme tot mai mult şi trecerea crizei imobiliare de la segmentul rezidenţial la cel comercial pe piaţa americană. Deutsche Bank a intrat, în urmă cu câteva zile, în afacerea jocurilor de noroc, prin preluarea unui cazinou din Las Vegas, după ce dezvoltatorul proiectului de 3,5 miliarde de dolari a intrat în incapacitate de plată pentru un credit de 760 milioane. Va încerca DB să obţină licenţa pentru astfel de activităţi de la statul Nevada? Puţin probabil, deoarece licenţa este foarte scumpă, iar procesul este de durată. Pe lângă aceste aspecte, profitabilitatea indus­triei jocurilor de noroc a fost puternic afectată de creşterea preţului carburanţilor. Veniturile cazinourilor din Las Vegas au scăzut cu 16% în luna mai, după cinci luni de scăderi consecutive, conform unui articol Bloomberg.

Alte bănci, cum sunt Citigroup, Merrill Lynch sau UBS, au probleme legale şi de imagine generate de promovarea ins­trumentelor de tip ARS (n.a. Auction Rate Securities sunt obligaţiuni emise de municipalităţi sau corporaţii, cu maturităţi tipice de 20 sau 30 de ani, dar a căror dobândă se resetează la intervale de ordinul săptămânilor). Acestea sunt tranzacţionate pe piaţă ca ins­trumente cu maturităţi reduse şi foarte lichide. Cel puţin aşa a fost până la declanşarea crizei creditării. Cele trei bănci sunt nevoite acum să răscumpere obligaţiunile pe care le-au promovat, să plătească amenzi şi să acopere pierderile suferite de investitorii retail de la îngheţarea, în februarie 2008, a acestei pieţe.

Menţinerea costurilor ridicate de creditare şi reducerea încrederii consumatorilor la nivel global trimit companiile în corzi. Moody"s Investors Service se aşteaptă ca ratele de default pentru creditele acordate companiilor să crească la 6,3% în următoarele 12 luni, dar pot ajunge la 10% dacă Statele Unite intră în recesiune, se arată într-un articol din FT. Vârful insolvenţelor a fost atins în recesiunea din 1991, când ratele de default au ajuns la 11,9%, iar minimul istoric a fost de 0,9% în noiembrie 2007.

Mai este posibilă evitarea recesiunii în aceste condiţii? Albert Edwards, economist la Société Générale, consideră că economia mondială se va confrunta cu o "recesiune globală adâncă" şi prognozează că următorul pas va fi intrarea în colaps a economiilor emergente, conform unui articol din cotidianul britanic The Telegraph. "Încă nu aţi văzut nimic", a mai declarat Edwards.

Jean-Claude Trichet pare să fie de acord cu aceste opinii, deoarece a precizat, la conferinţa de presă de săptămâna trecută, că "riscurile de scădere s-au materializat" şi nu a dorit să ofere speranţe celor care aşteaptă sfârşitul crizei. Pentru Bernard Connolly, economist la AIG, nu se pune problema sfârşitului, ci a începutului crizei economice. "Credem că bula creditării din zona euro este pe cale să explodeze", a declarat acesta pentru The Telegraph, fiind convins că deprecierea euro vine prea târziu pentru a preveni o criză economică severă în sudul Europei.

Politica monetară din ultimii ani a permis "acumularea" unor datorii extrem de mari la nivelul economiei americane şi al celei europene. Atât sectorul corporatist, cât şi cel al gospodăriilor individuale au beneficiat de dobânzile reduse, care au promovat un comportament economic nesustenabil. O criză pare inevitabilă.

Prognoze pentru următoarele şase luni? Aşteptaţi-vă la neaşteptat şi încercaţi să vă imaginaţi inimaginabilul!