Băncile şi economia circulară

Sistemul bancar din România, pentru care se alocă toate resursele din lume, inclusiv timp preţios luat din cel alocat vacanţelor frecvente ale domnului Iohannis, este, totuşi, cel mai mic din Europa. Spre exemplu, Bulgaria are active bancare de două ori mai mari decât cele acumulate în România, iar Cehia, active bancare de 3,5 ori mai mari, deşi România are o economie cu mult mai mare decât cea a Bulgariei şi una comparabilă cu cea a Cehiei, aşa cum rezultă din presa de specialitate.

Şi mai grav este că, în anul 2017, se observase că 7 bănci din 37 acordau 75% din totalul creditelor noi (conform presei), iar cele mai multe astfel de credite erau credite acordate în cadrul programului Prima casă, credite de nevoi personale fără ipotecă şi credite guvernamentale. Aşadar, 30 din 37 de bănci somează, de vreme ce "reuşesc" să acopere restul de 25% din stocul creditelor în derulare.

Chiar şi aceste aşa-zise campioane ale creditării în România se ocupă din ce în ce mai puţin cu creditarea şi aproape deloc cu creditarea economiei, lăsând spaţii enorme de manevră instituţiilor financiare non-bancare (IFN).

Astfel, dacă în anul 2015 totalul creditelor acordate de bănci era de 300 mld lei (cca 67 mld euro), din care 30% era credit guvernamental (potrivit presei centrale), în septembrie 2017, totalul creditelor acordate clientelei nebancare era de doar 247,6 mld lei (55 mld euro). Aşadar, faţă de anul 2015, băncile au acordat cu cca 12 mld euro mai puţîn credit.

Dar tendinţa de reducere a stocului de credite• este şi mai abruptă în anul 2018. Din datele statistice publicate de BNR şi preluate (neutru şi neselectiv) de diverşi analişti rezultă că, în februarie 2018, stocul creditelor bancare era de doar 233 mld lei (49,5 mld euro). Faţă de nivelul din septembrie 2017, stocul creditelor s-a redus cu 6,5 mld euro, dar faţă de nivelul din anul 2015, stocul creditelor s-a redus cu nu mai puţin de 18,5 mld euro!

La nivelul lui iunie 2017, din totalul de atunci, oricum redus, 123 de mld lei reprezintă creditul acordat populaţiei. Statul român aspiră şi el încă 100 mld lei. Restul, adică cca 20 mld lei, este creditul acordat de bănci firmelor, adică economiei. Raportat la stocul actual, de 233 mld lei, această cifra este de-a dreptul ridicolă - doar 11% din total!

Foarte semnificativ este faptul, statistic probat, că în prima jumătate a anului 2017, creditul acordat de IFN-uri ajunsese la cca 24,4 mld lei, din care 75% era acordat firmelor mici şi mijlocii (conform surselor de presă).

Chiar prim-viceguvernatorul BNR, Florin Georgescu, în cadrul unei audieri în Comisia Economică a Senatului din septembrie 2017 declara că stocul creditelor acordate de instituţiile financiar non-bancare (IFN-uri) ajunsese, la jumătatea anului, la 26,4 miliarde de lei, ceea ce înseamnă cam 11% din totalul creditelor din economie (bănci şi IFN-uri), potrivit presei de specialitate.

Aşadar, creditul acordat de bănci firmelor (cca 20 mld lei) este aproape identic cu cel acordat de IFN-uri firmelor (cca 19 mld), ceea ce probează nu numai că firmele româneşti au nevoie de credit (de vreme ce apelează la creditele IFN-urilor, mult mai scumpe decât cele ale băncilor) ci şi că băncile şi-au abandonat adevărată misiune, aceea de a credita ecnomia, punând în mişcare economiile populaţiei şi lichidităţile excedentare ale firmelor.

De altfel, şi în domeniul atragerii de depozite se manifestă grave dezechilibre, care au determinat exces de lichiditate pe piaţă şi care ar putea atrage consecinţe grave în planul inflaţiei şi al dobânzilor la credite (de zeci de ori mai mari decât dobânzile la depozite).

Totalul depozitelor atrase de bănci de la clientela nebancară era, în septembrie 2017, de 308,4 mld lei (68,5 mld euro). Raportat la stocul de credite de la acea dată, de 49.5 mld euro, înseamnă că în piaţă era un exces de lichiditate de 13,5 mld euro, rezultat numai din aceste depozite. Interesant este că, la nivelul lui aprilie 2017, în depozite erau şi 58,3 mld lei ale nerezidenţilor, deci s-ar putea vorbi de încă un exces de lichiditate de cca 13 mld euro - în total, cam 26,5 mld euro.

În martie 2018, depozitele populaţiei erau de 182,4 mld lei, ale firmelor, de 103,5 mld lei, iar ale instituţiilor financiare nemonetare (cum ar fi SIF-urile), de 17,6 mld. Existau depozite ale nerezidenţilor de cca 55,8 mld lei (în scădere cu 2,7 mld lei, ceea ce denotă o fugă de sistemul bancar românesc şi de dobânzile penibile la depozite practicate aici).

În mod evident, excesul de lichiditate nu a scăzut, ci a crescut în aprilie 2018.

Mă întreb ce s-ar întâmpla dacă aceşti bani s-ar întoarce în consum. Cel mai probabil, aceşti bani în exces ar face să explodeze inflaţia, dobânzile şi toate costurile din economie. Sistemul bancar stă pe o bombă cu ceas. Nicio măsură a BNR de "sterilizare" a excesului de lichiditate nu ar putea preveni acest efect. Dimpotrivă, s-a văzut luna trecută că aspirarea celor 18 mld lei în depozite pe câte o săptămână, cu dobânda de 2,25%, nu a făcut decât să ridice Robor la 2,46% (ajuns zilele astea la 2,8%). Măsura luată de BNR este oricum tardivă şi cinică, întrucât a determinat sacrificii inutile în dauna debitorilor şi a finanţelor statului şi în favoarea bunăstării deţinătorilor de lichidităţi în exces.

Culmea este că stocul de credite de consum (fără ipotecă) creşte, ajungând în martie 2018 la 42 mld lei. La fel şi stocul de credite ipotecare - în ianuarie 2018 acesta era de 39,1 mld lei. Motivele acestei mişcări sunt inertiale - dl Isărescu încă spunea, prin toamna anului 2016, din amvonul BNR, că creditele sunt bune de cumpărat acum, că sunt ietfine, iar statul român, sub presiunea lobby-ului bancar şi al dezvoltatorilor imobiliari, a prelungit încă odată blamatul (chiar de către BNR) program Prima casă şi nu da semne că îl va opri în curând, deşi afectează grav concurenţă, finanţele statului şi viitorul familiei imprumutatilor.

• în totalul creditelor acordate nu se includ creditele interbancare (rată medie la care băncile se împrumută între ele este Robor) şi nici creditele contractate cu BNR; în totalul depozitelor nu se includ depozitele băncilor la BNR şi nici banii păstraţi în bănci sau în conturile de trezorerie de stat.

Un plan de eliminare treptată a malnutriţiei economiei se poate baza chiar pe utilizarea eficientă a excesului de lichiditate creat, din nepricepere şi cu iresponsabilitate, de sistemul bancar, atât de bine păstorit de domnul Isărescu în cei 28 de ani de domnie faraonică asupra coloniei mercantile România. În concepţia economiei circulare, deşeurile sunt transformate în materie primă. Exact la fel stau lucrurile cu excesele şi deşeurile activităţii de banking a ultimilor 10 ani în România. Să le tranformam în materie primă şi combustibil.