Capitalizarea dividendelor - o problemă generatoare de controverse

Votul acordat de acţionari în privinţa repartizării profitului unei companii influenţează într-un mod semnificativ evoluţia acesteia în perioada următoa­re. De aceea ei trebuie să aibă în vedere, când se exprimă asupra acestei probleme, în primul rând, faza de dezvoltare în care se află societatea precum şi proiectele investiţionale urmărite a fi realizate.

Dacă ei se pronunţă pentru repartizarea dividendului în numerar, capacitatea de autofinanţare a companiei are de suferit proporţional cu mărimea sumei plătite, determinând conducerea administrativă să revizuiască proiectele de dezvoltare, care alt­fel se puteau susţine din resursele financiare provenite din profitul realizat în anul precedent.

Pentru o societate care activea­ză într-un sector aflat în faza de creştere, limitarea autofinanţării este sinonimă cu un avantaj acordat concurenţei, şi concomitent cu reducerea şanselor de a realiza o expansiune prin noi achiziţii sau prin modernizări.

Din punctul de vedere al inves­titorului şi a costului de oportunitate, în luarea deciziei de a acorda un vot în favoarea capitalizării profitului, trebuie să se utilizeze criteriul rentabilităţii financiare. Astfel, s-ar putea observa randamentul adus de finanţarea proprie. Cu cât rentabilitatea capitalurilor proprii este mai mare comparativ cu rata dobânzii bancare cu atât mai mult decizia acţionarilor trebuie să fie în favoarea capitalizării profitului.

Avantajul pe care îl oferă o societate cotată pe bursă pentru acţionari este că aceştia pot oricând să îşi valorifice o parte din acţiuni, suma potenţială obţinută din vânzarea acţiunilor putând fi asimilată cu dividendele neplătite în numerar. În acest mod atât interesele acţionarilor, cât şi proiectele de dezvoltare ale societăţii nu sunt afectate. Un alt avantaj pentru acţionarii care deţin acţiunile o perioadă mai mare de 365 de zile este dat de cota de impozit, care în cazul dividendelor sub formă de numerar este 16%, pe când la valorificarea acţiunilor cota de impozit este de doar 1%.

Odată luată decizia ca societatea să beneficieze în continuare de fondurile obţinute în urma exerciţiului financiar precedent, profitul din anul anterior poate avea două destinaţii conform legislaţiei în vigoare: pentru majorarea capitalului social şi pentru constituirea altor rezerve.

O întrebare pertinentă care apare în situaţia în care dividendul se capitalizează, este mărimea părţii din profitul net rămas care să meargă către Capitalul Social şi către Alte Rezerve. Indiferent de varianta pentru care se optează trebuie să fie cunoscut faptul că resursele societăţii vor rămâne aceleaşi indiferent de des­tinaţia de repartizare. Totuşi, operaţiunea de majorare a capitalului social, în special la societăţile deschise, duce la o creştere de credibilitate în rândul investitorilor, şi astfel poate fi influenţată într-o oarecare măsură şi capitalizarea bursieră a companiei.

Pe de altă parte, majorările succesive şi de amploare duc la o diluare a acţiunilor societăţii şi creează în acelaşi timp o presiune mult mai ridicată asupra executivului, prin preţul curent sau de piaţă, fiindcă ea are sarcina de a menţine rentabilitatea capitalurilor investite.

Or, când numărul de acţiuni creşte mult, preţul pe acţiune tinde să scadă. Cred că majorarea capitalului social ar trebui să fie efectuată doar cu partea din profit care s-a regăsit în bugetul de venituri şi cheltuieli. Excedentul fiind repartizat la alte rezerve, oferă o garanţie viitoare pentru continuarea majorării capitalului social în acelaşi ritm şi în viitor, concomitent cu creşterea preţului de la Bursă.