Ce mai înseamnă adevărul şi statul de drept în Europa şi cine le mai poate apăra?

La ceremonia de lansare a Preşedinţiei române a Consiliului UE, discursul lui Donald Tusk, Preşedintele Consiliului European, a fost "umbrit" de prezenţa în tribuna oficială a unor personaje precum Adrian Năstase, Adrian Severin şi Martin Selmayr.

În încheierea discursului său, ţinut în limba română, Donald Tusk a adresat un apel tuturor românilor "să apere, în Româ­nia şi Europa, fundamentele civilizaţiei noastre politice, libertatea, integritatea, respectarea adevărului în viaţa publică, statul de drept şi Constituţia" cu aceeaşi hotărâre cu care Helmuth Duckadam a apărat cele patru penalty-uri în finala Cupei Campionilor Europeni de la Sevilla din 1986.

Dar oare cum ar fi putut un român, fie el şi de cel mai înalt rang naţional sau european, să împiedice ceea ce a făcut Donald Tusk pe când era premier al Poloniei, respectiv să naţionalizeze parţial fondurile private de pensii, în 2013, prin încălcarea flagrantă a dreptului de proprietate, doar pentru a şterge o parte din datoria publică?

Atunci nu au existat niciun fel de proteste din partea instituţiilor europene, iar deciziile sale politice, alături de naţionalizarea parţială a fondurilor de pensii private, au deschis calea pentru actuala putere politică din Polonia, considerată un "pilon" al curentului iliberal din Europa.

Iar apoi, cum ar putea un român să facă ceva în ceea ce îl priveşte pe Martin Selmayr, Secretarul General al Comisiei Europene, când până şi Parlamentul European pare să fie neputincios?

Cine este Martin Selmayr? Nici mai mult, nici mai puţin decât "cel mai inteligent om din Comisie", după cum se prezintă singur şi "fără care nimic nu funcţionează".

Astfel îl caracterizează Jean Quatremer, corespondentul cotidianului francez Liberation la Bruxelles în ultimele trei decenii, într-un articol de la mijlocul lunii trecute, publicat pe fondul aprobării unei rezoluţii în Parlamentul European în care se cere demisia lui Selmayr.

Instituţia Avocatului Poporului din UE, condusă de doamna Emily O'Reilly, a recomandat, în septembrie 2018, adoptarea unor noi proceduri de numire a Secretarului General al CE, în condiţiile în care a ajuns la concluzia că numirea lui Martin Selmayr în acest post, în februarie 2018, a fost marcată de "administrare defectuoasă".

În ce au constat "defectele"? În lipsa măsurilor necesare pentru evitarea conflictului de interese şi nerespectarea procedurilor pentru formarea Comitetului Consultativ care selectează candidaţii pentru postul de Secretar General.

Conflictul de interese a apărut în condiţiile în care membri ai Cabinetului Preşedintelui CE, inclusiv şeful de cabinet de atunci, Martin Selmayr, au fost implicaţi în procesul de constatare şi anunţare a postului vacant de Secretar General Adjunct.

Tot în raportul Avocatului Poporului se mai arată că procedura de selecţie pentru secretarul general adjunct a reprezentat doar o formalitate, iar singurul său scop a fost asigurarea faptului că Selmayr devine eligibil pentru postul de Secretar General.

Tot Jean Quatremer scria, în martie 2018, că procedura lipsită de transparenţă prin care Martin Selmayr s-a "transformat" din şef de cabinet al lui Jean-Claude Juncker în Secretar General al Comisiei Europene este pur şi simplu, "o lovitură de palat" (vezi articolul "Va reuşi Parlamentul European să oprească «lovitura de palat» de la Comisia Europeană?", BURSA, 14.03.2018).

În urma sesizărilor trimise de mai mulţi europarlamentari, Avocatul Poporului din UE a declanşat o anchetă, iar concluziile au fost prezentate Parlamentului European.

"Comisia Europeană nu a respectat principiile transparenţei, eticii şi statului de drept în procedura de numire a lui Martin Selmayr în funcţia de Secretar General al său", se arată în Rezoluţia Parlamentului European din 13 decembrie 2018, referitoare la raportul anual privind activităţile Avocatului Poporului din UE (Ombudsmanul European).

De asemenea, în document se exprimă şi "regretul profund privind decizia Comisiei de a confirma calitatea de Secretar General a domnului Selmayr fără a ţine seama de criticile numeroase şi extinse ale cetăţenilor UE şi de prejudiciile aduse reputaţiei UE în ansamblul său".

În aceste condiţii, Parlamentul European a cerut demisia lui Selmayr din postul de Secretar General al CE şi a solicitat Comisiei să "adopte o procedură nouă pentru numirea secretarului său general, asigurând punerea în aplicare a celor mai înalte standarde ale transparenţei, eticii şi statului de drept".

Pentru rezoluţia Parlamentului European în care se cere demisia lui Martin Selmayr au votat 368 de membri ai PE, 15 au votat împotrivă, iar 135 s-au abţinut, după cum scrie publicaţia online Euobserver.

Quatremer susţine că adevărata putere de la nivelul Comisiei Europene este deţinută, de facto, de Selmayr şi "niciun comisar nu îndrăzneşte să i se opună".

Prin "jocuri de culise" abile, Selmayr a reuşit să-şi plaseze oamenii în poziţii cheie şi "înţelege că soarta sa se joacă la Berlin", mai scrie jurnalistul francez, care subliniază că "Selmayr face totul pentru a-şi mulţumi ţara de origine (n.a. Germania) şi a-i apăra interesele".

Într-un articol de pe site-ul Euobserver, din octombrie 2018, Franklin Dehousse, fost judecător al Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, scrie că "declinul standardelor morale la nivel instituţional ameninţă UE", iar numirea lui Selmayr este utilizată drept studiu de caz.

"Faptul că niciun comisar nu a protestat faţă de modul în care s-a făcut numirea arată lipsa de coloană vertebrală a acestei generaţii", scrie De­housse, care mai subliniază că "în ciuda defectelor procedurale şi a lipsei oricărui precedent", numirea protejatului lui Juncker a fost declarată "perfect legală", pe fondul unei mobilizări exemplare a departamentului de presă al Comisiei.

Toţi criticii au fost prezentaţi ca fiind "apărători ai ştirilor false", "anti-europeni" sau chiar stigmatizaţi, în mod absurd, drept "oponenţi ai promovării femeilor", după cum mai scrie judecătorul belgian.

În opinia sa, nimic nu ilustrează mai bine "degenerarea morală a conducerii Comisiei şi a instituţiilor europene în general" decât modul în care s-a făcut numirea lui Selmayr.

Dacă Donald Tusk ar fi fost cu adevărat hotărât să apere "fundamentele civilizaţiei noastre politice" şi "statul de drept", atunci s-ar fi alăturat Parlamentului European şi ar fi cerut demisia lui Martin Selmayr.

Veţi spune că un reprezentant al Consiliului European nu trebuie să se "amestece" în treburile interne ale Comisiei Europene. Poate că da, însă lipsa de acţiune în acest sens nu face decât să întărească percepţia unei corupţii generalizate la nivelul instituţiilor europene.

Judecătorul Franklin Dehousse şi-a încheiat articolul cu un avertisment teribil, printr-o paralelă cu declinul şi prăbuşirea Imperiului Roman.

"Nimic nu înfurie publicul mai mult decât sentimentul că regulile sunt încălcate pentru a proteja interesele membrilor instituţiilor europene", iar "dezbinările fatale" de acest fel au stat la baza căderii Imperiului Roman, care "s-a prăbuşit din cauza corupţiei morale".

Din păcate, nu există niciun indiciu, că lecţiile oferite de căderea Imperiului Roman au fost învăţate de cei care, în mândria lor iresponsabilă, se văd conducători ai "primului imperiu neimperial" din istoria omenirii.

Iar după cum scrie în Biblie, "mândria merge înaintea pieirii şi trufia merge înaintea căderii".