Codul de Bune Practici al Patronatelor Bancare - cea mai aspră autocritică posibilă

Consiliul Patronatelor Bancare din România (CPBR) a lansat în dezbatere "Codul de Bune Practici Bancare în Relaţia cu Debitorii Consumatori".

Prin acest document, CPBR declară explicit că ceea ce-şi propun băncile prin adoptarea sa reprezintă obiective de atins în viitor, pe care nu le îndeplinesc astăzi.

Care sunt aceste obiective?

Conform noului Cod, unul dintre ele este comunicarea cu debitorii. Se pare că băncile comerciale care fac parte din CPBR (Banca Comercială Română, Bancpost, ING Bank, Raiffeisen Bank şi UniCredit Bank) s-au hotărât să aibă o comunicare "proactivă şi accesibilă, atât ca limbaj şi conţinut, cât şi ca mediu de comunicare, pe toată perioda de derulare a contractului de credit".

Printre altele, Codul de Bune Practici la care au aderat membrii CPBR mai arată: "În concret, pornind de la principiile generale reflectate în acest Cod, fiecare bancă va realiza o analiză punctuală a fiecărui caz în parte şi va aplica soluţii individuale, adaptate la circumstanţele specifice ale debitorului şi conforme cu dispoziţiile legale în vigoare".

Cu alte cuvinte, până acum, aceste bănci nu au realizat o analiză punctuală a fiecărui caz în parte, astfel încât să aplice soluţii individuale adecvate?

În comunicatul transmis Redacţiei, CPBR subliniază că, prin lansarea în dezbatere publică a noului Cod, băncile menţionate şi-au propus "să evidenţieze măsurile pe care deja le adoptă şi pe care le au în vedere şi în viitor, precum şi angajamentul asumat de a trata cu toată seriozitatea clienţii aflaţi în reală dificultate".

Cu toate acestea, documentul menţionează regulile de conduită după care se vor ghida de acum înainte instituţiile bancare: "Băncile vor avea în vedere, în tratarea situaţiilor de dificultate de plată, principii de conduită în relaţia cu debitorii, precum, dar fără a se limita la:

1.1. Implementarea unor măsuri preventive precum:

1.1.1. identificarea într-o fază cât mai timpurie a situaţiei de dificultate de plată sau a iminenţei apariţiei unei astfel de situaţii de dificultate de plată;

1.1.2. abordarea cu maximă rapiditate şi disponibilitate a situaţiilor intempestive cu impact imediat asupra capacităţii de rambursare a debitorului;

1.1.3. colaborarea eficientă cu debitorul în diferite situaţii sau etape de derulare ale contractului de credit, în vederea identificării unor soluţii rezonabile pentru ambele părţi contractante de natură a preveni acumularea de restanţe, declararea scadenţei anticipate şi/sau declanşarea executării silite, raportate însă la capacitatea de rambursare - actuală şi previzionată - a debitorului".

Codul lansat în dezbatere de CPBR mai arată că băncile vor adopta şi următoarele practici:

"- furnizarea de informaţii complete privind situaţia la zi a plăţilor/ întârzierilor de plată, respectiv în privinţa posibilelor consecinţe legate de persistenţa şi/ sau amplificarea întârzierilor de plată;

- identificarea celor mai potrivite soluţii pentru achitarea obligaţiilor de plată/ sprijinirea Debitorului, în vederea evitării procesului de executare a garanţiilor reale şi/sau personale".

Astfel, "banca va furniza debitorului, în mod clar şi într-un limbaj simplu:

- informaţii cu privire la importanţa cooperării debitorului cu banca pentru a rezolva situaţia de dificultate de plată;

- informaţii cu privire la consecinţele neefectuării plăţilor, inclusiv cu privire la acumularea dobânzilor penalizatoare şi efectele declarării scadenţei anticipate, respectiv a declanşării procedurilor de executare silită;

- informaţii cu privire la drepturile şi obligatiile debitorului, aşa cum sunt menţionate în prevederile legislaţiei în vigoare şi reflectate în documentaţia contractuală".

Mai surprinzător este faptul că respectivul Cod menţionează că "băncile vor urmări aplicarea unui cadru de creditare responsabilă, care cuprinde, printre altele:

"- furnizarea unui produs adecvat profilului fiecărui debitor, atât ca structură, cât şi ca grad de complexitate;

- informarea corespunzătoare a debitorului, încă din etapa precontractuală, cu privire la drepturile şi obligaţiile ce decurg din contractul de credit şi la riscurile asumate de către debitor prin semnarea contractului de credit".

Aşadar, CPBR ne spune că, până acum, băncile au creditat în mod irespondabil?

Debitorii sunt încurajaţi de Consiliul Patronatelor Bancare să solicite clarificări de la personalul băncii sau de la o terţă parte specializată, ori de câte ori consideră că informaţiile primite din partea băncii sunt neclare sau ambigue sau că soluţiile oferite de către Bancă şi/sau recomandările acesteia nu răspund situaţiei sale specifice, conform Codului citat.

În măsura în care un debitor consideră oportun, se poate adresa Centrului de Soluţionare Alternativă a Litigiilor din Domeniul Bancar (CSALB), mai arată documentul citat.

Deşi, prin propriul Cod de Bune Practici, îşi propune analizarea şi identificarea unor soluţii adecvate fiecărui credit cu probleme, totuşi CPBR precizează că, de-a lungul timpului, instituţiile de credit au dezvoltat şi propus soluţii debitorilor aflaţi în situaţii dificile. Reprezentanţii Consiliului arată: "Unele dintre aceste soluţii sunt cunoscute, altele sunt mai puţin cunoscute. Tocmai de aceea, semnatarii Codului de Bune Practici consideră că este benefic pentru relaţiile dintre consumatori şi instituţii de credit să existe o comunicare proactivă asupra existenţei unor astfel de posibile soluţii în cazul apariţiei unor situaţii dificile".

Clienţii împrumutaţi în franci elveţieni (CHF) şi-au arătat în mai multe ocazii nemulţumirea şi dezamăgirea faţă de băncile de la noi, după ce au încercat constant - individual sau colectiv, într-o formulă organizată -, de cele mai multe ori fără succes, să negocieze cu reprezentanţii instituţiilor de credit pe marginea împrumuturilor în CHF şi a conversiei acestora cu discount.