Companiile de leasing cer: "Statul să nu ne modifice contractele deja încheiate"

• (Interviu cu Adriana Ahciarliu, secretarul general al Asociaţiei Societăţilor Financiare - ALB România)

Reporter: Ce părere aveţi despre OUG 50/2010, care reglementează creditele de consum?

Adriana Ahciarliu: Instituţiile financiare nebancare (IFN) sunt supravegheate de Banca Naţională a României. Astfel, pe lângă această autoritate, o alta (n.r ANPC) primeşte atribuţii de reglementare a pieţei. Personal, mă surprinde faptul că o ordonanţă de urgenţă conferă, în mod abuziv, anumite puteri unei agenţii a Guvernului pe zona serviciilor financiar bancare şi nebancare, în sensul în care Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor are dreptul de a suspenda activitatea de creditare acolo unde constată nereguli.

Vom prezenta Parlamentului opiniile noastre (n.r. OUG 50/2010 a fost votată de senatori fără amendamente, urmând să fie dezbătută în Camera Deputaţilor).

Am transmis şi Comisiei Europene opiniile noastre.

Deocamdată, am primit confirmarea că solicitarea noastră este în analiză. Aşteptăm răspuns.

Reporter: Ce solicitări aţi înaintat Comisiei Europene?

Adriana Ahciarliu: Am transmis că nu suntem de acord cu aplicarea prevederilor ordonanţei pentru contractele deja încheiate.

Considerăm că această procedură este neconstituţională şi acţionează contra directivei europene.

Apoi, a existat o perioadă de tranziţie foarte scurtă, în contextul în care, în Europa, s-au obţinut anumite termene de derogare pentru anumite categorii de produse (pentru creditul ipotecar, de exemplu).

S-a recunoscut chiar şi la nivel european, mai mult sau mai puţin oficial, că directiva europeană nu este aplicabilă creditului ipotecar.

Mai contestăm principiul solidarităţii în responsabilitatea asupra calităţii şi livrării bunului finanţat.

Şi băncile, şi firmele de leasing sunt res-ponsabile, prin prevederile OUG 50/2010, de calitatea bunurilor finanţate.

Ceea ce este dincolo de orice logică.

Reporter: În ce stadiu se află IFN-urile în ceea ce priveşte aplicarea OUG 50/2010?

Adriana Ahciarliu: Asociaţia Societăţilor Financiare din România-ALB reprezintă societăţile de leasing şi creditul de consum.

Nu putem alege între a aplica sau nu prevederile OUG 50/2010, deci normal este ca IFN-urile să respecte prevederile actului normativ. Evident, toată lumea a lucrat la aplicarea noilor reguli în cadrul contractelor în vigoare la data publicarii ordonanţei.

Pentru o aplicare corectă, în litera şi spiritul legii, am transmis ANPC întrebări legate de modul în care societăţile de leasing financiar şi de credit de consum trebuie să aplice noile prevederi, mai ales în cazul acelor articole care lasă loc de interpretare.

Pentru că preluarea textului Directivei comunitare 48/2008 s-a făcut în cadrul OUG 50/2010 prin traducere cu mai mult respect pentru lingvistică si mai puţin pentru spiritul Directivei şi a legislaţiei interne, am cerut lămuriri acolo unde alte legi se intersectează cu ordonanţa.

De pildă, legea leasingului stipulează faptul că un contract pentru acest tip de finanţare trebuie să se întindă pe o perioadă de minimum 12 luni, ceea ce intră în contradicţie cu prevederile iniţiale ale ordonanţei, care permiteau consumatorilor să se retragă din contract în termen de 14 zile.

Ordonanţa a fost reformulată, astfel încât leasingul să facă excepţie de la această prevedere. Astfel, clientul nu se poate retrage din contractul de leasing mai devreme de 12 luni. Dacă vrea, totuşi, să o facă, îşi asumă cu bună ştiinţă amenzile fiscale aferente deciziei sale. Astfel, contractul va fi recalificat din punct de vedere fiscal, dintr-unul de finanţare, într-unul de vânzare-cumpărare. Clientul va trebui să plătească toată valoarea TVA aferentă achiziţionării, plus dobânzi penalizatoare pentru perioada finanţării, de până în 12 luni.

Reporter: Ce puteţi să ne spuneţi despre comisioanele percepute de societăţile de leasing, excluse acum de OUG 50?

Adriana Ahciarliu: Comisionul de rambursare anticipată se percepea şi la leasing. Acum, trebuie să respectăm prevederile ordonanţei în ceea ce priveşte comisioanele.

Am cerut lămuriri suplimentare la Protecţia Consumatorilor în legătură cu acele comisioane care nu se mai regăsesc în textul ordonanţei, ca denumire, pentru că ceea ce contează este substanţa comisionului, şi nu neapărat denumirea lui.

Clarificările autorităţilor au venit cu "copy-paste" din textul ordonanţei.

Nelămuririle noastre au fost legate de cos-turile incluse în contractele de leasing care nu aparţin societăţilor finanţatoare, ci beneficiarilor bunurilor finanţate.

Este vorba de costurile de înmatriculare a maşinilor, costurile cu asigurarea, rovinieta sau amenzile pe care autorităţile le transmit tot societăţilor de leasing, deşi, conform noului cod rutier, acestea trebuie transmise utilizatorilor bunurilor finanţate.

În acest context, noi suntem obligaţi să le achităm şi să le refacturăm pe numele clienţilor noştri, care prin utilizarea vehiculului au indus aceste costuri.

Prin urmare, această ordonanţă nu a prevăzut nimic concret legat de asemenea cos-turi şi am vrut să clarificăm problema. Altfel, orice factură emisă care nu s-ar regăsi în textul ordonanţei s-ar putea întoarce fie împotriva noastră, fie împotriva clienţilor, în funcţie de cum interpretează un controlor.

Până la urmă, aceste cheltuieli au fost recunoscute ca neaparţinând costurilor de creditare, iar ele vor fi percepute, în continuare, clienţilor în funcţie de incidenţa lor.

Reporter: Există şi alte comisioane percepute de societăţile de leasing, eliminate acum de ordonanţă?

Adriana Ahciarliu: Pentru comisioanele care nu mai sunt prevăzute de lege, există noţiunea de comision unic, deci ele se vor regăsi sub această denumire la cererea clientului. Dacă acesta doreşte ca societatea să-i presteze anumite servicii, va trebui să plătească.

Toate serviciile incluse sub denumirea unui singur comision, vor trebui evidenţiate prin cererea clientului.

În rest, în contractele de leasing existau aceleaşi comisioane ca în cazul creditelor bancare: comisionul de administrare, comisionul de management, comisionul de pres-tări servicii, care putea îngloba costul de înmatriculare, de vămuire, şi altele similare generate de utilizarea bunului.

În principiu, comisioanele care nu mai sunt incluse în ordonanţă vor fi reformulate, pentru că sunt costuri ce nu pot fi evitate. Dacă ar fi evitate, acestea s-ar regăsi în dobânda anuală efectivă, şi ar fi usturător pentru clienţi.

Reporter: Practic, firmele de leasing trebuie să se înţeleagă cu propriii clienţi şi să redenumească anumite comisioane, în func-ţie de prevederile ordonanţei.

Adriana Ahciarliu: Da, şi aceasta este marea problemă, pentru că vorbim de un portofoliu mare de clienţi persoane fizice. Firmele de leasing au clienţi peste tot în ţară, pe care trebuie să-i pună să se plimbe la Bucureşti, să semneze actele adiţionale. Sunt persoane din oraşe unde nu există sucursale.

Reporter: Procedurile sunt şi mai dificile pentru clienţii aflaţi la distanţă, mai ales că au dreptul să ia acasă actul adiţional, să-l studieze şi apoi să revină pentru a-l semna sau contesta.

Adriana Ahciarliu: Da, este un dezavantaj foarte mare pentru clienţi.

Este foarte greu şi costisitor pentru firme ca în trei luni (n.r. cât au avut la dispoziţie băncile şi IFN-urile să transpună prevederile OUG 50/2010, începând de la 21 iunie) să finalizeze semnarea actelor adiţionale la actualele contracte de finanţare. Acestea trebuie semnate bilateral.

Plus că există şi acea perioadă în care clientul trebuie să fie întâi informat, şi apoi să semneze actul adiţional.

Reporter: Au fost de acord clienţii cu redenumirea vechilor comisioane?

Adriana Ahciarliu: Nu ştiu acest lucru, pentru că nu am o evidenţă.

Reporter: Spuneaţi că termenul pe care l-au avut la dispoziţie societăţile de leasing ca să aplice prevederile OUG 50/2010 a fost prea strâns. Ce procent din clienţi a primit actele adiţionale?

Adriana Ahciarliu: Nu vă pot spune câţi clienţi ai societăţilor de leasing au primit actele adiţionale şi au semnat noile condiţii.

Cert este că firmele trebuiau să finalizeze acest proces pe 21 septembrie.

Sunt societăţi de leasing pentru care contractele de leasing financiar sunt aproape de spiritul ordonanţei şi nu au fost nevoite să facă ajustări, şi firme care au trebuit să aplice schimbări de o altă amploare pentru a res-pecta această ordonanţă.

Eu cred că s-au încadrat în termenul de 90 de zile pentru a aduce modificări la contractele de leasing.

Reporter: Ce alte probleme a ridicat ordonanţa pentru societăţile de leasing?

Adriana Ahciarliu: Există o prevedere în textul de lege care impune o diminuare a dobânzii penalizatoare în caz de boală sau divorţ.

I-am întrebat pe cei de la ANPC cât timp se aplică această diminuare, pentru că pot fi abuzuri. Dacă o persoană divorţează şi nu se mai recăsătoreşte pe durata de viaţă a contractului de leasing, suntem pur şi simplu obligaţi să prestăm nişte servicii sociale?

Răspunsul ANPC a fost că actul normativ nu reglementează perioada pentru care se aplică dobânda penalizatoare diminuată. Această prevedere poate induce un comportament abuziv din partea clienţilor.

Reporter: Ce soluţii aveţi la această problemă?

Adriana Ahciarliu: Atâta vreme cât actul normativ nu reglementează această ches-tiune, înseamnă că avem libertatea de reglementare internă. Fiecare societate va decide, în parte, ce are de făcut.

Reporter: Dobânda anuală efectivă se menţine în urma aplicării normelor OUG 50/2010? În piaţa bancară am văzut abuzuri, comisioane majorate...

Adriana Ahciarliu: Dobânda este foarte bine definită. În principiu, este aceeaşi DAE de acum un an sau doi.

Formula dobânzii este stabilită în limita legii, prin includerea în calcul a indicatorilor Euribor/Libor/Robor.

Reporter: Care sunt, în opinia dumneavoastră, neajunsurile pe care această ordonanţă le aduce creditului de consum de tip IFN?

Adriana Ahciarliu: Există o problemă de percepţie asupra anumitor costuri colaterale creditării în cadrul IFN-urilor, care nu pot să atragă depozite. Astfel, clientul nu are cont curent la IFN, ci la bancă. Vorbim, astfel, de anumite costuri de intermediere, care trebuie lămurite cu ANPC.

De fapt, aceste cheltuieli nu sunt aferente creditului, motiv pentru care ar trebui văzute separat, în opinia mea. Clientul ar trebui să şi le asume.

Banii nu sunt retraşi din contul IFN-ului, ci din contul băncii.

Pe de altă parte, banca comisionează IFN-urile care acordă credite de consum, în conturile cărora se fac retrageri.

Concluzia este că sunt proceduri diferite în zona bancară şi cea IFN, iar ordonanţa se concentrează mai mult pe procedurile bancare şi nu le evidenţiază pe cele din zona IFN.