CORECŢIE SAU SEMNALUL RECESIUNII? Boom! Bang! Crash!

Marţi a fost ziua cu toa­te ceasurile rele pen­tru bur­sele lu­mii. Exuberanţa iraţională promovată de Alan Greenspan şi continuată de Ben Bernanke începe să îşi arate roadele.

Bursa de la Shanghai a dat tonul cu o cădere de peste 9%. Ris­cul şi frica revin în jargonul financiar după vara eternă de care s-au bucurat navigatorii pe oceanul nesfârşit de lichiditate.

Bursa din Shanghai a crescut cu peste 200% din 2005 până acum două zile. Deşi o scădere cu 10% nu pare foarte importantă, trebuie să realizăm că o corecţie cu 66%, care nu este foarte departe de 10%, duce la evaporarea celor 200%.

Şi apoi s-au deschis bursele americane! Deşi căderea din China este folosită drept scuză, aceasta nu stă în picioare. Indicele Dow Jones a scăzut intra-day cu peste 500 de puncte pentru a încheia şedinţa cu "doar" 400 de puncte în minus. Pieţele emergente din Estul Europei s-au "corectat" şi ele. La noi pe piaţă ştirile ajung mai greu, astfel că doar miercuri piaţa a scăzut cu peste 3%. Bursa japoneză a scăzut cu pes­te 700 de puncte dar a terminat mai jos cu "doar" 500 de punc­te.

Opinii de pe piaţă arată că o corecţie mult mai severă, de pes­te 800 de puncte, ar fi avut loc dacă nu erau activate mecanis­mele de limitare a tranzacţionării. Se întâmplă şi pe pieţele "libere" dintr-o "economie de piaţă funcţională"!

Marţi, în jurul orei 15 (ora New York-ului), indicele Dow Jones a căzut cu circa 200 de puncte în câteva secunde. Temutele apeluri în marjă (margin calls) şi-au făcut efectul. Brokerii au fost nevoiţi să vândă conturile celor care nu au răspuns.

Nu toţi indicii au căzut marţi pe pieţele internaţionale. Indicele volatilităţii, VIX, a crescut brusc cu peste 70% şi a încheiat sesiunea cu un câştig de 61,2%. Istoria de 17 ani a acestuia nu a mai văzut aşa ceva. Nu degeaba este supranumit "indicele fricii"!

De ce acum? De unde a apărut această cădere masivă, comparabilă doar cu prăbuşirea pieţelor din septembrie 2001?

Se pare că factorul "nesemnificativ" pentru pieţele financiare din ultimii ani, economia reală, este în cădere liberă. New York Times din 28 februarie 2007 anunţă că pentru sectorul industrial a sosit recesiunea, neobservată de nimeni până alaltăieri. Şi recesiunea nu a bătut la uşă, a intrat în forţă ca să se facă în sfârşit remarcată.

Căderea firmelor originatoare de credite ipotecare, altele decât băncile, aşa numitele REITs (Real Estate Investment Trust) s-a accelerat în ultimele zile. Conform site-ului The Mortgage Lender Implode-O-Meter, ml-implode.com, 27 de astfel de firme au murit subit din decembrie anul trecut.

Investitorii au avut brusc o revelaţie: falimentul accelerat al creditelor ipotecare de calitate îndoielnică (sub-prime) poate avea un efect de contagiune asupra încrederii consumatorilor.

Şi totuşi jocul merge mai departe. Unele REIT-uri încă oferă credite ipotecare cu dobândă variabilă, fără verificarea veniturilor, 100% finanţare, iar solicitanţii pot avea şi o istorie îndoielnică presărată cu falimente personale. Visul american!

Economia reală este de altă părere. Comenzile pentru bunuri durabile au scăzut cu 7,8% în ianuarie, iar cele pentru bunurile de capital cu 19,9%. Recorduri negative peste tot! Care este atunci substanţa creşterii economice viitoare?

Undele de şoc se transmit cu repeziciune pe pieţele internaţionale. Riscul ataşat obligaţiunilor corporatiste europene a crescut la nivele record, conform datelor privind derivatele de credit (CDS, CDO şi alte acronime).

Redresarea pieţelor, prognozată de valoarea contractelor futures pre-market de ieri, reprezintă aproape o certitudine. Este acesta începutul unui nou trend crescător sau doar o zvâcnire care opreşte temporar căderea liberă?

Din ingredientele furtunii perfecte care se "coace" pe pieţele internaţionale nu putea lipsi faimosul carry trade pe yen şi francul elveţian. Yenul s-a apreciat cu peste 2,6% faţă de dolar. Efectul inversării trendului depinde în mare măsură de gradul de leverage al speculatorilor. Din nou va suna telefonul pentru completarea marjelor.

Cum va reacţiona FED-ul şi PPT-ul? Orice relaxare a dobânzii de politică monetară, care şi aşa este foarte relaxată, va strivi dolarul. Alan Greenspan a fost testat de căderea bursieră din 1987, la câteva luni de la preluarea conducerii FED-ului. Atunci, Sir Alan a început să arunce cu dolari în stânga şi dreapta şi nu s-a mai oprit. Ben Bernanke nu este la fel de norocos.

Jucătorii de piaţa americană aveau o vorbă: "Pe piaţă, fac bani, fac bani dar sunt măcelăriţi". Nu ştiu dacă au uitat-o sau aceasta s-a demodat. Încet şi sigur memoriile vor reveni. Dar există şi o mare probabilitate ca Ignatul să bată la uşă mult prea devreme anul acesta.

Notă: Articolul reprezintă punctul de vedere al autorului, nu reflectă sau implică opiniile instituţiei unde acesta îşi desfăşoară activitatea şi nu reprezintă sugestie de investiţie.