CORESPONDENŢĂ DE LA PARIS Manuel Valls în căutarea unei majorităţi

Apariţia intempestivă a noului guvern francez, după o criză care a provocat un adevărat seism în rândurile majorităţii socialiste, ne aduce aminte de bine cunoscutul final al discursului rostit de Farfuridi la întrunirea electorală din actul al treilea al comediei «O scrisoare pierdută»: «Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele esenţiale... Din această dilemă nu puteţi ieşi...»

Cât de actual şi universal este genialul dramaturg român Ion Luca Caragiale.

După două zile de consultări, premierul Manuel Valls a fost nevoit să mute doi miniştri din guvernul anterior ca să le dea portofoliile Culturii şi Educaţiei.

Un singur nou ministru îşi face apariţia: Emmanuel Macron, fostul consilier economic al lui Franşois Hollande, unul din oamenii săi de încredere, devine ministru al Economiei.

Toate încercările lui Manuel Valls de a convinge alţi oameni politici (de la partidul ecologist sau de la cel Radical, între alţii) să intre în guvernul său au eşuat.

Guvernul Valls 2 seamănă astfel ca două picături de apă cu precedentul. Consultaţi în diferite sondaje de opinie, majoritatea francezilor a dat verdictul: «nu se va schimba nimic». Situaţia se va clarifica probabil peste câteva săptămâni când Primul Ministru Manuel Valls va cere votul de încredere pentru noul său guvern în Adunarea Naţională. Va avea el atunci majoritatea necesară? Poate. În caz contrar, Preşedintele Hollande va fi confruntat cu o dilemă greu de rezolvat. Să demisioneze? Sau să dizolve parlamentul şi să provoace alegeri legislative anticipate? Ambele situaţii sunt mai mult decât grave, dar în cazul în care parlamentul va fi dizolvat este mai mult decât probabil ca viitorul Prim Ministru al Franţei va fi Marine Le Pen, preşedintele Frontului Naţional.

Arnaud Montebourg, care adesea a avut aprecieri negative dure la adresa Preşedintelui Hollande («minte tot timpul», a spus el de exemplu), i-a spus, poate premonitoriu, lui Manuel Valls în întrevederea lor de luni, 25 august, după amiază: «Vei naufragia ca şi Hollande».

Fostul ministru al economiei a provocat, cu bună ştiinţă sau nu, această schimbare violentă cerând să se renunţe la politica de austeritate.

Politicianul francez are un aliat important: Mario Draghi, preşedintele Băncii Centrale Europene (BCE). În discursul său la reuniunea bancherilor de la băncile centrale care a avut loc la Jackson Hole (Statele-Unite), acesta a surprins auditoriul cu constatările sale privind marasmul economic în care se găseşte zona euro, ineficacitatea măsurilor luate şi a cerut ca politicile bugetare ale statelor din această zonă să sprijine mai activ eforturile monetare ale BCE. În speţă, Mario Draghi a vrut să spună că, dacă nu se vor relansa cheltuielile publice (reducându-se impozitele, de exemplu), economia nu se va revigora niciodată. Argumentul principal al Preşedintelui BCE este un flagel care afectează grav economia: şomajul. Acesta a revenit în Statele-Unite la nivelul dinainte de 2008 şi este superior în zona euro cu mai mult de 4 puncte de procentaj în raport cu ceea ce era acum şase ani.

Arnaud Montebourg a declarat succesorului său cu ocazia ceremoniei de cedare a ministeriatului: «Trebuie să părăseşti scena când nu ştii să joci teatru». «Nărăvaşul» om politic francez vrea astfel să evite angajarea sa în catastrofa care se anunţă pentru preşedinţia Hollande. El îşi păstrează în acest fel toate şansele pentru alegerile prezidenţiale din 2017. Nu s-a comparat el cu Cincinnatus în discursul său în faţa ziariştilor de luni după amiază? Faimosul personaj antic român care, după ce s-a retras din viaţa publică, a fost implorat de senatori să îşi reia funcţiile pentru a salva Imperiul de război şi de criza politică.