CORESPONDENŢĂ DIN MELBOURNE Australian Open - puţine surprize, multe controverse

După primele trei zile de dispute la primul turneu de Mare Şlem pe 2019, se poate aprecia că rezultatele au fost cele predictibile, surprize intervenind mai mult la periferia clasamentului, acolo unde jucătoare foarte tinere, venite din calificări ori aflate pentru prima dată pe tablou, au învins tenismane mult mai bine clasate. Printre "victime", din păcate, s-au numărat şi sportive din România.

Monica Niculescu şi Ana Bogdan au pierdut la două junioare în vârstă de 17 ani. Iar Sorana Cârstea a cedat, după un joc slab, în faţa unei suedeze, Rebecca Peterson (23 de ani) situată sub ea atât în clasamentul WTA, cât şi în acela al banilor câştigaţi în carieră: 750.000 de dolari, în comparaţie cu 5 milioane.

• Sorana, a la Iordache

De obicei, nu mă duc la conferinţele de presă ale jucătoarelor care pierd, întrucât acestea sunt prost dispuse şi nu prea au chef de interviuri. Însă acum, la cea de la ieşirea Mariei Sharapova (la care mărturisesc că am mers, ca şi destui alţi jurnalişti, mai mult ca s-o admirăm pe frumoasa rusoaică decât pentru a-i adresa întrebări...), tocmai se anunţa întâlnirea presei cu Sorana Cârstea, aşa încât, contrar obiceiului, m-am îndreptat spre sala respectivă.

După câteva întrebări banale - dacă a fost pregătită, dacă a afectat-o căldura etc -, am remarcat că, de când o urmăresc, nu am văzut-o jucând aşa slab. Replica româncei? "Următoarea întrebare!"... Poate afirmaţia mea nu a fost justificată, însă nu mă pot abţine să observ că, răspunzând precum un celebru parlamentar de Dâmboviţa, Sorana pare a avea şi calităţi de politician. Cu prima ocazie am să o întreb ce părere are despre Brexit...

Cât despre singura româncă prezentă în turul 3, o dezvăluire din calitate de telespectator: după victoria muncită împotriva finlandezei Kaia Kanepi, o ziaristă din Anglia i-a făcut Simonei, la televiziunea locală, un portret. Între altele, britanica a afirmat că tenismana din Constanţa face parte, în ţara ei, din categoria megastarurilor, remarcând că România a avut, de-a lungul timpului, trei asemenea supervedete - Nadia Comăneci, Gheorghe Hagi şi Simona Halep. M-am întrebat dacă nu cumva jurnalista a avut o scăpare, uitând de Ilie Năstase. Fiind vorba însă de o englezoaică, după scandalul provocat de primul lider mondial al tenisului, la meciul de Fed Cup contra Angliei (care i-a adus şi o sancţiune internaţională), poate este explicabil.

• "Prohodul" cântat prea devreme?

Dintre alte întâmplări ale primelor zile de întreceri, aş aminti mai întâi şi surpriza mai aproape de "vârf" care ar fi înfrângerea jucătorului numărul 6, sud-africanul Kevin Anderson, de către americanul Frances Tiafoe. Apoi, nu poate fi trecut cu vederea faptul că, acum două seri, a avut loc o ceremonie în care managementul turneului, ca şi mari tenismani precum Federer, Nadal etc, şi-au luat rămas bun de la Andy Murray. Nu a trecut nici o zi şi fratele britanicului, Jamie, a declarat că Andy şi familia au apreciat ceremonia, dar au fost surprinşi că ea a avut loc! Fostul lider mondial a declarat presei că este posibil să se retragă din cauza problemelor la şold, însă deocamdată nu şi-a anunţat abandonul competiţional! Deci, dacă va reveni ca jucător în Aus­tralia în 2020, poate va urma o ceremonie de mea culpa, deoarece i-au cântat prohodul prea devreme.

• Jucătorii insistă pentru "partea leului"

În fiecare an, la începutul turneului, are loc şedinţa asociaţiei jucătorilor al cărei preşedinte este Novak Djokovic. Sedinţa este secretă, însă - ca întotdeauna...- la câteva minute după încheierea ei, toată presa mondială află de dis­cuţiile purtate.

De data asta, Djokovic a cerut ca asociaţia să ceară demisia preşedintelui federaţiei internaţionale de tenis! Motivul: acesta tolerează ca primele jucătorilor să fie prea mici în comparaţie cu profiturile enorme generate de turneele de Grand Slam. S-a afirmat că premiile reprezintă doar 10 % din profiturile generate, că "partea leului" ar trebui să revină actorilor şi nu organizatorilor!

În lumea afacerilor, lucrurile nu se petrec chiar aşa, cel care îşi asumă ris­cul negociază costurile în avans şi îşi asumă profitul ori pierderile - nu invers! Este adevarat că afacerea tenisului reprezintă un monopol şi, atâta timp cât apetitul telespectatorilor pentru acest sport se menţine, şi puterea de negociere a asociaţiei jucătorilor poate să producă efecte asupra veniturilor sportivilor. În treacăt fie spus, mulţi consideră că actualele venituri ale jucă­torilor de tenis sunt de-a dreptul obs­cene. Or apărea ele astfel, dar atâta timp cât cineva este dispus să plăteas­că ele sunt legitime! Numai în comunism economiştii marxişti calculau valoarea muncii, în capitalism există numai valoarea oportunităţii... În contextul acestei dezbateri, presa a informat că staţia locală de televiziune care a câştigat drepturile de transmisie în Australia a plătit pentru un asemenea privilegiu nu mai puţin de 50 de milioa­ne de dolari.

De remarcat că, în ciuda creşterii profiturilor, organizatorii caută să eficientizeze costurile. Astfel, la restaurantul presei au desfiinţat tăvile şi farfurioarele. Eşti servit pe o singură farfurie, pe care trebuie să înghesui felul principal, garniturile şi salata. Berea a dispărut din frigidere, astfel încât toţi ziariştii beau apă plată importată din China. Deh, cu toate că şi presa contribuie la succesul turneului, puterea ei de negociere asupra privilegiilor este limitată, organizatorii fiind oricum mândri de favorurile oferite, pe care nu le consideră o obligaţie.

La ora când transmit acest rânduri, se dispută meciul Simonei Halep. Sunt convins că fanii tenisului urmăresc transmisia televizată. Comentarii, în corespondenţa următoare.